ICCJ. Decizia nr. 542/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 20563/245/2010 pe rolul Judecătoriei lași, la data de 7 iulie 2010, contestatorul C.J. a solicitat în contradictoriu cu intimata B.C.R. - Sucursala lași anularea formelor de executare silită promovate de intimată în temeiul contractului de împrumut încheiat de părți.
Prin sentința civilă nr. 18238 din 15 decembrie 2010 a Judecătoriei lași, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință invocată de intimată și în consecință, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul C.J. în contradictoriu cu intimata B.C.R. - Sucursala lași ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Prin decizia civilă nr. 1949/2011 din 6 iulie 2011 a Tribunalului lași, secția civilă, s-a respins recursul promovat de contestatorul C.J. împotriva sentinței civile nr. 18238 din 19 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a menținut-o.
împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul C.J., care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 36/2012 din 11 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.
Contestatorul C.J. a declarat recurs împotriva acestei ultime decizii, fără a-l încadra în drept.
La termenul din data de 13 februarie 2013, înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și de a aplica timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 6. Citația a fost comunicată recurentului la data de 25 octombrie 2012, fiind afișată la domiciliul său, astfel cum este indicat în cererea de recurs (fila 2).
La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 13 februarie 2013, recurentul nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Constatând că, deși a fost înștiințat cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp și dovada împrejurării că recurentul a avut cunoștință de obligația timbrării recursului), acesta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancțiunii nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la dispozițiile legale referitoare la taxa de timbru), înalta Curte a anulat recursul, ca netimbrat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 548/2013. Civil → |
|---|
