ICCJ. Decizia nr. 5466/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5466/2013
Dosar nr. 28942/3/2008*
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 175A din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins apelul formulat de reclamanta S.E. împotriva sentinţei civile nr. 679 din 14 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.O.C. SRL, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă la data de 29 iulie 2008, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâta SC E.O.C. SRL solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de titular al dreptului de autor şi al tuturor drepturilor ce izvorăsc din această calitate, cu privire la proiectele „Sistem multisenzor pentru observarea ţintelor mascate de vegetaţie” şi „Sistem stabilizat pentru recunoaştere şi achiziţii ţinte”, obligarea pârâtei la plata sumelor ce i se cuvin, rezultate din utilizarea acestor proiecte, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 139 din Legea nr. 8/1996 şi art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
Prin sentinţa civilă nr. 679 din 14 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea şi a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 2000 lei, pentru următoarele motive:
În urma unei licitaţii publice organizate de Centrul Naţional de Management Programe, între societatea pârâtă şi autoritatea contractantă s-a încheiat contractul de finanţare pentru execuţie proiecte din data de 18 septembrie 2007, contract în temeiul căruia societatea pârâtă s-a obligat să execute activităţile proiectului „Sistem multisenzor pentru observarea ţintelor mascate de vegetaţie”, contractorul urmând să execute activităţile din anexele contractului.
Potrivit Capitolului XIV din contract, privitor la proprietatea industrială şi intelectuală, rezultatele cercetării obţinute pe baza derulării contractului finanţat din fonduri publice aparţin membrilor din consorţiu, conform Acordului ferm de colaborare.
Potrivit planului de realizare a proiectului, întocmit pe etape, acesta urma să fie realizat de către societatea pârâtă alături de Universitatea Politehnică Bucureşti şi de o societate comercială, menţionându-se că directorul de proiect este reclamanta, angajată a pârâtei, conform contractului individual de muncă – cu privire la care reclamanta a comunicat societăţii pârâte demisia sa la 06 mai 2008.
După cum rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi, reclamanta a participat la elaborarea proiectului anterior menţionat alături de o echipă formată din mai multe persoane, realizând un studiu pentru întocmirea proiectului, împreună cu membrii echipei. Aceştia au declarat că nu a existat niciun contract cu privire la proprietatea asupra bunului finit, partenerii proiectului fiind cele trei entităţi juridice mai sus menţionate.
În raport de aceste probe administrate, instanţa a constatat că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de autor al proiectului la întocmirea căruia a participat, dat fiind că aceasta a coordonat studiile necesare întocmirii proiectului în calitate de persoană angajată cu contract de muncă la societatea pârâtă.
Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine că sunt întrunite cerinţele art. 3 şi 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996, pentru ca reclamanta să pretindă recunoaşterea calităţii sale de autor al operei ştiinţifice şi plata despăgubirilor aferente.
Prin decizia civilă nr. 111 A din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a fost admis apelul, desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin decizia civilă nr. 5659 din 1 iulie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, urmare admiterii recursului formulat de pârâtă, a fost casată decizia şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se următoarele în motivare:
Situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită de către instanţa de apel,iar în aceste condiţii nu este posibilă evaluarea modului în care s-a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 3 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de apel a valorificat cele două documente înfăţişate de reclamantă, intitulate „adeverinţe”, reţinând, pe baza lor, că aceasta a prezentat, în cadrul unei expuneri în luna februarie 2007, la care au participat specialişti, mai multe propuneri de proiecte ştiinţifice, inclusiv pentru cele două proiecte din cauză. A reţinut, totodată, că, ulterior întocmirii şi prezentării proiectelor, în perioada mai - iunie 2007, reclamanta a avut întâlniri cu partenerii ce urmau să contribuie la realizarea practică a acestora. În continuare, instanţa de apel se referă doar la proiecte.
Prin motivele de recurs nu se contestă conţinutul acestor înscrisuri (a căror reapreciere nici nu ar fi posibilă în prezenta etapă procesuală, în care se analizează exclusiv legalitatea, nu şi temeinicia deciziei recurate), ci se susţine că, pe baza lor, instanţa de apel a reţinut argumente contradictorii, a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 8/1996.
Se observă o inconsecvenţă a instanţei de apel în utilizarea termenilor prin care descrie obiectul creaţiei intelectuale pentru care a stabilit calitatea de autor a reclamantei, însă aceasta nu relevă existenţa unuia dintre cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., după cum a susţinut recurenta, ci o insuficientă determinare a situaţiei de fapt.
