ICCJ. Decizia nr. 688/2013. Civil. Acţiune pauliană / revocatorie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 688/2013
Dosar nr. 13360/3/2010
Şedinţa publică de la 21 februarie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 10019 din 25 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a Comercială, în dosarul nr. 13360/3/2010, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.C.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC G.I. SRL şi SC V.M. SRL şi a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare din 8 ianuarie 2010 de BNP R.I.D., faţă de reclamantă.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă faptul că în cauză fost dovedită de către reclamantă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 975 C. civ. referitoare la admisibilitatea acţiunii revocatorii (pauliene) şi anume: creanţa R.B.P. SRL de 388.300 Euro era certă, lichidă şi exigibilă, existenţa stării de insolvabilitate a debitoarei pârâte G.I. SRL în patrimoniul căreia nu au fost identificate sume de bani, bunuri sau imobile urmăribile, lipsa unor disponibilităţi băneşti în conturile bancare ale debitoarei la data scadenţei biletului la ordin emis pentru garantarea plăţii diferenţei de preş, înstrăinarea imobilului dobândit de la creditoare fără ca în locul acestuia să primească cel puţin un avans egal cu suma pe care o datora, lipsa unei clauze din contract referitoare la constituirea unei garanţii pentru încasarea preţului de la V.M.
Împotriva acestei sentinţe comerciale pârâta SC V.M. SRL a declarat apel pentru soluţionarea căruia la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Comerciala la data de 02 martie 2011 a fost înregistrat dosarul nr. 13360/3/2010. În motivarea căruia susţine că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa de fond a interpretat eronat actul juridic dedus judecăţii, a analizat superficial şi incomplet materialul probator administrat în cauză, în mod greşit a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti. Prin decizia civilă nr. 454 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Civilă s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reţinându-se în considerentele deciziei, în esenţă, că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 29 din 08 ianuarie 2010 patrimoniul SC G.I. SRL a fost golit în totalitate de bunuri sau valori susceptibile de executare silită, intimata pârâtă vânzătoare, având, reprezentarea la momentul respectiv a rezultatului măgulitor al convenţiei amintite faţă de SC R.B.P. SRL ştiind că prin respectiva operaţiune juridică şi-a creat o stare de insolvabilitate cu consecinţa anihilării dreptului de gaj general al propriilor creditori.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, pârâta a declarat recurs în motivarea căruia a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a considerat că prin actul de vânzare cumpărare şi-ar fi creat o stare de insolvabilitate.
Recursul este netimbrat.
Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepţia insuficientei timbrări a recursului şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.
Art. 9 din acelaşi act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."
Cum recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor legale imperative evocate de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 9.984 lei şi 4,7 lei timbru judiciar, potrivit menţiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de la 21 februarie 2013, aflată la fila 9 dosar recurs, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilităţile prevăzute pentru scutirea de la obligaţia timbrării, înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC V.M. SRL Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 454 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 579/2013. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 71/2013. Civil → |
|---|
