ICCJ. Decizia nr. 5192/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5192/2013
Dosar nr. 1084/46/2013
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă formulată de reclamanta U.T.S.M.C. - Regionala CF Craiova, în numele şi pentru membrii săi de sindicat P.G.T., P.G.I., P.B.S., P.(S.-L.)C.E., P.C.I.E., P.G.I.Z., P.G.G., P.S.I., P.C.V., P.G.M., P.P.F., P.N.G., P.G.V., P.I.M., P.S.D. au chemat în judecată pe pârâtele CFR SA şi CNCF CFR SA - Sucursala centrul regional de exploatare, întreţinere şi reparaţii CF Craiova, solicitând obligarea acestora în solidar la plata actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective către fiecare salariat, membru de sindicat menţionat în tabelul nominal anexat a următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 şi 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariului pe luna decembrie a anului pentru care se acordă în baza prevederilor art. 32 din Contractele colective de muncă pe anii 2007 - 2008 şi 2009 - 2010 prelungite prin acte adiţionale; a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paşti pe anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare în baza prevederilor art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 - 2008 prelungit prin acte adiţionale; premierea acordată de "Ziua feroviarilor" pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în baza prevederilor art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 - 2008 prelungit prin acte adiţionale şi contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna februarie 2009 în echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat înmulţit cu 8,72 RON valoarea nominală a unui tichet de masă, în baza prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Prin Sentinţa civilă nr. 1486 din 16 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă în parte acţiunea formulată, cu obligarea pârâtei CNCF "CFR" SA Bucureşti - Sucursala centrul regional de exploatare, întreţinere şi reparaţii CF Craiova să plătească reclamanţilor salariul suplimentar, pentru perioada octombrie 2007 - 2009, echivalent cu salariul de bază pe luna decembrie a anului pentru care se acordă, în baza prev. art. 32 din Contractele colective de muncă pe anii 2007 - 2008 şi 2009 - 2010, prelungite prin acte adiţionale, cu respingerea celorlalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi, reclamanta U.T.S.M.C. - regionala CF Craiova, precum şi pârâta CNCF "CFR" SA şi Sucursala centrul regional de exploatare întreţinere şi reparaţii CF Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 552 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta CNCF "CFR" SA - Sucursala centrul regional de exploatare întreţinere şi reparaţii CF Craiova împotriva Sentinţei civile nr. 1486 din 16 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea; a modificat sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea formulată de reclamantă.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta U.T.S.M.C. - regionala CF Craiova împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut cu privire la recursul declarat de reclamantă, următoarele:
Critica ce vizează modalitatea de soluţionare a capetelor de cerere referitoare la plata ajutorului material pentru Ziua Feroviarului şi ajutorul material de Paşti pentru anul 2009, aşa după cum bine a reţinut şi instanţa de fond, nu mai există temei legal pentru acordarea acestor ajutoare materiale.
Potrivit clauzelor cuprinse în Contractul colectiv de muncă pe anul 2009 - 2010, în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun precum şi de Ziua Feroviarului.
Acest contract este încheiat între patronat şi sindicate, reprezintă deci voinţa părţilor, potrivit disp. art. 969 C. civ., aşa încât este obligatoriu pentru părţile contractante.
Mai mult, executarea obligatorie a contractului colectiv de muncă de către părţi este reglementată şi prin disp. art. 243 C. muncii.
În atare situaţie, indiferent de data înregistrării Contractului colectiv de muncă pe anii 2009 - 2010, atâta timp cât părţile, de comun acord, au prevăzut neacordarea ajutoarelor materiale amintite anterior, în anul 2009, acestea nu pot fi acordate, chiar dacă Paştile şi Ziua Feroviarului în anul 2009 au avut ca date 19 aprilie 2009, respectiv 23 aprilie 2009.
Clauza cuprinsă în Contractul colectiv de muncă este clară, ea reglementează neacordarea acestor ajutoare în anul 2009 şi este obligatorie pentru ambele părţi.
Cu privire la cea de-a doua critică, potrivit disp. art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate încheiat pe anii 2009 - 2010, fiecare salariat va primi câte un tichet de masă conform prevederilor legale.
Legea care reglementează acordarea acestor tichete este Legea nr. 142/1998, care, prin disp. art. 1 alin. (2) prevede că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Pe de altă parte, bugetul de venituri şi cheltuieli al CNCF "CFR" SA este stabilit şi aprobat prin hotărâre de guvern, potrivit art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2008, însă pârâta, pentru anul 2009 nu a avut buget de venituri şi cheltuieli, aprobat în condiţiile legale menţionate anterior.