Pentru recunoaşterea calităţii de autor a unei persoane fizice, conform art. 3 din Legea nr. 8/1996, este esenţială existenţa unei opere originale de creaţie intelectuală.
Instanţa de apel a apreciat că o asemenea operă există, reprezentată fiind de proiectele ştiinţifice „Sistem multisenzor pentru observarea ţintelor mascate de vegetaţie” şi „Sistem stabilizat pentru recunoaştere şi achiziţii ţinte”. Conţinutul acestor proiecte a fost identificat prin componenta lor tehnică - pe care a creat-o reclamanta -, instanţa de apel făcând distincţie între momentul elaborării proiectelor şi cel al execuţiei acestora.
În contextul unei asemenea distincţii operate în apel şi ţinând cont de susţinerile reclamantei în sensul că „opera” sa este lucrarea vizată de prima dintre cele două etape menţionate anterior, Înalta Curte a apreciat că persoanei fizice care a conceput proiectele i s-ar putea recunoaşte, în principiu, calitatea de autor, contrar susţinerilor recurentei, care se referă, în realitate, la cea de-a doua etapă, cea a execuţiei proiectelor.
În această ultimă fază urma a se obţine o altă „operă”, ce se confundă cu „rezultatul cercetării” şi pentru care s-a prevăzut în art. 45 din contractele de finanţare a proiectelor că aparţin „membrilor consorţiului”, deci persoanelor juridice în cadrul cărora urma a se realiza proiectele. Această fază a punerii în aplicare a proiectelor nu are legătură cu cauza, deoarece reclamanta a formulat pretenţii exclusiv în legătură cu prima etapă, pretenţii care trebuie analizate ca atare.
Nu rezultă, însă, cu certitudine, din considerentele deciziei de apel, motivul pentru care s-a considerat că partea tehnică a celor două proiecte poate constitui o operă ştiinţifică originală, în sensul art. 7 lit. b), ţinându-se cont de faptul că obiectul protecţiei în cazul unei opere ştiinţifice este forma în care autorul şi-a expus rezultatul activităţii sale de cercetare.
Era necesar, din această perspectivă, a se analiza detaliat atare „componentă tehnică”, ce face parte integrantă din contractele de finanţare (filele 83 - 99 din dosarul primei instanţe), precizându-se dacă aceasta constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluţiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât şi în soluţiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.
După identificarea certă a lucrării despre care reclamanta pretinde că reprezintă o operă, în sensul legii, era necesară demonstrarea integrării sale în categoriile de opere prevăzute de art. 7 din lege, precum şi a caracterului de originalitate, esenţial pentru protecţia operei. Nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea practică este o condiţie pentru brevetabilitatea unei invenţii, nu şi pentru recunoaşterea dreptului de autor (dreptul de autor neputând purta, oricum, asupra unei invenţii).
De asemenea, ar fi trebuit ca instanţa să se raporteze la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, pentru a exclude orice posibilitate de asimilare a lucrării reclamantei cu vreuna dintre categoriile de activităţi pentru care nu operează protecţia legală a dreptului de autor.
Nu este suficientă referirea doar la idei, din cuprinsul acestor categorii, deoarece chiar şi atare referire ar fi trebuit făcută în concret, în legătură cu o lucrare ştiinţifică clar identificată şi precis structurată.
Nu este exclus, de exemplu, ca lucrarea reclamantei să reprezinte doar un procedeu sau o metodă de funcţionare, pentru care nu beneficiază de protecţie legală, observându-se schemele grafice din cele două proiecte (file 85 şi 94 dosar fond) şi împrejurarea că proiectele tind la realizarea unor modele experimentale de echipament militar, prin folosirea unor obiecte cunoscute (camere TV, radar laser, sistem GPS), însă asamblate şi valorificate într-un anumit mod, pe care reclamanta îi explică prin proiecte.
De asemenea, este posibil ca lucrarea să nu fie originală (nu în sens de noutate, ca în cazul invenţiilor, ci de manieră de exprimare a creativităţii personale a autorului) ori să reprezinte, în fapt, o invenţie, pentru care nu se poate recunoaşte dreptul de autor.
Toate aceste aspecte trebuiau clarificate de către instanţa de apel în scopul dezlegării chestiunii calităţii reclamantei de autor în sensul art. 3 din Legea nr. 8/1996, astfel încât, în absenţa unei lămuriri corespunzătoare a situaţiei de fapt, instanţa de control judiciar nu este în măsură a determina legalitatea concluziei privind existenţa unei opere originale şi a calităţii reclamantei de autor al acesteia, precum şi a modului de aplicare a prevederilor art. 3, 7 şi 9 din Legea nr. 8/1996.
