ICCJ. Decizia nr. 519/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 519/2013
Dosar nr. 15325/1/2006*
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta C.G. a chemat în judecată pe pârâţii: Statul Român reprezentat prin Consiliul Municipal Deva, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, SC A. SA, SC C. SA, SC E. SA, Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice - „T.E.” - Sucursala de Transport Timişoara, SC U.C. SA Deva, SC S.V. SRL Deva, SC C.E. SRL Deva, SC F.R. SA Deva, persoanele fizice H.G., C.C., B.G., M.V., D.M., C.H., N.M., J.V., J.M., U.R., D.E., B.I., C.C., M.L., B.G., H.P., H.M., H.D., C.D. şi P.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea intabulărilor privind pe pârâţii menţionaţi, asupra imobilelor pe care le deţin, dispunând restabilirea situaţiei anterioare şi reintabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
La data de 11 aprilie 2002, reclamanta a solicitat să-i fie recunosc dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, să-i fie restituite aceste imobile, precum şi folosul de care a fost lipsită din 15 august 2001 şi până la preluarea în posesie, precum şi la obligarea pârâţilor persoane fizice la plata unei chirii începând cu data de 15 august 2001 şi până la ridicarea garajelor pe care aceştia le deţin.
La data de 16 mai 2002, reclamanta a depus o completare de acţiune şi a chemat în judecată şi pe pârâţii: Spitalul Judeţean Hunedoara, SC M., SC U.C. şi SC M. SA, solicitând obligarea acestora să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară.
La data de 6 noiembrie 2002, reclamanta a depus o nouă precizare de acţiune prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor în măsura în care această restituire este posibilă, în condiţiile Legii nr. 10/2001, sau prin dezdăunare.
Prin aceeaşi precizare de acţiune, reclamanta a solicitat disjungerea cererii faţă de pârâta SC U.C. SRL.
Acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC U.C. SRL, disjunsă din dosar nr. 3468/2002, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. de dosar 9959 din 15 noiembrie 2002, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 986/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 987/2003 pronunţată în dosarul nr. 3468/2002, Tribunalul Hunedoara a respins atât acţiunea reclamantei, cât şi cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţi, reţinând, în esenţă, că în speţă sunt incidente disp. art. 8 din Legea nr. 10/20011.
Prin sentinţa civilă nr. 986/2003 pronunţată în dosar nr. 9959/2003 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor din acel dosar, respectiv SC U.C. SA, Consiliul Local Deva şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că terenul solicitat de reclamantă cu nr. top 3535/x/b/b provine din CF 2384 Deva şi nu corespunde cu poziţia topografică a terenului vestiar-ştrand aflat în administrarea pârâtei SC U.C. SA Deva.
Împotriva sentinţelor nr. 987/2003 şi 986/2003 a declarat apel reclamanta care a criticat cele două sentinţe, arătând că terenurile solicitate nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, ci ele fac obiectul Legii nr. 10/2001 şi trebuie restituite în temeiul acestei din urmă legi.
Prin decizia civilă nr. 172/A/2006 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de reclamantă împotriva sentinţelor nr. 987/2003 şi 986/2003, a schimbat în tot sentinţele şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul Municipal Deva, SC A. SA Deva, SC U.C. SA Deva, SC S.V. SRL Deva, SC C.E. SRL Deva prin lichidator SC F.R. SA Deva, Spitalul Judeţean Hunedoara, SC M. SA Deva, SC M. SA Deva, SC D. SA prin lichidator, obligând aceşti pârâţi să emită dispoziţii prin care să soluţioneze notificările reclamantei conform Legii nr. 10/2001.
Prin aceeaşi hotărâre a fost anulată decizia nr. 136/2003 emisă de Directorul General al C.N.T.E.E. T.E. Bucureşti şi a fost obligată pârâta SC E.B. SA Timişoara să emită decizie de restituire în natură pentru suprafaţa de 6150 mp.
