ICCJ. Decizia nr. 5075/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5075/2013
Dosar nr. 1166/1/2011
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin demersul judiciar adresat Judecătoriei Lugoj la data de 17 martie 2006, reclamanţii L.I.N., L.M.E. şi L.I.M.A. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Lugoj, Primarul municipiului Lugoj, Municipiul Lugoj prin primar, SC C. SA prin lichidator SCP I.M.A. SRL Timişoara, Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Administraţia Finanţelor Publice Lugoj, B.N.P. S.G., B.N.P. R. şi A., T.V. şi C.D., restituirea în natură a imobilului evidenţiat în C.F. nr. X Lugojul Roman, nr. top. X constând în construcţii şi teren în suprafaţă de 717 mp situat în Lugoj, str. D., constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare directă încheiat la 7 octombrie 2002 între Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Lugoj şi B.N.P. S.G., a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 octombrie 2002 între B.N.P. S.G. şi T.V., a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 noiembrie 2002 între T.V. şi B.N.P. R. şi A. şi B.N.P. S.G. şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2004 încheiat între SC C. SA şi C.D.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 325 din 15 decembrie 2009 dată de Curtea de Apel Timişoara s-a admis apelul declarat contra Sentinţei civile nr. 1118 din 8 aprilie 2009 şi s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În considerentele deciziei de desfiinţare, s-a reţinut că actele juridice de înstrăinare a căror nulitate absolută o invocă şi o solicită reclamanţii sunt toate încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar acţiunea în nulitatea acestor acte nu se prescrie în termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dreptul comun, invocând frauda la lege ca motiv de nulitate, acţiunea fiind deci imprescriptibilă.
În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 1018/PI din 21 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 7027.2/59/2006, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi; a constatat că imobilul situat în municipiul Lugoj, pe str. D., identificat topografic, iniţial, în C.F. nr. X Lugojul Român cu nr. X, având descrierea "construcţii şi teren" în întindere de 717 mp, iar ulterior, urmare a operaţiunilor tehnice de dezmembrare, cu nr. Y - clădire şi teren în întindere de 475 mp înscris în C.F. nr. X şi, respectiv, sub nr. top Z - teren în întindere de 242 mp, transcris în C.F. nou înfiinţată Y Lugojul Român, a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român de la antecesorii reclamanţilor; a constatat că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 republicată, şi, în consecinţă, a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005; a obligat pârâtul Primarul municipiului Lugoj, în calitate de reprezentant al unităţii notificate ca, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să transmită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii configurate de acelaşi Titlu VII apartenent Legii nr. 247/2005 şi a respins în rest pretenţiile reclamanţilor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanţii, cât şi pârâtul Primarul municipiului Lugoj, iar prin Decizia civilă nr. 453 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a decis respingerea apelurilor.
La data de 26 ianuarie 2011 s-a înregistrat pe rolul instanţei supreme recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel.
La termenul din data de 7 noiembrie 2013 instanţa a constatat, urmare a adresei D.E.P.A.B.D., că pârâtul T.V. (decedat la data introducerii cererii de chemare în judecată) nu este cel ce figurează în încheierea de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 octombrie 2002 între B.N.P. S.G. şi T.V., existând o identitate de nume şi prenume între defunct şi adevăratul contractant, astfel că a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă.
Examinând cu prioritate această chestiune, Înalta Curte constată următoarele:
În primul rând, reclamanţii, prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2006, au chemat în judecată în calitate de pârât o persoană decedată la 30 martie 1999, defunctul fiind citat de instanţele anterioare la domiciliul indicat de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.
Este de stabilit dacă acest pârât - decedat înaintea momentului înregistrării cererii de chemare în judecată - putea fi "parte" în proces în contradictoriu cu care reclamanţii urmau să-şi constate drepturile.
C. proc. civ. - Cartea II procedura contencioasă - Titlul I - Părţile - art. 41 prevede că "orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul naşterii şi o pierd odată cu moartea (art. 7 din Decretul nr. 31/1954). În consecinţă, ca urmare a decesului, pârâtul din această cauză şi-a pierdut capacitatea de folosinţă, deci nu era parte în proces.
Constatând că pârâtul T.V. era decedat la data iniţierii demersului judiciar de către reclamanţi (certificatul de deces de la dosar evidenţiind ca dată a decesului 30 martie 1999), Înalta Curte reţine că excepţia de fond, absolută şi peremptorie a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a părţii menţionate este întemeiată şi se impune casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În al doilea rând, din analizarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 octombrie 2002 între B.N.P. S.G. şi T.V. şi a adresei D.E.P.A.B.D. rezultă că în acest dosar are calitate procesuală pasivă numitul T.V., în calitate de cocontractant, domiciliat în localitatea Lugoj, C. S., judeţul Timiş. De altfel, acesta a fost citat pentru termenul din 7 noiembrie 2013 de către instanţa supremă cu menţiunea de a depune copia cărţii de identitate, iar acesta s-a conformat acestei obligaţii.
Mai mult, acesta nu a fost citat niciodată de către instanţele inferioare, deşi are calitate procesuală pasivă, existând identitate între persoana acestui pârât şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii (a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sus-menţionat a cărui anulare se solicită de către reclamanţi).
Toate aceste aspecte fac inutilă analizarea motivelor de recurs, astfel că, în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa supremă va casa hotărârile pronunţate, iar cauza va fi trimisă primei instanţe în vederea rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii L.I.N. şi L.I.M.A. împotriva Deciziei civile nr. 453 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, precum şi a Sentinţei civile nr. 1018/PI din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, pe care le casează.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiş, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5057/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5078/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
