ICCJ. Decizia nr. 5212/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5212/2013
Dosar nr. 7059/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 17 februarie 2011, contestatorul S.I., prin Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, în rezervă şi în retragere - judeţul Hunedoara, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Casa de pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Casa sectorială de pensii din Ministerul Administraţiei şi Internelor, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 143729 din 27 decembrie 2010, menţinerea ca valabilă a Deciziei nr. 143729 din 7 martie 2006, precum şi a drepturilor de pensie pe care contestatorul le-a avut anterior deciziei atacate, aferente gradului de locotenent colonel; în subsidiar, contestatorul a solicitat anularea deciziei de pensie atacată şi obligarea intimaţilor să emită decizie de pensie calculată conform Legii nr. 119/2010, ţinând seama de toate veniturile realizate lunar pe toată durata de activitate, aferentă gradului de locotenent colonel; obligarea pârâţilor să-i achite suma de 534 RON reprezentând diferenţa dintre pensia de 2618 RON net avută în luna decembrie 2010 şi suma de 2084 RON plătită în baza Deciziei atacate nr. 143729 din 27 decembrie 2010, reevaluată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Prin Sentinţa nr. 4711/LM/2011 din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2013, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 8058 din 20 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
În motivarea hotărârii, tribunalul a reţinut că domiciliul contestatorului S.I. este în localitatea Orăştie, judeţul Hunedoara şi potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 17 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.
Când o lege specială (nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) şi aveam o altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competenţă din legea abrogată, se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii este o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii şi anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 17 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5211/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5213/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