A fost respinsă acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor SC C. SA, SC K. SA Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, S.I.S.E. E. Banat SA, C.N.T.E. T.E. Timişoara, F.D.F.E.E. E. Banat SA şi cererile de chemare în garanţie.
Împotriva deciziei nr. 172/A/2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs atât reclamanta, prin moştenitor N.M. în calitate de fiică a defunctei C.G., cât şi pârâţii SC A. SA Deva, SC S. SRL Deva, SC F.R. SA, Consiliul Local Deva, Spitalul Judeţean Deva, SC de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „E.E.” Banat SA
Prin decizia nr. 7178 din 1 iulie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursurile declarate de reclamantă, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă împotriva sentinţelor nr. 987/2003 şi 986/2003 pronunţate de Tribunalul Hunedoara.
Pentru a pronunţa această decizie Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a soluţionat toate capetele de cerere din acţiunea reclamantei, fiind încălcate astfel disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Pe parcursul soluţionării recursului de către Înalta Curte, a fost prezentat contractul de tranzacţie autentificat sub nr. 295/2009 încheiat între reclamanta N.M. şi pârâţii SC C. SA Deva şi SC K. SCS., contract de care instanţa de recurs a luat act şi l-a consfinţit în temeiul art. 1704-1711 C. civ. şi art. 271-272 C. proc. civ.
Având în vedere decizia Înaltei Curţi pronunţată în recurs, motivele casării şi limitele rejudecării, instanţa de apel a cerut reclamantei să precizeze capetele de cerere pe care le menţine şi la care renunţă.
La fila 986 (vol. V), reclamanta a prezentat în mod expres că îşi menţine poziţia exprimată prin precizarea de acţiune depusă la termenul din 6 noiembrie 2002, temeiul juridic al cererii fiind Legea nr. 10/2001, în baza căreia a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea terenurilor în natură sau prin echivalent, dispoziţiile art. 480 C. civ. fiind excluse.
Această precizare este identică cu precizarea cererii de apel de la fila 228 ( vol. II).
Apelanta a mai arătat că îşi menţine cererile accesorii privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor ce îi vor fi restituite în natură precum şi obligarea pârâţilor la plata lipsei de folosinţă a imobilelor, petite ce se găsesc în cererea de chemare în judecată formulată iniţial, în aprilie 2002.
Pentru termenul din 15 aprilie 2010 intervenienta S.S. a declarat că îşi retrage cererea de intervenţie făcută în interesul pârâtei SC M. SA Deva.
Reclamanta a declarat că renunţă în mod expres la orice pretenţii prezente şi viitoare asupra terenurilor ce formează obiectul contractului de tranzacţie autentificat sub nr. 4490/2003.
În cursul rejudecării apelului, s-a întocmit un nou raport de expertiză topografică de acelaşi expert C.Ş., precum şi o expertiză în construcţii de expertul Ţ.L.
Prin decizia civilă nr. 163 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă a respins apelurile declarate de reclamanta C.G.
Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de reclamanta C.G., prin moştenitoarea N.M., împotriva sentinţelor civile nr. 987 şi 986 din 2003, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, curtea de apel a constatat următoarele:
Problema esenţială care se pune în speţă este incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia nu formează obiect al acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit legilor nr. 18/1991 şi nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Sub acest aspect, curtea de apel a solicitat reclamantei şi pârâtului Consiliul Local Deva să depună la dosar cererile formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991, şi respectiv titlurile de proprietate emise în baza acestei legi şi înscrisurile care au stat la baza emiterii lor.
La fila 157, dosar Curte rejudecare apel, se află cererea formulată de antecesoarea reclamantei în baza Legii nr. 18/1991, la data de 9 septembrie 1991, din care rezultă că aceleaşi terenuri au fost solicitate şi în baza legii fondului funciar (fiind menţionată cartea funciară 2248), petiţionara arătând în mod expres că, pe terenul solicitat s-a construit C., Ştrandul, blocul 80 garsoniere, terenul de sport şi agrement, 21 de garaje, fabrica de lapte, pentru acestea din urmă solicitând atribuirea de teren în schimb sau despăgubiri în bani.