La rejudecarea cauzei prin prisma motivelor de apel formulate de apelantă şi a dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., Curtea de apel a reţinut următoarele:
În esenţă, instanţa de apel trebuie să procedeze la definirea certă a lucrării tehnice elaborate de către reclamantă (lucrare grafică, plan constructiv, construcţie teoretică, procedeu sau metodă de funcţionare etc.), avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, precum şi la eventuala identificare a unei opere originale.
A. Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert E.M. cu ocazia rejudecării se reţine că:
Prin componentă tehnică a celor două proiecte se înţelege partea din acestea care se referă la obiecte şi acţiuni ce permit să se acţioneze asupra mediului în scopul obţinerii unor efecte tehnice dorite şi ce permit practicarea unei profesiuni - expertul identificând în filele 83-99 din dosarul de primă instanţă părţile care se referă la astfel de obiecte şi/sau acţiuni.
1. Pentru proiectul „Sistem multisenzor pentru observarea ţintelor mascate în vegetaţie (SMOTV)”, componenta tehnică este prezentată în paginile 83-85 şi constă în prezentarea unei platforme şi a unei modalităţi de funcţionare a acesteia.
1.a. Platforma este alcătuită dintr-un sistem multisenzor, descris ca fiind alcătuit din 3 componente: o cameră CCD-TV, o cameră FLIR şi un radar laser, precum şi un sistem GPS.
1.b. Modalitatea în care platforma ar urma să funcţioneze constă în etapele:
a. detecţia preliminară a ţintelor prin intermediul camerei CCD-TV sau camerei FLIR;
b. confirmarea detecţiei prin intermediul radarului laser;
c. identificarea ţintelor pe baza fuziunii informaţiilor de la oricare dintre cele două camere şi de la radarul laser;
d. localizarea ţintelor prin corelarea informaţiilor de la radarul laser şi sistemul GPS.
2. Pentru proiectul „Sistem Stabilizat pentru Recunoaştere şi Achiziţii Ţinte (SSRAT)”, componenta tehnică este prezentă în paginile 92-94 şi constă din prezentarea unei platforme multisenzor şi a unei modalităţi de funcţionare a acesteia.
2.a. Platforma multisenzor este alcătuită din:
- un sistem multisenzor, descris ca fiind alcătuit din: o cameră CCD-TV cu câmp de observare larg, o cameră CCD-TV cu câmp de observare îngust, o cameră FLIR şi un telemetru laser, având implementaţi algoritmi de analiză a imaginilor, fuziune a informaţiilor şi recunoaştere a formelor;
- un sistem GPS;
- o montură stabilizată în azimut şi în elevaţie pentru instalarea platformei pe orice tip de mijloace mobile, realizată din 4 cadre, 2 pentru orientare în azimut şi în elevaţie şi 2 pentru stabilizare.
2.b. Modalitatea în care platforma ar urma să funcţioneze constă în etapele:
a. detecţia ţintelor prin intermediul camerei CCD-TV cu câmp de observare larg sau a camerei FLIR în condiţii de nori, ceaţă, absenţa luminii stelelor sau a lunii;
b. recunoaşterea ţintelor cu camera CCD-TV cu câmp de observare îngust;
c. identificarea ţintei prin fuziunea informaţiei de la cele trei camere sau numai a informaţiei de la camera FLIR în condiţii de nori, ceaţă, absenţa luminii stelelor sau a lunii;
d. localizarea ţintelor prin corelarea informaţiilor de la telemetrul laser şi sistemul GPS.
Un caracter tehnic al componentelor platformă este dat de însuşi faptul că este alcătuită din elemente tehnice cunoscute ca atare, despre care se afirmă că vor interacţiona între ele, precum şi cu utilizatorul şi vor permite astfel să se acţioneze asupra mediului în scopul obţinerii unor efecte tehnice dorite (culegere, prelucrare, identificare, transmitere de date pentru achiziţionare de ţinte folosite în practicarea unei profesiuni militare). Caracterul tehnic nu constă în parametri tehnici, întrucât nu sunt prezentaţi astfel de parametri (mecanici, electrici, optici, automate logice) care să definească modul de funcţionare al vreunuia dintre elementele platformei sau modul în care aceste elemente inter - relaţionează pentru rezolvarea problemei tehnice propuse (achiziţionarea de ţinte). Dimpotrivă, se menţionează în proiect că astfel de parametri urmează să fie determinaţi pe viitor.
