ICCJ. Decizia nr. 5338/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5338/2013
Dosar nr. 24558/3/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă la data de 9 iunie 2009, reclamanţii SC M.H.O. SRL şi A.B. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi din România SA solicitând:
- modificarea Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, astfel: nr. 59 din 23 aprilie 2009 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 35.155 lei; nr. 60 din 23 aprilie 2009, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 59.425,79 lei; nr. 61 din 23 aprilie 2009, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 44.626 lei;
- stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 4.192.800 lei, echivalentul a 1.000.000 euro, la cursul de 4,1928 lei/1 euro, din care:
a) suma de 1.281.738,96 lei, echivalentul a 305.700 euro reprezintă valoarea terenurilor expropriate, astfel:
suma de 323.684,16 lei, echivalentul a 77.200 euro, pentru terenul în suprafaţa de 772 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 59 din 23 aprilie 2009;
suma de 547.160,4 lei, echivalentul a 130.500 euro, pentru terenul în suprafaţă de 1.305 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 60 din 23 aprilie 2009;
suma de 410.894,4 lei, echivalentul a 98.000 euro, pentru terenul în suprafaţă de 980 mp expropriat prin Hotărârea nr. 61 din 23 aprilie 2009,
b) suma de 2.911.061,04lei, echivalentul a 694.300 euro, constând în valoarea terenului rămas, care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării şi care reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că potrivit anexei nr. 3 la H.G. nr. 181/2009 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1546/2006 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică ,,Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti pe teritoriul localităţilor Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghiţa, Drăgăneşti, Râfov, Dumbrava, Berceni, Bărcăneşti şi Ploieşti”, a H.G. nr. 865/2007 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică ,,Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti” pe teritoriul localităţii Olari, jud. Prahova, care fac parte din cadrul obiectivului de investiţii ,,Autostrada Bucureşti-Braşov (…) şi a H.G. nr. 425/2008, au fost supuşi procedurii de expropriere pentru terenul în suprafaţă de 772 mp, situat în com. Ştefăneştii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lot 1, jud. Ilfov cu nr. cadastral 715/1/1/2; terenul în suprafaţă de 1305 mp, situat în com. Ştefăneştii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, cu nr. cadastral 715/1/2; terenul în suprafaţă de 980 mp, situat în com. Ştefăneştii de Jos, tarla 3, parcela A 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, cu nr. cadastral 715/1/3/1, terenuri ce aparţin reclamanţilor.
În conformitate cu prevederile art. IV1 din H.G. nr. 181/2009, reclamanţii au formulat cererile înregistrate sub nr. 79,72, respectiv 78 din 09 aprilie 2009, prin care au solicitat plata justei despăgubiri şi, prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor redate în petitul acţiunii le-au fost acordate despăgubirile menţionate, fără însă ca despăgubirile să fie juste, nefiind respectate prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie, art. 481 C. civ. şi art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004.
Au mai susţinut reclamanţii că sunt nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor acordate, care a fost stabilit la 45,53 lei/mp, adică 12,90 euro/mp, având în vedere rapoartele de evaluare efectuate de expert evaluator imobiliar Mihail Dunăreanu, neţinând seama de criteriile impuse de lege.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa nr. 586 din 18 martie 2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea reclamanţilor.
A modificat în parte Hotărârea nr. 59 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 134.328 lei pentru terenul expropriat, situat în comuna Ştefăneştii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, în suprafaţă de 772 mp, având nr. cadastral 715/1/1/2.
A modificat, de asemenea, în parte Hotărârea nr. 60 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 227.070 lei pentru terenul expropriat, situat în com. Ştefăneştii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, în suprafaţă de 1305 mp, având nr. cadastral 715/1/2.
A modificat, totodată, în parte, şi Hotărârea nr. 61 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 170.520 lei pentru terenul expropriat, situat în com. Ştefăneştii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, în suprafaţă de 980 mp, având nr. cadastral 715/1/3/1.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
A dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanţii SC M.H.O. SRL şi A.B. sunt coproprietari, în cote de ½ fiecare, asupra terenului situat în jud. Ilfov, localitatea Ştefăneştii de Jos, Tarlaua 3, Parcela 10/12, lotul 1, în suprafaţă de 10.000 mp, identificat cu nr. cadastral 715/1, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 948 din 23 iunie 2005 de B.N.P. C.Ş.S.
Tribunalul a constatat că, prin H.G. nr. 1546 din 01 noiembrie 2006 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional „Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov” şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări.