Antecesoarea reclamantei a mai formulat o cerere în baza Legii nr. 18/1991, prin care a solicitat 11,24 ha teren, în care se menţionează aceeaşi carte funciară 2248 Deva şi 1766 Deva.
În baza acestor cereri au fost eliberate în favoarea antecesoarei reclamantei, C.G., trei titluri de proprietate în suprafaţă de 8 ha şi 5406 mp, din care 8 ha şi 2256 mp este situată în extravilan, iar 3150 mp este în intravilan.
De asemenea, C.G. se află la poziţia 24 din tabelul persoanelor care primesc acţiuni în condiţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi art. 38, cu o suprafaţă preluată de 2,78 ha şi o suprafaţă pentru care primeşte acţiuni de 2,41 ha.
Faptul că aceste terenuri au fost solicitate în baza Legii nr. 18/1991 este dovedit atât cu cererile formulate de reclamanta C.G., în anul 1991, cât şi cu referatele întocmite în acest sens de Comisia Specială cu atribuţii în domeniul acestei legi.
Este relevant referatul întocmit de Consiliul local Deva, Serviciul comunitar pentru cadastru şi Agricultură, unde se arată că suprafaţa totală de teren deţinută şi dovedită prin actele anexate cererilor formulate conform Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 de antecesorii reclamantei este de 15,8283 ha, iar suprafaţa de teren cu care fost validată la Legea nr. 18/1991 este de 9,79 ha iar pe anexa 39, reclamanta şi fratele său au fost validaţi cu suprafaţa de 14,8 ha, anexă ce prevede despăgubiri băneşti. Suprafaţa totală a parcelelor primite prin titlurile de proprietate este de 10,6296 ha.
Făcând obiectul Legii nr. 18/1991, aceste terenuri nu mai pot fi revendicate şi în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât se opune art. 8 din această lege, fără însă ca această chestiune să fie analizată ca o excepţie de inadmisibilitate a acţiunii reclamantei, aşa cum a fost percepută de mandatara reclamantei.
Faptul că terenurile solicitate în cadrul acestui dosar au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, rezultă şi din alte înscrisuri pe care instanţa le va analiza.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale, iar măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituţia publică care a efectuat privatizarea.
În legătură cu acest teren, în suprafaţă totală tabulară de 42.800 mp, se reţine că prin Decizia nr. 329/1971 a Consiliului Popular al Judeţului Hunedoara a fost expropriat prin Decretul nr. 161/1970 şi s-a decis transferul terenului de 9078 mp, proprietate de stat, din administrarea municipiului Deva în administrarea Oficiului Farmaceutic Deva.
În consecinţă, atâta timp cât SC F.R. SA este societate comercială integral privatizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta nu poate fi obligată la restituirea imobilului în natură.
De asemenea, argumentul este identic şi în privinţa terenului care constituie complexul Ştrandul Municipal Deva, în suprafaţă totală de 15.749 mp.
În speţă, Ştrandul Municipal Deva constituie bun care aparţine domeniului public al Municipiului Deva.
Terenul solicitat de la această pârâtă SC C. SA a aparţinut Statului Român, fiind transmis prin decizia nr. 282/1974 Trustului de Construcţii Hunedoara, care a devenit titularului unui drept de administrare asupra terenurilor. În baza Legii nr. 15/1990, SC C. SA a devenit proprietarul unui drept de administrare asupra terenurilor în suprafaţă de 20266, 96 mp. Întreaga suprafaţă de teren identificată mai sus a format obiectul tranzacţiei încheiate între N.M., SC C. SA şi SC K. S.N.C.
În ceea ce priveşte imobilul înscris în CF 2635 Deva, a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1978 cu suprafaţa de 764 mp teren şi construcţii (203,34 mp). Terenul este ocupat în întregime de clădirea Spitalului Judeţean Deva.