Caracterul tehnic al acestei componente nu constă nici în soluţii tehnice, întrucât astfel de soluţii nu sunt dezvăluite în documentul analizat. În documentul analizat sunt prezentate mijloacele tehnice ale platformei şi problema tehnică pe care platforma tinde să o rezolve, dar nu este prezentată o rezolvare a acestei probleme tehnice, adică modul în care elementele sunt asamblate, calibrate şi adaptate scopului propus şi modul cum se realizează interacţiunea între ele astfel încât să se ajungă, în mod concret, la rezolvarea problemei tehnice. Atât din rezumatul proiectului, cât şi din secţiunea „Obiectivele generale şi specifice ale proiectului”, rezultă faptul că soluţia tehnică urmează a fi găsită în urma punerii în practică a unor obiective pe care documentul le propune şi că există elemente tehnice esenţiale pentru rezolvarea problemei tehnice care urmează să fie elaborate şi nu sunt cunoscute la momentul întocmirii documentului analizat.
Cu privire la componenta referitoare la modalitatea de funcţionare a platformelor, se reţine că un caracter tehnic al acestei modalităţi de funcţionare este dat de însuşi faptul că foloseşte mijloace tehnice pentru a acţiona asupra mediului în scopul obţinerii unor efecte tehnice dorite (detecţie ţinte, identificare ţinte, localizare ţinte). Caracterul tehnic nu constă în parametri tehnici, întrucât nu sunt prezentaţi astfel de parametri (mecanici, electrici, optici, automate logice) care să definească valorile şi caracteristicile de funcţionare impuse mijloacelor tehnice în scopul realizării procedeului, precum şi mijloacelor de transmisie şi prelucrare a informaţiei ( sublinierea pentru menţiunea în plus la proiectul notat sub pct. 2) sau limite de funcţionare ale etapelor.
Caracterul tehnic al modalităţii de funcţionare nu constă nici în soluţii tehnice, întrucât astfel de soluţii nu sunt dezvăluite în documentul analizat. În documentul analizat sunt prezentate etape cu caracter tehnic, iar problema pe care platforma tinde să o rezolve este una tehnică, dar nu este prezentată o rezolvare a acestei probleme tehnice, adică modul concret în care se pot executa etapele procedeului, toate mijloacele tehnice necesare şi modul cum trebuie acestea folosite. Atât din rezumatul proiectului, cât şi din secţiunea „Obiectivele generale şi specifice ale proiectului”, rezultă faptul că soluţia tehnică urmează a fi găsită în urma punerii în practică a unor obiective pe care documentul le propune şi că există elemente tehnice esenţiale pentru rezolvarea problemei tehnice care urmează să fie elaborate şi nu sunt cunoscute la momentul întocmirii documentului analizat (sublinierea pentru menţiunea în plus la proiectul notat sub pct. 1).
În ceea ce priveşte obiectivul nr. 2 al expertizei, expertul a reţinut că, în cadrul celor două proiecte, componenta tehnică este reprezentată de un produs (platforma) şi de un procedeu (modalitatea de funcţionare a platformei).
Se mai reţine de către expert că niciuna dintre ele nu îndeplineşte cerinţa de la art. 7 alin. (1) din legea nr. 64/1991 şi art. 12 şi 13 din Regulament, deoarece nu sunt suficient dezvăluite pentru a se putea constitui o soluţie tehnică a unei probleme, iar obiectele în sine nu sunt realizabile pe baza descrierii făcute în document, fără un aport inventiv, de către o persoană de specialitate. Astfel, pentru platforme nu există o descriere spaţial-corporală a acestora şi nici parametri de funcţionare, iar pentru modalităţile de funcţionare ale acestora nu există o descriere a tuturor mijloacelor tehnice, a valorilor şi a caracteristicilor de funcţionare ale acestora, necesare în derularea etapelor pentru a se atinge obiectivul declarat.
A mai arătat expertul că în lipsa unei invenţii brevetabile, cerinţa noutăţii nu mai trebuie analizată, iar lipsa unei cereri de brevetare face imposibilă analizarea acestei cerinţe (lipsa datei de depozit).
B. În raport de aceste elemente, Curtea a reţinut:
Este îndeplinită cerinţa definirii certe a lucrării tehnice elaborate de către reclamantă, ca fiind, în cazul ambelor proiecte, un produs (platforma) şi un procedeu (modalitatea de funcţionare a platformei). Astfel, situaţia de fapt a fost lămurită şi completată, potrivit celor reţinute în decizia de casare cu trimitere.