Prin H.G. nr. 425 din 16 aprilie 2008 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional „Construcţia autostrăzii Bucureşti – Braşov” şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul acestei lucrări.
Instanţa a constatat că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 59 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ştefăneştii de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 772 mp situat în comuna Ştefăneştii de Jos, Tarlaua 3, Parcela A10/12, lotul 1, judeţul Ilfov, având număr cadastral 715/1/1/2, aparţinând reclamanţilor şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 35.155 lei.
Tribunalul a reţinut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ştefăneştii de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 1.305 mp situat în comuna Ştefăneştii de Jos, Tarlaua 3, Parcela 10/12, lotul 1, judeţul Ilfov, având număr cadastral 715/1/2, aparţinând reclamanţilor şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 59.425,79 lei.
Instanţa de fond a apreciat că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 61 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ştefăneştii de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 980 mp situat în comuna Ştefăneştii de Jos, Tarlaua 3, Parcela A10/12, lotul 1,judeţul Ilfov, având număr cadastral 715/1/3/1, aparţinând reclamanţilor şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 44.626 lei.
A mai reţinut instanţa de fond că, prin raportul de expertiză de evaluare a proprietăţii imobiliare, întocmit de comisia de experţi formată din L.A., P.M. şi M.V., s-a stabilit că valoarea terenului în suprafaţă de 3.057 mp (format din terenurile cu nr. cadastrale 715/1/1/2, 715/1/2 şi 715/1/1/3) la data efectuării raportului de expertiză (13 martie 2009) este de 174 lei/mp. Experţii au mai stabilit că prejudiciul suferit de reclamanţi ca urmare a exproprierii este în cuantum de 20.100 lei, constând într-o pierdere echivalentă cu producţia agricolă pe anul 2009 raportată la o suprafaţă de 10.012 mp (16.500 lei) şi o pierdere datorată împărţirii terenului în două parcele despărţite de autostradă (3.600 lei).
Tribunalul, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a apreciat că valoarea terenului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea reală a imobilului.
În ceea ce priveşte daunele aduse proprietarilor ca urmare a exproprierii, instanţa de fond a constatat că, în suma acordată reclamanţilor cu titlu de despăgubiri, nu poate fi inclusă suma de 20.100 lei stabilită de experţi, reprezentând producţia agricolă ce s-ar fi putut obţine de pe întreg terenul aflat în coproprietatea reclamanţilor, de 10.000 mp, în anul 2009.
Astfel, reclamanţii nu au făcut dovada că înaintea începerii lucrărilor de expropriere ar fi cultivat vreodată terenul cu cereale, legume etc., iar ulterior, nu au mai putut folosi terenul în acest scop.
Instanţa de fond a reţinut că simpla intenţie de realizare, într-un viitor îndepărtat, a unui proiect pe terenul cumpărat, nu poate justifica acordarea de către stat a unei despăgubiri într-un cuantum atât de mare ca acela solicitat de reclamanţi, respectiv 2.911.061,04 lei.
Tribunalul a avut în vedere faptul că terenul rămas în coproprietatea reclamanţilor are o suprafaţă mare, respectiv de 6.995 mp (compus din două parcele de 5.116 mp şi 1.839 mp) or, nu poate fi primită susţinerea că un asemenea teren a devenit inutilizabil, ca urmare a exproprierii. Astfel cum au arătat experţii, terenul poate fi folosit pentru practicarea agriculturii, fiind teren extravilan arabil.
Împotriva sentinţei civile nr. 586 din 18 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă a declarat apel pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei şi, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului său, pârâtul a arătat că instanţa de fond a omologat un raport de expertiză întocmit de o comisie de experţi, care nu a avut în vedere preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ – teritorială în care este situat terenul supus exproprierii, fiind încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Apelantul a considerat că, dacă ar compara preţurile de tranzacţionare efectivă, cu despăgubirea oferită de către stat de 12,90 euro/mp, este evident că oferta Statului Român este una reală, justă şi acoperitoare, în conformitate cu normele legale în materie.
A arătat, totodată, că este de notorietate că în prezent, datorită crizei economice, piaţa imobiliară a scăzut dramatic, influenţând direct preţurile de vânzare ale imobilelor, preţuri care în raport cu sfârşitul anului 2008, s-au înjumătăţit sau sunt chiar mai mici.