În ceea ce priveşte construcţia demolată, în speţă este incident art. 32 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia în situaţia imobilelor construcţii demolate, notificarea se soluţionează conform art. 10-11, prin dispoziţia motivată a primarului în a cărei rază se află imobilul.
Deci, ar fi fost posibilă obligarea Primarului Municipiului Deva să propună Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, teren şi construcţie demolată, numai că Primarul Municipiului Deva nu este parte în proces, nici în nume propriu şi nici în calitate de reprezentant al Municipiului Deva.
De altfel, nici Municipiul Deva nu este parte în proces, reclamanta înţelegând să cheme în judecată inclusiv prin precizarea de la fila 523, Statul Român prin Consiliul Local Deva.
Acest aspect a fost sesizat de către mandatara reclamantei abia în faza rejudecării apelului când, pentru termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, a precizat „sub aspectul persoanelor cu care înţeleg să mă judec”, că solicită introducerea în cauză a Primarului Municipiului Deva, în nume propriu, şi nu în calitate de reprezentant al Consiliului Local Deva, solicitând totodată să se constate că pârâtul Consiliul Local Deva nu are calitate procesuală pasivă în cauză. (fila 987, dosar curte rejudecare apel, vol. V).
În mod evident, o astfel de cerere nu a putut fi admisă de instanţa de rejudecare a apelului, având în vedere disp. art. 294 C. proc. civ., aspect consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată (fila 992-993).
Nefiind parte în proces, primarul municipiului nu poate fi obligat să răspundă la notificare în ceea ce priveşte imobilul înscris în CF 2635 Deva, nr. top 3463/2/1/1, astfel că cererea reclamantei a fost în mod corect respinsă de Tribunalul Hunedoara prin sentinţa civilă nr. 987/2003.
Curtea a mai reţinut că apelanta a criticat soluţia, invocând art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că „notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul”.
Critica astfel formulată a fost respinsă, întrucât reclamanta nu a înţeles să cheme în judecată entitatea obligată să răspundă la notificare, respectiv Primarul Municipiului Deva, ci Spitalul Judeţean Deva, care are doar calitatea de administrator al imobilului în litigiu.
Curtea a mai reţinut că pârâtul Consiliul local Deva nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are atribuţii stabilite în sarcina sa, prin Legea nr. 10/2001.
De asemenea, acest pârât nu are calitate procesuală pasivă nici în nume propriu şi nici în calitate de reprezentant al Statului Român, aşa cum a fost chemat în judecată de către reclamantă.
În legătură cu imobilele solicitate de reclamantă, prin acţiunea iniţială cât şi prin precizările de acţiune de la filele 157 şi 523-524, acestea se regăsesc în lucrările de expertiză, fiind terenuri situate în intravilan şi în zona industrială a oraşului, în zona Parcul Tineretului Deva şi Complexul Ştrandul Municipal Deva.
În legătură cu aceste terenuri, Curtea a reţinut concluziile expertului topograf I.I., care a reţinut că aceste terenuri sunt situate în extravilanul oraşului Deva, urmând ca restituirea să se facă de Comisia de Fond Funciar a oraşului Deva.
Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, el putând sta în proces în baza Legii nr. 10/2001 numai în temeiul art. 28 alin. (3), atunci când persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul imobilului, iar notificarea a fost trimisă Primăriei care nu a reuşit să identifice unitatea deţinătoare a imobilului în termenul de 30 de zile. Or, în speţă, pentru toate imobilele au fost identificate unităţile deţinătoare, deci Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare a respingerii acţiunii reclamantei, faţă de toţi pârâţii chemaţi în judecată, curtea a respins şi cererile de chemare în garanţie.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta N.M., invocând motivele art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele critici:
Soluţia instanţei de apel este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Această interpretare se opune scopului pentru care a fost edictată această lege, de restituire şi caracterului său de complinire consacrat prin art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 1 lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, din coroborarea cărora rezultă că terenurile din intravilanul localităţilor, preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formează obiectul Legii nr. 10/2001, dacă sunt disponibile, dacă nu au fost restituite în natură în temeiul legilor Fondului Funciar, restituirea în natură fiind prevalentă.