Potrivit art. 9 lit. a) din lege, nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.
Legea exclude expres de la protecţie procedeele sau metodele de funcţionare, or expertul a constatat că cele două proiecte au ca şi componentă tehnică, pe lângă produse, şi cele două procedee. Din acest punct de vedere, în mod evident, reclamanta nu poate invoca un drept de autor asupra acestor părţi din proiect care reprezintă procedeele.
Nu se poate constata ca motiv de excludere de la protecţia dreptului de autor faptul că proiectele ar ascunde, de fapt o invenţie, expertiza stabilind în mod clar că cele două componente tehnice ale proiectelor nu sunt suficient dezvăluite pentru a se putea constitui o soluţie tehnică a unei probleme, iar obiectele în sine nu sunt realizabile pe baza descrierii făcute în document, fără un aport inventiv, de către o persoană de specialitate.
Înlăturând protecţia dreptului de autor cu privire la procedeele din cadrul componentelor tehnice ale celor două proiecte, trebuie să se stabilească dacă există sau nu o operă originală în cadrul părţii din proiecte referitoare la produse (platforme).
Conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 8/1996 republicată, este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. Conform prevederilor art. 7 lit. b) din aceeaşi lege, constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice.
Or, din modul cum este descrisă în expertiză componenta tehnică reprezentată de produs, reiese că nu este îndeplinită cerinţa originalităţii acesteia.
Expertul a reţinut că nu sunt prezentaţi parametri tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice) care să definească modul de funcţionare al vreunuia dintre elementele platformei sau modul în care aceste elemente inter-relaţionează pentru rezolvarea problemei tehnice propuse (achiziţionarea de ţinte); dimpotrivă, se menţionează în proiect că astfel de parametri urmează să fie determinaţi pe viitor. Se mai arată şi că caracterul tehnic al acestei componente nu constă nici în soluţii tehnice, întrucât astfel de soluţii nu sunt dezvăluite în documentul analizat, ci se arată că soluţia tehnică urmează a fi găsită în urma punerii în practică a unor obiective pe care documentul le propune şi că există elemente tehnice esenţiale pentru rezolvarea problemei tehnice care urmează să fie elaborate şi nu sunt cunoscute la momentul întocmirii documentului analizat.
Aceste aspecte sunt reţinute cu privire la ambele proiecte.
Rezultă că, în esenţă, proiectele, în partea referitoare la produse (platforme) nu aduc elemente originale concrete, care să o îndreptăţească pe reclamantă să considere îndeplinite cerinţele art. 3 şi 7 alin. (1) lit. b) din legea dreptului de autor.
Prin urmare, motivul de apel legat de greşita reţinere de către prima instanţă a lipsei dovezii calităţii de autor, este nefondat.
În ceea ce priveşte restul motivelor de apel, aşa cum s-a reţinut şi în prima judecată a acestui apel, cât şi de către instanţa supremă, faza punerii în aplicare a proiectelor nu are legătură cu cauza, deoarece reclamanta a formulat pretenţii exclusiv în legătură cu prima etapă, cea a creării proiectelor, pretenţii care trebuie analizate ca atare.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a acesteia, apelanta-reclamantă a fost obligată la plata către intimată a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei din 31 ianuarie 2012 emise de cabinetul de avocatură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.E., criticând-o pentru următoarele motive:
1. S-au încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. şi s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speţă, respectiv Legea nr. 64/1991.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că temeiul de drept incident în cauză îl constituie dispoziţiile Legii nr. 8/1996, potrivit căreia „persoanei fizice care a conceput proiectele i se poate recunoaşte, de principiu, calitatea de autor” şi că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită de către instanţa de apel, fiind necesar chiar a se administra noi probe - o expertiză tehnică de specialitate.
Cu toate acestea, instanţa de apel a analizat cauza prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 64/1991, iar consecinţa acestei erori este aceea că: se face o confuzie între componenta tehnică a operei cu componenta tehnică materializată a unei invenţii sau a unui produs finit, supus procedurilor de protecţie prevăzute de Legea nr. 64/1991; termenii de „produs” şi „procedeu” sunt analizaţi prin prisma Legii nr. 64/1991, fiind abordaţi în sensul definirii lor ca elemente finite, respectiv ca fluxuri tehnologice, procedee; expertiza a fost efectuată prin prisma raportării la definiţii date de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române şi nu la terminologia ştiinţifică caracteristică, care relevă alte sensuri.
