ICCJ. Decizia nr. 5210/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5210/2013
Dosar nr. 3821/94/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 4 decembrie 2012, contestatoarea T.F. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0444970 încheiat la data de 14 noiembrie 2012 şi exonerarea sa de plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că autovehiculul înmatriculat sub nr. X, care a circulat la data de 26 octombrie 2012 pe DN2 km 115+80 m, loc. Mărăcineni, jud. Buzău fără a deţine rovinietă valabilă, nu-i mai aparţine, fiind vândut înainte de data constatării contravenţiei.
Prin încheierea de şedinţă din 15 februarie 2013, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 "plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul." Aceste dispoziţii fiind procedurale sunt de imediată aplicare.
După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, contravenienta are domiciliul în oraşul Buftea, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.
La data de 21 martie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea care, la termenul din 3 septembrie 2013, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.
Prin Sentinţa civilă nr. 4986 din 3 septembrie 2013, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Buzău. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R12 nr. 0444970 încheiat la data de 14 noiembrie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 14 noiembrie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că la data de 26 octombrie 2012, pe DN2 km 115+80 m, Mărăcineni, jud. Buzău, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparţinând d-nei T.F. a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul".
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: "procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor, se trimit la tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 4 decembrie 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost DN2 km 115+80 m, loc. Mărăcineni, jud. Buzău, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Buzău, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Buzău, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5209/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5211/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