Apelantul-pârât a arătat că intimaţii–reclamanţi au achiziţionat suprafaţa de teren de 10.012 mp cu suma de 182.000 lei (18,17 lei/mp), conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 948 din 23 iunie 2005 de Biroul Notarilor Publici Asociaţi „C.Ş.S.S.V.”.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 159/A din 29 aprilie 2013 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva sentinţei civile nr. 586 din 18 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanţilor sunt în sumă de 130.027 lei pentru suprafaţa de 772 mp, 219.801 lei pentru suprafaţa de 1305 mp şi de 165.061 lei pentru suprafaţa de 980 mp, în total de 514.889 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
În apel, cale devolutivă de atac, au fost depuse contracte de vânzare – cumpărare privind terenuri similare cu cel în litigiu, a fost administrată proba cu expertiză evaluatoare solicitată de către apelantul - pârât, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a imobilului expropriat, considerând necesar ca experţii să aibă în vedere preţurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu terenul în litigiu.
Urmare acestui probatoriu, concluziile raportului de expertiză efectuat la prima instanţă au fost înlăturate, motivat de faptul că, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirile se calculează nu pe bază de oferte, ci pe baza preţului cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel.
S-a reţinut aşadar, că vor fi avute în vedere concluziile expertizei efectuată în calea de atac a apelului, expertiză care a avut în vedere preţul de piaţă al terenurilor, la momente diferite: anul 2009, data exproprierii, şi anul 2012, data efectuării expertizei.
Conform dispoziţiilor constituţionale, dreptul de proprietate privată este garantat şi ocrotit de lege în mod egal, indiferent de titular, iar cedarea, prin expropriere, a dreptului de proprietate privată are caracter de excepţie, conferit de Constituţie şi Codul civil român.
În consecinţă, exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Astfel, deşi alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, în respectarea dispoziţiilor 44 alin. (3) din Constituţie, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că singurul reper corect de stabilire a despăgubirii în cazul exproprierii este cel al exproprierii efective.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar a apreciat că, în situaţia în care, preţul stabilit la momentul efectuării expertizei este mai mic decât cel de la momentul exproprierii, cum este cazul în speţă, în mod vădit, expropriatul nu va mai beneficia de preţul corect ce i s-ar fi cuvenit.
În situaţia în care, dimpotrivă, preţul la momentul efectuării expertizei este mai mare decât cel de la momentul exproprierii, noţiunea de „just” nu mai are conţinut pentru expropriator, care a avut în vedere pentru realizarea interesului public, anumite costuri pe care, eventual, le-ar fi refuzat şi ar fi renunţat la actul de expropriere.
A mai reţinut instanţa de apel că, în ambele situaţii, dacă s-ar accepta un alt moment de calcul al despăgubirii „juste” decât cel al exproprierii, s-ar accepta obligarea uneia dintre părţi la suportarea unui risc pe care nici una dintre ele nu a înţeles să şi-l asume, acela al evoluţiei sau involuţiei pieţei imobiliare şi, care ar avea drept consecinţă golirea de conţinut, în ambele ipoteze, a noţiunii legale şi constituţionale de despăgubire „justă”.
Instanţa de apel a apreciat că, în acelaşi sens trebuie interpretate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care raportează preţul just la momentul efectuării expertizei. În lipsa unor alte menţiuni legale, dar în contextul interpretării sintagmei constituţionale de despăgubire „justă şi prealabilă”, Curtea a stabilit că „momentul efectuării expertizei” este momentul efectuării expertizei iniţiale de evaluare de către expropriator.
Calculul expertizei de la acel moment se poate vădi, ulterior, în instanţă, a fi fost corect şi va fi menţinut, or incorect, şi va fi modificat de instanţă, dar prin raportări la momentul expertizei iniţiale de evaluare, prealabilă actului de expropriere.
Pentru toate aceste considerente, în cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că reclamanţilor li se cuvin despăgubiri juste pentru suprafeţele de teren expropriate în cuantumul stabilit în expertiza efectuată în apel pentru anul 2009, anul exproprierii, şi anume, despăgubiri calculate la o valoare de 39,70 euro/mp, echivalent a 168,43 lei/mp, rezultând astfel, sumele de: 130.027 lei pentru suprafaţa de 772 mp, 219.801 lei pentru suprafaţa de 1.305 mp şi de 165.061 lei pentru suprafaţa de 980 mp, în total suma de 514.889 lei.
Împotriva deciziei nr. 159/A din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, susţinând că, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Nelegalitatea invocată de pârât a fost încadrată de acesta, prin conţinutul criticilor, în cuprinsul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 514.889 lei (39,70 euro/mp), instanţa de apel a fost avut în vedere momentul exproprierii, respectiv anul 2009 şi nu – astfel cum era corect - momentul efectuării raportului de expertiză, ulterior exproprierii.