În consecinţă, aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, pronunţată în recurs în interesul legii, acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligaţie pentru angajator, ci numai o posibilitate condiţionată de existenţa bugetelor de venituri şi cheltuieli şi de resursele financiare proprii.
Referitor la recursul declarat de pârâtă, conform art. 32 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2009 "pentru munca desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda şi trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administraţie, luată cu acordul delegaţilor aleşi ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar".
Rezultă, din această prevedere contractuală, că trebuiesc îndeplinite două condiţii pentru a putea fi acordat salariaţilor salariul suplimentar, respectiv: existenţa unei hotărâri a Consiliului de Administraţie, luată cu acordul delegaţilor aleşi ai sindicatelor şi existenţa de venituri realizate, din care urmează a se constitui fondul necesar pentru acordarea acestui salariu.
În speţă, nu există o astfel de hotărâre a Consiliului de Administraţie, iar bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2007 nu a permis constituirea fondurilor necesare pentru acordarea salariilor suplimentare. Pentru anii 2008 - 2009 nu a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli, astfel că nu s-a putut constitui fondul necesar pentru efectuarea acestor plăţi.
Mai mult decât atât, O.U.G. nr. 81/1997 pentru reglementarea plăţii premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii prevede că societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi care, potrivit balanţelor de verificare şi declaraţiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăţi restante faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 din Contractul colectiv de muncă, în mod greşit prima instanţă a admis capătul de cerere privind acordarea salariului suplimentar.
La data de 4 martie 2013, pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.G.T., P.G.I., P.B.S., P.(S.-L.)C.E., P.C.I.E., P.G.I.Z., P.G.G., P.S.I., P.C.V., P.G.M., P.P.F., P.N.G., P.G.V., P.I.M., prin U.T.S.M.C. - Regionala CF Craiova împotriva Deciziei nr. 552 din data de 2 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Revizuenta a invocat în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a solicitat anularea deciziei atacate şi rejudecând, să se dispună admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, revizuenţii au arătat că hotărârea a cărei revizuire o solicită este contrară Deciziei nr. 520/2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1264/90/2011, prin care a fost admis în parte recursul reclamantei U.T.S.M.C. - Regionala CF Craiova, în sensul obligării intimatei-pârâte să plătească salariaţilor prima de Paşti, de Ziua Feroviarului pe anul 2009, precum şi, în raport de perioada lucrată, contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - 5 iunie 2010; prin hotărârea instanţei de fond, intimata a fost obligată să plătească salariaţilor salariul suplimentar pentru perioada octombrie 2007 - 2009, echivalent cu salariul de bază pe luna decembrie a anului pentru care se acordă 2007 - 2008 şi 2009 - 2010.
Astfel, în prezent există două hotărâri judecătoreşti definitive, date în aceeaşi pricină şi în care figurează aceeaşi pârâtă, între care există contrarietate, fiind îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenta a mai arătat că intimata, în baza a două hotărâri definitive, este pe de o parte obligată pentru unii salariaţi să le acorde drepturile salariale solicitate, iar pe de altă parte, în baza altei hotărâri definitive nu mai are această obligaţie chiar dacă este vorba de aceeaşi situaţie şi îndeplineşte aceleaşi condiţii, în baza aceloraşi clauze contractuale.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 32 din 17 aprilie 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 7 mai 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2013, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare de intimata CNCF CFR SA - Sucursala centrul regional de exploatare, întreţinere şi reparaţii CF Craiova, excepţie ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
În conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare, pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În cauză, hotărârea pretins contradictorie şi a cărei anulare se solicită - Decizia nr. 552/2012 a Curţii de Apel Piteşti a fost pronunţată la data de 2 martie 2012, de instanţa de recurs, după evocarea fondului.
Drept urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., termenul de o lună curgând de la pronunţarea hotărârii, respectiv de la data de 2 martie 2012.
Revizuenţii şi-au întemeiat calea de atac extraordinară a revizuirii pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a fost exercitată la data de 4 martie 2013, cu depăşirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., care se împlinea la data de 2 aprilie 2012.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 552 din data de 2 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.G.T., P.G.I., P.B.S., P.(S.-L.)C.E., P.C.I.E., P.G.I.Z., P.G.G., P.S.I., P.C.V., P.G.M., P.P.F., P.N.G., P.G.V., P.I.M., prin U.T.S.M.C. - Regionala CF Craiova împotriva Deciziei nr. 552 din data de 2 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5191/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5193/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
