ICCJ. Decizia nr. 602/2013. Civil. Evacuare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a-ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 602/2013
Dosar nr. 2556/1/2012
Şedinţa publică de la 14 februarie 2013
Asupra contestaţiei în anulara de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1706 din 27 martie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 215 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a modificat decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat ele C.D., C.S.R., SC J. SRL, Asociaţia J.R.R., SC A.S.C.T. SRL, G.C. şi H.L. împotriva sentinţei nr. 7307 din 22 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială.
În argumentarea acestei decizii instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că pentru a subsuma cerinţa realizării unei judecăţi unitare exclusiv interdependenţei dintre cele două cereri, prezumată, de altfel, de legiuitor în art. 119 alin. (1) C. proc. civ., apare ca fiind o măsură excesivă, pentru că din punct de vedere procedural, nimic nu se opune ca dreptul de retentie ce formează obiectul cererii reconvenţionale în speţă, să fie invocat şi pe calea contestaţiei la executarea unei hotărâri privind evacuarea, întrucât dreptul de retentie este un drept real de garanţie, imperfect în virtutea căruia cel care deţine un bun mobil sau imobil al acestuia, pe care trebuie să îl restituie, are dreptul să reţină bunul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care Ie-a cheltuit cu conservarea, întreţinerea sau îmbunătăţirea acelui bun.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii Asociaţia J.R.R. Bucureşti, C.D., G.C. şi SC J. SRL întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de contestaţie indicat, contestatorii au arătat, în esenţă, că în timpul dezbaterilor din Dosarul nr. 32175/3/2009 faza procesuală, recurs, a învederat instanţei că se înscrie în fals în ceea ce priveşte titlul de proprietate al intimatei SC C. SRL, respectiv că poate face dovada că semnătura vânzătorului din contractul de vânzare-cumpărare prin care intimata a dobândit drept de proprietate asupra imobilului din care au fost evacuaţi, este un fals.
Contestatorii, susţin că, din acel moment participarea la procesul dezbaterilor, a fost limitat de către instanţă şi, faţă de această atitudine, pentru a dovedi obstructionarea drepturilor lor procesuale, au solicitat înregistrarea dezbaterilor, solicitare ce a fost respinsă pe motiv că, pricina se află în stare de judecată.
Totodată, contestatorii susţin că nu i-au fost primite înscrisurile prin care se înscria în fals, iar soluţia finală a fost dată fără a-şi putea asigura o apărare pertinentă în cauză.
Pentru aceste motive contestatorul apreciază câ sunt aplicabile dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi solicită admiterea cererii, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei.
Prin notele scrise depuse la dosar, intimata SC C. SRL a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 317-318 C. proc. civ.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., temeiul de drept invocat de contestatori, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale [...]”.
În ipoteza acestei prevederi legale se încadrează greşelile materiale evidente, legate de aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au dus la pronunţarea unei soluţii greşite, pe calea contestaţiei în anulare nefiind posibilă remedierea unor greşeli vizând aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziţii legale.
Neobservarea de către instanţă a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, ar putea constitui greşeală materială, dar niciuna dintre susţinerile contestatorilor nu-şi găseşte suport în datele cauzei de faţă.
Motivele invocate de contestatori nu se încadrează însă în niciuna din ipotezele prevăzute de textul art. 318 C. proc. civ.
În realitate, contestatorii nu au avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară de atac şi că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă interpretare.
Astfel, prin invocarea înscrierii în fals, respingerea cererii de înregistrare a dezbaterilor când cauza era în stare de judecată sau neprimirea înscrisurilor în dovedirea falsului, contestatorii evocă de fapt eventuale greşeli de judecată în procedura de soluţionare a recursului şi nu greşeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., ceea ce excede cadrului procedurii de soluţionare a unei contestaţii în anulare.
Înalta Curte, apreciază, faţă de exigenţa textului de lege arătat, că, contestaţia în anulare de faţă nu poate fi primită, reţinând în acest sens că instanţa de recurs a procedat, în raport de obiectul raportului juridic dedus judecăţii, la aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Astfel fiind şi constatând că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în niciuna din situaţiile de admitere a contestaţiei în anulare reglementate de art. 318, teza I C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
Constatând culpa procesuală a contestatorilor în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimata SC C. SRL, urmează a aplica dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi a obliga contestatorii, în solidar, la plata sumei de 2.146,01 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii Asociaţia J.R.R. Bucureşti, C.D., G.C. şi SC J. SRL. împotriva deciziei nr. 1706 din 27 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Obligă contestatorii Asociaţia J.R.R. Bucureşti, C.D., G.C. şi SC J. SRL la plata sumei de 2.146,01 RON cheltuieli de judecată către intimata SC C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 654/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 638/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 602/2013. Civil. Evacuare. Contestaţie în anulare - Recurs