Recurentul-pârât arată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu sunt corect aplicate şi interpretate, întrucât, nici experţii şi nici instanţa de apel nu au avut în vedere grila Camerei Notarilor Publici din care ar fi rezultat că, preţul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/mp, deci un preţ cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.
Se susţine, totodată că, în cazul în care valoarea despăgubirilor constatată de către comisia de experţi este mai mare decât oferta statului de 12,9 euro/mp, instanţa nu este obligată a acorda această despăgubire.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC M.H.O. SRL a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, susţinând că, în mod eronat, recurenta a arătat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece aceasta nu a ţinut cont de preţul stabilit de comisia de experţi pentru anul 2011-2012 şi astfel, potrivit susţinerilor recurentei-pârâte ar fi trebuit ca experţii să stabilească un preţ din anul 2013.
Totodată, se arată că, în mod judicios instanţa a stabilit valoarea despăgubirilor la 514.889 lei, având în vedere toate probele existente la dosarul cauzei, acordând o valoare a despăgubirilor, conform principiului aplicării unei despăgubiri ,,juste şi prealabile”.
Se mai susţine şi că, în mod greşit, recurenta a arătat că trebuie avută în vedere Grila Camerei Notarilor Publici, atât timp cât au fost depuse chiar de către recurentă contracte de vânzare-cumpărare pentru acea zonă, acestea fiind avute în vedere de experţi la momentul efectuării expertizei.
Recursul declarat de pârât este fondat şi urmează a fi admis în limita şi pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
În acord cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 – ce a creat cadrul legal pentru soluţionarea contestaţiei declarată împotriva hotărârii vizând exproprierea – acţiunile introduse în baza acestui text, se soluţionează potrivit cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate public, în ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor.
Ca atare, este certă distincţia stabilită de legiuitor între evaluarea operată, în vederea exproprierii, în etapa administrativă, procedură condusă de expropriator şi expertiza ce se efectuează în etapa judiciară, urmare formulării unei contestaţii de către proprietarul imobilului supus exproprierii, expertiză efectuată conform art. 25 din lege.
Conform dispoziţiilor legale enunţate, pentru stabilirea despăgubirii, experţii se vor raporta la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Sintagma ,,data întocmirii raportului de expertiză” presupune deci, raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecăţii, şi nu data exproprierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul foloseşte o terminologie diferită pentru conturarea celor două etape, respectiv,,raport de expertiză” pentru etapa jurisdicţională şi ,,raport de evaluare” pentru faza administrativă, neavând-o în vedere, pe aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a despăgubirilor.
În aplicarea corectă a acestor dispoziţii, Înalta Curte constată că este fondată critica din recurs, referitoare la momentul în funcţie de care se calculează pentru stabilirea despăgubirilor ,,preţul la care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială”.
Aşa fiind, este de observat că varianta corectă de calcul a despăgubirilor, potrivit dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este aceea a stabilirii cuantumului acestora prin aplicarea sintagmei ,,preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, instanţa de apel, nu a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor, deoarece s-a raportat la valoarea de 39,70 euro/mp, calculată la data exproprierii ( raport de expertiză filele 159 -160 dosar apel), rezultând astfel sumele de 130.027 lei pentru suprafaţa de 772 mp, de 219.801 lei pentru suprafaţa de 1305 mp şi de 165.061 lei, pentru suprafaţa de 514.889 lei.
Aşadar, sub acest aspect subzistă nelegalitatea aplicării prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor, la o altă dată, anume la data exproprierii şi nu la data întocmirii raportului de expertiză ulterior exproprierii, cum era corect.
Pe cale de consecinţă, este fondată critica din recurs referitoare la greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor expropriaţi, astfel că, momentul corect de la care se calculează despăgubirile, în acord cu prevederile art. 26 alin. (2) din actul normativ sus menţionat este cel de la data întocmirii raportului de expertiză.
Aşa fiind, răspunzând criticii fondate din recursul pârâtului, Înalta Curte constată că nu pot fi validate de către instanţă decât acele concluzii ale raportului de expertiză, în care, experţii folosesc la stabilirea despăgubirii criteriile prevăzute de lege, fundamentându-şi concluziile şi raportându-se la date şi elemente, ce sunt în total acord cu cerinţele impuse de textul de lege menţionat.