Raportul de expertiză efectuat în cauză, care a fost şi singura probă avută în vedere de instanţa de apel în motivarea soluţiei sale, nu a lămurit niciunul dintre aceste aspecte, având în vedere ca expertiza s-a raportat la un act normativ, Legea nr. 64/1991, care nu este incident în cauză.
Chiar Înalta Curte a precizat faptul că nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea practică este o condiţie pentru brevetabilitatea unei invenţii şi nu pentru recunoaşterea dreptului de autor.
Din concluziile expertizei, raportat la obiectul cauzei, instanţa nu putea să stabilească decât că cele două proiecte nu pot fi încadrate în Legea nr. 64/1991 şi nu să soluţioneze, în mod legal, cererea dedusă judecaţii, întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 8/1996.
Mai mult, expertul desemnat de instanţă nu avea competenţa necesară pentru a putea efectua expertiza dispusă, neavând specializarea corespunzătoare într-o cauză având ca obiect „drepturi de autor", acesta, conform pregătirii sale, putând efectua lucrări de acest fel exclusiv în cauze privind proprietatea industrială.
Pentru toate aceste motive care afectează valabilitatea raportului de expertiză, singura probă cu care s-a suplimentat, în rejudecarea apelului, probatoriul administrat iniţial, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării acestei probe în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în speţă.
2. Decizia este dată cu aplicarea greşită şi a dispoziţiilor art. 3, art. 7 alin. (1) lit. b), art. 9 din Legea nr. 8/1996.
2.1. Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta reclamantă este autorul operei, aducând-o pentru prima dată la cunoştinţă publică, conform prevederilor art. 4 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 8/1996, cu mult înainte ca aceasta sa devină angajată a societăţii intimate, la data de 01 august 2007, făcându-se referire la probele considerate relevante sub acest aspect.
Instanţa nu a avut în vedere tocmai faptul că componenta tehnică a proiectelor reprezintă opera în sine. Operele ştiinţifice, pentru care se solicită recunoaşterea calităţii de autor, sunt reprezentate de componenta tehnică, ce face parte integrantă din cele două contracte de finanţare aflate la dosar, care echivalează cu „ofertele de proiect" ce au participat la competiţia 2007 - Program 4 - Parteneriate în domenii prioritare şi despre care se face vorbire în cuprinsul Instrucţiunilor privind depunerea acestora, document aflat în setul de înscrisuri prezentat instanţei în data de 25 februarie 2010.
Obiectul contractului invocat de către intimată îl constituie „ execuţia activităţilor proiectului .. „ ( art. 1 din contractul de finanţare pentru execuţie de proiecte din 18 septembrie 2007 ). Prin urmare, dacă nu ar fi existat opera, aceasta nu ar fi avut ce să construiască ( anexa 2 a contractului mai sus menţionat conţine tocmai descrierea succintă a operei, în forma în care a participat la concurs ).
În conformitate cu Anexa nr. 4 la Decizia Preşedintelui Autoritarii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifica nr. 9188 din 5 iunie 2007, în cadrul derulării acestor contracte de finanţare pentru execuţie proiecte este obligatoriu a fi respectate mai multe acte normative, printre care şi Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare ( pct. 28 de la pag 31 din anexa 4, înscris depus la dosar la termenul de judecata din 15 aprilie 2010).
Oricum, din interpretarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 rezultă, fără echivoc, faptul că autor al unei opere intelectuale, care presupune o activitate de creaţie, nu poate fi decât persoana fizică, persoana juridică nedispunând de însuşirile spirituale şi capacitatea fizică necesară pentru realizarea unei opere.
Competiţia la care a participat s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile art. 10 din H.G. nr. 475/2007, coroborate cu dispoziţiile H.G. nr. 1265/2004 şi 735/1996, acte normative în baza cărora au fost elaborate atât Instrucţiunile privind depunerea ofertelor de proiecte, cât şi Pachetul de informaţii privind Programul 4 ( în cuprinsul acestor acte, depuse la dosar în data de 25 februarie 2012, sunt descrise atât procedura de înscriere a proiectului în competiţie, cât şi procedura de evaluare şi selectare a acestora, raportat la criteriile clar stabilite de lege, pe care lucrările trebuie să le îndeplinească pentru a fi desemnate câştigătoare).
2.2. Din probatoriul administrat rezultă că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru ca recurentei să-i fie recunoscută calitatea de autor al celor două opere.