Din probele administrate în cauză, rezultă că la data intrării în vigoare a legilor speciale, terenurile în litigiu erau situate în intravilanul municipiului Deva, aflându-se în administrarea unei societăţi comerciale, cu capital privat sau de stat.
A mai arătat reclamanta că prin cererile adresate Consiliilor locale de Fond Funciar antecesoarea sa, C.G., a solicitat restituirea în natură nu doar a terenurilor în litigiu ci şi a altor terenuri în suprafaţă totală de 184688 m.p., înscrise în diferite cărţi funciare.
Din această conjunctură, a rămas nerestituită suprafaţa de 76922 m.p. ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Aceasta deoarece anexa nr. 39 întocmită de Comisia locală Deva nu reprezintă o modalitate cunoscută de reparaţie, ci o simplă propunere supusă controlului de legalitate exercitat de Comisia Centrală de acordare a despăgubirilor.
Faptul că reclamanta a fost menţionată în anexa 19 cu suprafaţa de 2,4 hectare, pentru care ar fi primit acţiuni, nu prezintă relevanţă deoarece dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 se aplică doar pentru terenurile aflate în administrarea unor unităţi agricole de stat.
În continuarea dezvoltării motivelor de recurs, reclamanta a făcut vorbire despre conţinutul referatului cu privire la situaţia terenurilor în litigiu, la titlurile de proprietate aflate la fila 392-393 şi la titlul de proprietate, arătând că în total este de 107.776 m.p. diferenţa nerestituită fiind de 76922 m.p. teren situat în intravilanul localităţii Deva.
Prin lucrările de expertiză topografică şi în construcţii, efectuate în cauză, s-a stabilit că pârâta SC M. SA ocupă suprafaţa de 4792,8 m.p., pârâta SC U. SA ocupă suprafaţa de 497,24 m.p., pârâtele Compania Naţională de Transport a Energiei electrice „T.E.” – Sucursala Timişoara, SC Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Banat SA, Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Deva şi Sucursala de întreţinere şi servicii energetice „E.” Banat, ocupă în prezent suprafaţa de 610,6 m.p.
Cu privire la terenul înscris în C:F. 2248 Deva, concluzia instanţei de apel că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, întrucât acest teren a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 161/1971, fiind dat în administrarea unor societăţi cu capital de stat, ulterior privatizate, deci nu se mai aflau în patrimoniul C.A.P. Deva, este greşită.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 4792,8 m.p. înscris în CF 2247 Deva, nu există nicio probă din care să rezulte că a avut o destinaţie agricolă şi a fost cuprins în perimetrul C.A.P.- ului, astfel că poate fi restituit în temeiul Legii nr. 10/2001.
A mai arătat recurenta că la data de 8 decembrie 2011 au fost depuse obiecţiuni la raportul de expertiză în construcţii, însă instanţa de apel a respins cererea de suplimentarea probaţiunii cu motivarea că a fost tardiv formulată.
Cu privire la acest aspect, recurenta a invocat că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ.
În fine, recurenta a mai susţinut că faţă de dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 5 şi art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., era obligatorie introducerea în cauză a noului lichidator al pârâtei SC M. SA.
Faţă de cele învederate, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs aşa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamantă va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiunea introductivă de primă instanţă, C.G. a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 2248,. 2248/a, 2384, 2247, 2231, 4565, 26,35/3980, 23,63, 2384/C şi 2632/b.
Prin precizările de acţiune, din 16 mai 2002 şi 6 noiembrie 2002, C.G. a mai solicitat restituirea imobilelor înscrise în C.F. 2384/C Deva nr. top 3535/X, 16/8 în suprafaţă de 484 m.p. aflată în posesia SC M. SA, imobilul înscris în C.F. 33/nr. top 3535/x/b în suprafaţă de 15877 m.p. aflat în posesia SC U.C. SA, imobilul înscris în C.F. 3980 Deva nr. top 3521, 3534/64 în suprafaţă de 4000 m.p. aflată în posesia SC M. SA, în total solicitând suprafaţa de 184680 m.p.