Nu se poate reţine apărarea intimaţilor reclamanţi că acest text de lege trebuie înlăturat pe motiv că ar contraveni normelor legale care impun acordarea pentru expropriere a unei juste şi prealabile despăgubiri. În opinia intimaţilor reclamanţi despăgubirea ar fi justă numai dacă s-ar ţine cont de preţul cu care se vindeau terenuri similare la momentul exproprierii, astfel încât aceştia să nu suporte scăderea de preţ de pe piaţa imobiliară.
Nu se poate reţine apărarea reclamanţilor în sensul că prin evaluarea imobilului expropriat prin raportare la data întocmirii raportului de expertiză despăgubirea nu ar mai fi prealabilă.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004 ”transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.”
Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii. Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privinţa cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziţie calea contestaţiei în justiţie.
Obligaţia pozitivă a legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedură administrativă clară, precisă şi neechivocă în privinţa stabilirii despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la situaţia ca despăgubirea consemnată să fie derizorie.
Aşadar, revine instanţei judecătoreşti sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aspect care, însă, nu pune în discuţie caracterul prealabil al despăgubirii. Pretinsa încălcare a exigenţei constituţionale referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, dacă se contestă în justiţie cuantumul despăgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma consemnată, este consecinţa firească a opţiunii acestuia de a contesta decizia de expropriere.
Acest raţionament este reţinut şi în deciziile Curţii Constituţionale în analiza constituţionalităţii art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În ceea ce priveşte caracterul just al despăgubirii nu se poate considera că este încălcată această cerinţă prin simpla reglementare a determinării valorii bunului expropriat în funcţie de data întocmirii raportului de expertiză, când în funcţie de fluctuaţiile pieţei imobiliare această valoare poate fi mai mare sau mai mică decât cea propusă de către expropriator.
Atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada că valoarea determinată în raport cu acest moment ar fi derizorie nu se poate reţine încălcarea dreptului său de proprietate sub acest aspect.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, realizat de trei experţi (potrivit expertizei din apel, la 21 aprilie 2012 – fila 161 dosar), acesta a respectat condiţia prevăzută de dispoziţiile legale la care s-a făcut referire, în sensul că experţii au indicat o valoare de 17,10 euro/mp (fila 161 dosar apel), stabilită în mod corect la momentul efectuării expertizei, ulterior exproprierii, în faza judiciară.
În prima variantă a expertizei din apel, la evaluarea de la data exproprierii (aprilie 2009) experţii au ţinut seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, prin evidenţierea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2007-2008, înainte de momentul exproprierii. În acea variantă, experţii au avut a se raporta la mai multe elemente comparabile, respectiv preţurile stabilite în contractele de vânzare-cumpărare puse la dispoziţie de părţi, referitor la terenuri similare cu cel ce formează obiectului litigiului, acestea fiind individualizate în ,,tabelul 1 (situaţia contractelor de vânzare-cumpărare)” –fila 157 -158 dosar apel– însă, acestea au evidenţiat o perioadă cu mult anterioară celei la care face referire textul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Aşadar, orice altă evaluare (prin comparaţie), îndepărtată de data întocmirii raportului de expertiză, nu poate fi luată în considerare, sub aspectul corectei aplicări a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Art. 26 alin. (2) face trimitere la preţul la care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, adică la preţurile de tranzacţionare ale terenurilor.
Cât priveşte susţinerea recurentului-pârât că trebuie avută în vedere Grila Camerei Notarilor Publici, instanţa apreciază că, această grilă conţine valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare, bazate pe analiza tranzacţiilor efectuate în anii anteriori şi pe anticiparea evoluţiei viitoare.
Pornind de la aceste premise, nu se poate acorda grilei o putere doveditoare mai mare decât cea acordată raportului de expertiză efectuat în cauză, prin raportare la situaţia concretă a imobilului supus evaluării, câtă vreme rezultatele din această grilă au evidenţiat valori, cu predilecţie, anterioare efectuării raportului de expertiză din apel.
Faţă de cele reţinute, constatând incident motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.
Va modifica în parte decizia atacată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanţilor vor fi calculate pentru suprafeţele de 772 mp, 1305 mp şi 980 mp, la valoarea de câte 17,10 euro/mp stabilită la momentul efectuării expertizei de către instanţă.
Va păstra celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva deciziei nr. 159 A din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică în parte decizia atacată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanţilor sunt în sumă de 13.201,2 euro pentru suprafaţa de 772 mp, 22.315,5 euro pentru suprafaţa de 1305 mp şi 16.758 euro pentru suprafaţa de 980 mp, în total 52.274,7 euro, echivalentul în lei la data plăţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5335/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5339/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
