ICCJ. Decizia nr. 5195/2013. Civil. Investire cu formulă executorie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5195/2013
Dosar nr. 171/39/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 49 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de petentul D.C. împotriva Încheierii nr. 28 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului de judecată C3R, compus din judecătorii M.M.C., V.O.D. şi I.G.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare D.C. şi D.N., invocând necercetarea fondului cauzei şi arătând că la dosar au fost depuse chitanţele din care rezultă că taxa de timbru aferentă recursului a fost achitată.
Prin Decizia nr. 187 din 13 iulie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Instanţa a reţinut că aspectele invocate de contestatori nu constituie greşeli materiale evidente, având în vedere că, chitanţele cu care s-a făcut dovada plăţii taxei de timbru s-au depus la dosar după terminarea şedinţei de judecată, aşa încât contestaţia apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în temeiul art. 317 şi urm. C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii D.C. şi D.N., invocând dreptul la un proces echitabil, în baza art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi dreptul la un recurs efectiv, în baza art. 13 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
La termenul din data de 14 iunie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Măsura suspendării a fost menţinută prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2012, constatându-se că părţile au lipsit la strigarea cauzei şi că prin cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-contestator D.C. nu s-a solicitat judecarea în lipsă, nefiind îndeplinite cerinţele pentru reînceperea judecăţii, cerute de dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., potrivit cărora "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.".
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol la data de 5 aprilie 2013, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Drept urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 14 iunie 2011, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
Măsura suspendării a fost menţinută şi prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2012, ce nu s-a constituit într-un act întrerupător al cursului perimării, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorii D.C. şi D.N. împotriva Deciziei nr. 187 din data de 13 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5203/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5194/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
