ICCJ. Decizia nr. 5214/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5214/2013
Dosar nr. 1911/180/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 12 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 4 februarie 2013, reclamanta S.Y., prin reprezentant legal A.G., a chemat în judecată pe pârâtul S.M. solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate că acesta nu este tatăl său.
Prin Sentinţa civilă nr. 2390 din 18 martie 2013, Judecătoria Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ. şi, raportat la obiectul acţiunii, competenţa teritorială are caracter absolut, astfel încât părţile nu pot conveni cu privire la instanţa care să soluţioneze acţiunea, nefiind aplicabile prevederile art. 19 C. proc. civ.
În speţă, din verificările efectuate, a rezultat că pârâtul nu are domiciliul în România, dar figurează cu reşedinţa în Braşov, iar împrejurarea că acesta şi-a ales domiciliul procesual în municipiul Bacău nu atrage competenţa Judecătoriei Bacău, de vreme ce, în cauză, normele referitoare la competenţă au caracter imperativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 17 mai 2013, iar la termenul de judecată din 2 septembrie 2013, reclamanta, prin avocat ales, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov.
Prin Sentinţa civilă nr. 11832 din 9 septembrie 2013, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat la Judecătoria Bacău competenţa de soluţionare a pricinii.
A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din fişa de evidenţă eliberată de Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date rezultă că pârâtul nu are domiciliul în România, precum şi că reşedinţa pe care a avut-o în Braşov a expirat la data de 25 iulie 2008.
În temeiul dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., instanţa a constatat că soluţionarea prezentei cauze revine instanţei de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoriei Bacău.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, competenţa teritorială este absolută, potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ. şi este stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., ce sunt de strictă interpretare.
Potrivit prevederilor art. 5 C. proc. civ. "cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantei".
În speţă, din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.Y. are domiciliul în Bacău.
De asemenea, din declaraţia autentificată la data de 5 decembrie 2012, la sediul Ambasadei României la Haga rezultă că pârâtul S.M. are domiciliul în Olanda, şi-a ales domiciliul în Bacău pentru transmiterea corespondenţei judiciare şi şi-a dat acordul, în conformitate cu disp. art. 19 C. proc. civ., pentru ca procesul să se desfăşoare la instanţa competentă de la domiciliul reclamantei (dosarul Judecătoriei Bacău).
Totodată, conform informaţiilor ce reies din fişa de evidenţă eliberată de Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date, pârâtul S.M. nu are domiciliul în România, iar reşedinţa pe care a avut-o în Braşov a expirat la data de 25 iulie 2008 (dosarul Judecătoriei Braşov).
Drept urmare, pârâtul are domiciliul în străinătate şi nu are un domiciliu sau o reşedinţă în România, în cauză devenind incidente dispoziţiile art. 5 teza finală C. proc. civ., potrivit căreia instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantei.
În cererea de chemare în judecată, reclamanta S.Y. şi-a indicat domiciliul în municipiul Bacău, jud. Bacău şi şi-a ales domiciliul la cabinet avocat M.B., cu sediul în municipiul Bacău, jud. Bacău.
Faţă de considerentele reţinute, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Bacău, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5193/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 5089/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