În conformitate cu doctrina în materie, originală este atât opera care aduce puternice elemente de noutate, cât şi aceea care, deşi reia idei, teorii sau concepte deja prezentate, face acest lucru într-un alt mod, personalitatea autorului punându-şi amprenta. Altfel spus, originalitatea se referă doar la compoziţie, la modul de structurare şi nu neapărat la conţinut.
Caracterul de originalitate al celor două opere ştiinţifice rezultă chiar din condiţiile impuse de legislaţia care reglementează selectarea proiectelor participante la competiţie, în vederea acordării finanţării necesare realizării lor practice, respectiv din art. 1, art. 9 alin. (1) lit. c) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 735 din 28 august 1996 şi din art. 3.1 şi art. 6.1.1 din Pachetul de informaţii privind Programul 4 („Evaluarea prezintă o importanţă deosebită pentru că promovează propuneri de proiecte fezabile cu grad de noutate, nivel tehnico-ştiinţific înalt pe plan intern şi internaţional şi cu potenţial de promovare în economie a rezultatelor. Evaluarea unei oferte de proiect trebuie să aibă în vedere gradul de realizare a indicatorilor de rezultat propuşi în Programul 4 - Parteneriate în domenii prioritare."), precum şi din criteriile de evaluare prevăzute la punctul 6.3.2 din acelaşi act.
Chiar în cuprinsul ofertei de proiect, în capitolul „descrierea proiectului din punct de vedere ştiinţific şi tehnic" sunt detaliate aspectele referitoare la gradul de noutate al lucrării, atât pe plan naţional, cat şi internaţional, contribuţia proiectului la dezvoltarea cunoştinţelor în domeniu, noutatea şi complexitatea soluţiilor propuse.
Concluziile raportului de expertiză evidenţiază că cele două opere nu pot fi incluse, în categoria invenţiilor, a căror protecţie juridică stă sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 64/1991.
În concluzie, sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 3, art. 4, art. 7 lit. b) şi art. 15 din Legea nr. 8/1996, pentru ca recurenta să poată pretinde calitatea de autor al celor două opere ştiinţifice, societatea intimată fiind finanţată doar pentru participarea la realizarea practică a proiectelor.
Analizând, cu prioritate, excepţiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora.
Nulitatea recursului nu poate fi reţinută, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., întrucât criticile formulate vizează şi greşita aplicare a unor dispoziţii legale.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active, în sensul că reclamanta nu este titular al dreptului pretins, a fost susţinută pe un act depus într-un alt dosar, emis de către Agenţia Spaţială Română, din care ar rezulta că aceasta nu a participat şi deci nu a făcut nicio prezentare în cadrul evenimentului indicat, la care se pretinde că s-a adus la cunoştinţa publicului lucrările ce fac obiectul dosarului de faţă.
Această excepţie nu poate fi reţinută în raport de limitele de rejudecare impuse prin decizia de recurs, în care s-a şi reţinut că prin motivele de recurs nu se contestă conţinutul înscrisurilor valorificate în acest sens de reclamantă,a căror reapreciere nici nu ar fi fost oricum posibilă în respectiva etapă procesuală.
Recursul urmează a fi admis, cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică.
Potrivit art. 7 din lege, c onstituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, la lit. b) menţionându-se operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice.
În aplicarea acestor dispoziţii legale, prin decizia de recurs anterioară s-a reţinut, în esenţă, că:
Instanţa de apel a făcut distincţie între momentul elaborării proiectelor şi cel al execuţiei acestora, iar în acest context şi ţinând cont de pretenţiile reclamantei, lucrarea vizată este prima dintre cele două etape menţionate anterior şi nu cea de-a doua etapă, cea a execuţiei proiectelor - faza punerii în aplicare a proiectelor neavând legătură cu cauza.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 lit. b) din lege, s-a arătat că trebuie să se ţină cont de faptul că obiectul protecţiei în cazul unei opere ştiinţifice este forma în care autorul şi-a expus rezultatul activităţii sale de cercetare şi că originalitatea lucrării nu se apreciază în sens de noutate, ca în cazul invenţiilor, ci de manieră de exprimare a creativităţii personale a autorului.
S-a mai subliniat totodată că nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea practică este o condiţie pentru brevetabilitatea unei invenţii, nu şi pentru recunoaşterea dreptului de autor (dreptul de autor neputând purta, oricum, asupra unei invenţii).
S-a impus totodată ca instanţa să se raporteze la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, pentru a exclude orice posibilitate de asimilare a lucrării reclamantei cu vreuna dintre categoriile pentru care nu operează protecţia legală a dreptului de autor.
