ICCJ. Decizia nr. 656/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 656/2013
Dosar nr. 779/42/2012
Şedinţa publică din 12 februarie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 21 iulie 2011, reclamanţii U.A.T. Pucioasa şi Primarul oraşului Pucioasa în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în judeţul Dâmboviţa, au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 24 din 3 decembrie 2010 adoptată de pârâtă, cât şi obligarea acesteia să comunice reclamanţilor Hotărârea A.D.L nr. 24/2010, documentele de fundamentare şi procesul verbal al şedinţei Adunării Generale din data de 3 decembrie 2010.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că Hotărârea nr. 24/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 4 alin. (3), art. 6, art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind contrară Legii speciale nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor.
Au mai arătat reclamanţii că hotărârea a cărei anulare se cere nu a fost comunicată asociaţiilor conform art. 21 alin. (2) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 855/2008, nu poartă semnătura preşedintelui Asociaţiei şi a secretarului de şedinţă, lipsuri ce se regăsesc şi în procesul verbal al şedinţei A.D.I. din 3 decembrie 2010, fiind încălcate astfel prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Critica reclamanţilor se referă şi la Hotărârea Consiliului Judeţean Dâmboviţa nr. 254 din 26 noiembrie 2010 (ce este invocată în dispozitivul Hotărârii nr. 24 din 3 decembrie 2010) pe considerentul că, fiind un act administrativ cu caracter normativ, îşi produce efectele numai dacă a fost adusă la cunoştinţă publică, fapt ce nu s-a realizat.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa, motivat de faptul că Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară a fost înfiinţată în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2000 (astfel cum rezultă din actul constitutiv şi statutul Asociaţiei, autentificate sub nr. 52 din 9 ianuarie 2011, respectiv nr. 53 din 9 ianuarie 2001, de către BNP N.N.), iar potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din actul normativ menţionat, cererea de anulare se soluţionează de către judecătorie.
Prin sentinţa civilă nr. 2311 din 4 octombrie 2011 a Tribunalului Dâmboviţa, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 855 din 13 august 2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru şi al statutului-cadru al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate, servicii de utilităţi publice, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară este constituită şi funcţionează în baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, iar conform art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.
Pe rolul Judecătoriei Târgovişte, cauza a fost înregistrată la data de 19 octombrie 2011, sub nr. 4598/120/2011.
La termenul de judecată din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgovişte a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale materiale.
Prin Sentinţa civilă nr. 4064 din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că în speţă s-a ivit conflict negativ de competenţă şi, în consecinţă, a suspendat din oficiu orice altă procedură şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului ivit, respectiv Curţii de Apel Ploieşti, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în condiţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Târgovişte a reţinut, în esenţă, că există dispoziţii exprese, imperative în legi speciale - art. 2 alin. (1) lit. b), art. (1) alin. (1), art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006.
Sesizată fiind cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 17CC din 5 noiembrie 2012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile legale - art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (ce defineşte autoritatea publică şi actul administrativ), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 109/2007, art. 10 alin. (2)-(3) din Legea nr. 51/2006, instanţa competentă să soluţioneze litigiul în speţă este tribunalul, ca instanţă de contencios administrativ, obiectul cererii de chemare în judecată încadrându-se în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, lege specială faţă de disp. art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000.
Împotriva acestei sentinţe, a exercitat calea de atac a recursului pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în judeţul Dâmboviţa, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul de a se constanta că Judecătoria Târgovişte este competentă să judece litigiile privind constatarea nulităţii hotărârilor Adunării Generale (hotărâri asimilate actelor administrative), cauze în care reclamantul are calitatea de membru asociat, iar pârâtul este o asociaţie de dezvoltare intercomunitară.
În motivarea recursului, pârâta a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 51/2006 şi a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, texte legale ce nu îşi găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză, obiectul acţiunii nefiind constatarea nulităţii unui contract administrativ.
Recurenta-pârâtă a susţinut că sunt aplicabile în speţa de faţă prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004, asociaţia fiind înfiinţată în baza acestui act normativ.
Totodată, în cauză părţi sunt U.A.T. Pucioasa (reclamant) care are calitatea de asociat în cadrul asociaţiei şi Asociaţia (pârât). Prin urmare, se solicită anularea unei hotărâri a asociaţiei de către un asociat.
Faţă de aceste considerente, motivarea Curţii de apel pe dispoziţiile Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 554/2006 sunt total nelegale.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au menţionat că formulează acţiune în contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, contestând un act administrativ (Hotărârea A.D.I. nr. 24/2010) şi solicitând comunicarea şi anularea acestui act.
Totodată, în motivarea acţiunii introductive, reclamanţii au invocat formularea, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a plângerii prealabile nr. 10233 din 11 mai 2011, împotriva Hotărârii A.D.I. nr. 24/2010, la care au primit un răspuns care nu provine de la Adunarea Generală a A.D.I. Dâmboviţa.
Mai mult, se constată existenţa unor dispoziţii exprese imperative în legea specială aplicabilă, care atribuie instanţei de contencios administrativ competenţa de a soluţiona litigiul promovat de U.A.T. Pucioasa şi Primarul oraşului Pucioasa în contradictoriu cu Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în judeţul Dâmboviţa privind anularea Hotărârii A.D.I. nr. 24 din 3 decembrie 2010 adoptată de pârâtă, cât şi obligarea acesteia să comunice reclamanţilor hotărârea.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilităţi publice „raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor de drept public."
Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 prevăd că „Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se constituie şi dobândesc personalitate juridică potrivit prevederilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii." Totodată, teza finală a alin. (3) prevede că „Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.
Art. 51 alin. (32) din Legea nr. 51/2006 prevede că „Litigiile dintre unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi asociaţie se soluţionează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul asociaţiei."
Recurenta-pârâtă a susţinut aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul este instanţa competentă material să judece cererea de anulare.
Însă, Legea nr. 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilităţi publice este legea specială aplicabilă în raport cu O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, care este, în această situaţie, legea generală.
Drept urmare, potrivit prevederilor exprese ale legii speciale aplicabile, mai sus menţionate, cu referire şi la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Dâmboviţa.
Având în vedere considerentele reţinute, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul contestat şi că, astfel, nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa încât recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în judeţul Dâmboviţa împotriva Sentinţei nr. 17CC din data de 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 655/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 643/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
