ICCJ. Decizia nr. 3384/2013. Civil. Actiune in raspundere delictuala. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3384/2013
Dosar nr. 7608/2/2012
Şedinţa publică din 14 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă în cadrul Dosarului nr. 49031/372009 la data de 6 iunie 2012, petentul C.D. a solicitat îndreptarea greşelilor materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 65 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a
civilă, în sensul că se solicită menţionarea actelor care au fost depuse la dosar de către reclamant şi a calităţii sale prin înscrierea tuturor actelor depuse în dosar.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul C.D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Nemenţionarea tuturor înscrisurilor depuse de reclamant la dosar nu reprezintă o eroare materială, în accepţiunea acestei noţiuni desprinsă din dispoziţiile legale anterior menţionate.
Tribunalul a mai arătat că dispoziţiile legale citate nu obligă la consemnarea tuturor înscrisurilor depuse de părţi, putând fi enumerate în prescurtare, în funcţie de relevanţa dată acestora pentru soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul C.D.
Prin decizia civilă nr. 429A din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Faptul că instanţa de fond a omis, aşa cum pretinde reclamantul, să enumere în considerentele sentinţei civile nr. 65 din 25 ianuarie 2010 anumite înscrisuri care, în opinia sa, erau esenţiale pentru dovedirea împrejurării că nu a avut loc de muncă o anumită perioadă de timp, nu se încadrează în instituţia juridică a îndreptării erorilor materiale, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă susţinerile în prescurtare ale părţilor, cu arătarea dovezilor; iar nerespectarea acestei condiţii de către hotărârea de fond putea fi invocată de către reclamant numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin promovarea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul a solicitat rectificarea calităţii sale deoarece de la dosar lipesc probele care-i stabileau calitatea de şomer, instanţa de apel a constatat că este nefondată, deoarece tribunalul s-a pronunţat prin aceeaşi încheiere asupra ambelor cereri, atât cea privind pretinsa neprecizare a probelor pe care le-a depus, cât şi asupra celei referitoare la rectificarea calităţii sale.
În consecinţă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul C.D., fără a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., solicitând menţionarea actelor care au fost depuse la dosar şi a calităţii sale prin înscrierea tuturor actelor depuse în dosar.
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2013. din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1)-(3) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 din C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la ipoteza de nelegalitate invocată.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată ce fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speţă, nu numai că recurentul pârât nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care şi-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în codiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.
Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunţat doar susţineri referitoare la aspecte care privesc situaţia de fapt şi aprecierea probatoriului, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.
De asemenea, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 429A din 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3380/2013. Civil. Expropriere. Pretenţii.... | ICCJ. Decizia nr. 453/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