În aceste limite s-a impus rejudecarea cauzei, nemaifăcând astfel obiect al cercetării calitatea reclamantei de persoană care să fi adus lucrarea la cunoştinţă publică pentru prima dată – motiv pentru care aspectele subliniate sub acest aspect prin cererea de recurs nu se mai impun a fi verificate. Referiri în acest sens s-au făcut şi în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active.
a. După cum rezultă din motivarea deciziei, componenta tehnică a fost privită ca înglobând platformele şi metodele de funcţionare a acestora.
Pentru acest mod de analiză al lucrării, sau mai exact necesitatea despărţirii în două părţi a componentei tehnice ce face obiectul dosarului nu s-a făcut o justificare - cu atât mai mult cu cât o asemenea distincţie nu a fost subliniată.
Urmare acestei separări, instanţa de apel a procedat la analiza elementele în care acestea constau şi le-a calificat ca fiind produse platformele şi procedee metodele de funcţionare a platformelor, ceea ce atras excluderea de la protecţie a celor din urmă, în aplicarea dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Lege nr. 8/1996.
Prin decizia de recurs anterioară s-a impus şi să se aprecieze dacă lucrarea reclamantei constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluţiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât şi în soluţiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.
Chiar şi în varianta pentru care s-a optat, prin raportul de expertiză, singura probă avută în vedere de instanţa de apel, în analiza soluţiilor tehnice se apelează la noţiuni din domeniul brevetelor şi se apreciază că acestea nu sunt dezvăluite în documentul analizat, pentru că, în cazul platformelor – reţinute ca produse aflate sub protecţia dreptului de autor, nu este prezentată o rezolvare a problemei tehnice, adică modul în care elementele acestora sunt asamblate, calibrate şi adaptate scopului propus, precum şi modul în care se realizează interacţiunea între ele astfel încât să se ajungă, în mod concret, la rezolvarea problemei tehnice,
Insuficienta dezvăluire a componentei tehnice în discuţie şi imposibilitatea realizării proiectelor pe baza descrierilor din documente, fără un aport inventiv, de către o persoană de specialitate, interesează sub aspectul verificării cerinţelor 7 din Legea nr. 64/1991, art. 12 şi 13 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, aşa cum se şi reţine de altfel în decizie, procedură în care reperele tehnice nu sunt similare celor din domeniul dreptului de autor. Această lege prezenta relevanţă în cauză sub aspectul excluderii de la protecţie a invenţiilor, aşa cum prevede art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996.
Separat de acest lucru, elementele în care poate consta lucrarea, de apreciat în lumina art. 7 din lege, cu sublinierile făcute, nu erau oricum limitate prin decizia de recurs anterioară la parametrii tehnici şi soluţiile tehnice/constructive ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte.
b. Reclamanta-recurentă susţine că opera asupra căreia revendică drepturi este componenta tehnică ce face parte din contractele de finanţare, iar instanţa de recurs, delimitând astfel obiectul cauzei, a impus (cum s-a mai arătat) ca în cadrul analizei să se aprecieze dacă aceasta constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluţiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât şi în soluţiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.
Nu s-a făcut o cercetare a componentei tehnice ca un întreg, instanţa de recurs recunoscând posibilitatea ca aceasta să constea atât în parametrii tehnici, cât şi în soluţiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.
Modul de analiză al instanţei de apel a determinat ca, de exemplu, să se reţină lipsa soluţiei tehnice/constructive la platforme, aceasta putând să se regăsească în partea definită ca fiind modalitatea de funcţionare, ca părţi ale unui întreg.
În decizia de recurs anterioară se face trimitere la „componenta tehnică ce face parte din contractele de finanţare” şi „ lucrarea reclamantei”, cu privire la care s-a impus verificarea atât din perspectiva dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 8/1996, cu sublinierile făcute privind obiectul protecţiei în lumina acestui text legal, cât şi a art. 9 lit. a) din lege sub aspectul excluderii de la protecţia dreptului de autor - ceea ce impunea analiza, cu prioritate, în acest cadru.
Pentru aceste motive şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 315 şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se impune admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care va avea în vedere şi celelalte critici formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate excepţia nulităţii recursului şi respectiv a lipsei calităţii procesuale active invocate de către intimata pârâtă SC E.O.C. SRL.
Admite recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva deciziei nr. 175A din data de 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5706/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5468/2013. Civil → |
|---|