Din acţiunea principală cât şi din precizările din acţiune, rezultă că C.G. şi nici actuala reclamantă nu au înţeles să modifice cadrul procesual iniţial, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, acesta fiind reprezentat în continuare, de capetele de cerere indicate prin acţiunea introductivă. Pe parcursul soluţionării cauzei în fond şi în apel, s-a dispus efectuarea unor expertize tehnice pentru a se stabili dacă imobilele solicitate prin acţiunea pronunţată au fost revendicate şi în temeiul Legii nr. 18/1991.
Că, C.G. a solicitat, în temeiul Legii nr. 18/1991, terenurile în litigiu, rezultă şi din referatul întocmit de Consiliul Local Deva, serviciul comunitar pentru cadastru şi agricultură, şi fiind validată suprafaţa de 9.79 ha, iar în anexa 39 figurează reclamanta şi fratele acesteia cu suprafaţa de 14,8 ha, anexă ce prevede despăgubiri băneşti.
Prin titlurile de proprietate, reclamanta a primit suprafaţa de 10,6296 ha, după aplicarea reducerii de 14% stabilită de Comisia locală de fond funciar.
Din aceeaşi adresă emisă de serviciul comunitar pentru cadastru Deva, rezultă că au fost solicitate terenurile indicate în cărţile funciare printre care se regăsesc cele cu nr. top 3521/3524/28, 3535/3, 3524/17, 35-21, 3534/18, 3121-3534/64/2, 3521-3534/64/1, totalizând suprafaţa restituită prin titlurile de proprietate, arătându-se că terenul liber de construcţii din intravilan a fost restituit pe vechiul amplasament, iar pentru restul suprafeţelor nerestituite a fost validată anexa nr. 39.
Cele consemnate mai sus sunt confirmate şi de expertizele topografice efectuate în cauză de către experţii I.I., C.Ş. şi C.A.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, terenurile solicitate de recurenta-reclamantă ca fiind aflate în posesia SC „F.”R. SA Deva, SC E. Banat, Sucursala Deva, Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice „T.E.”Bucureşti, Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice „T.E.” – Sucursala de Transport Timişoara, nu pot fi restituite dată fiind că unele suprafeţe au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar altele sunt evidenţiate în patrimoniul unor societăţi privatizate.
Pentru aceleaşi argumente, nu au fost restituită în natură suprafaţa de 15749 m.p. ce aparţine complexului „Ştrandul Municipal” Deva, cât şi a suprafeţei de 477,24 m.p. deţinută de pârâta „U.C.” SRL Deva.
Pentru unele suprafeţe de teren,. precum ar fi cele înscrise în C.F. 2695 Deva, nr. top 3463/2/1/1 pe care se află în prezent Spitalul Judeţean Deva, în mod corect instanţa de apel a reţinut că acest capăt de cerere ca şi cele înscrise în C.F. 4665 Deva, cu nr. top 3193, 3196, 320/3/3 în suprafaţă de 5755 m.p. şi C.F. 2231 Deva cu nr. top 3126-3132, 3206-32011, 3213, 3216/2/1 nu pot face obiectul acţiunii de faţă, întrucât, nefiind parte în proces, Primarul municipiului Deva nu poate fi obligat să emită dispoziţie de restituire în natură sau echivalent.
Nici pârâtul Consiliul local Deva nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, neavând atribuţii la Legea nr. 10/2001.
Nici Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu poate avea calitate procesuală pasivă, el putând sta în proces în temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Este nefondată şi critica recurentei privind încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu a fost introdus în cauză lichidatorul intimatei-pârâte, respectiv E.C. ”S.P.R.L.”, dată fiind că nu i s-a cauzat nicio vătămare procesuală, acţiunea reclamantei fiind respinsă.
Aşa fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei civile nr. 163 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 456/2013. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 603/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
