ICCJ. Decizia nr. 961/2013. Civil. întoarcere executare. Contestaţie în anulare - Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 961/2013
Dosar nr. 7862/1/2012
Şedinţa publică de la 7 martie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatorul M.I. a formulat în temeiul art. 317 C. proc. civ., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4234 din 30 octombrie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a ll-a Civilă pronunţată în dosarul nr. 45234/300/2010 al aceleiaşi instanţe, solicitând obligarea Băncii Naţionale a României la plata sumei de 384.944.696 RON, pentru stingerea obligaţiilor de plată, arătând că fără temei instanţele au respins emiterea titlului executoriu de încasare a creanţelor în sumă de 384.944.696 Ron rezultată în urma lichidării judiciare a bunurilor de grad mare de lichiditate a SC N. SRL Sibiu în dosarul nr. 3425/1997 al Tribunalului Sibiu.
A mai arătat că instanţa nu a observat că prin încheierea din data de 8 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu s-a admis cererea de scutire de plată a diferenţei taxei judiciare de timbru în dosarul nr. 45234/300/2010 al Tribunalului Sibiu.
Contestaţia în anulare se va respinge pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, înalta Curte constată că motivele vizează aplicarea primei ipoteze a art. 318 C. proc. civ., respectiv „când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale", contestatorul criticând hotărârea atacată pentru neobservarea existenţei la dosar a unei încheieri de şedinţă prin care i s-a admis cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând hotărârea atacată înalta Curte constată că în judecata recursului, reclamanta SC N. SRL Sibiu nu a formulat nicio cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, astfel că neexistând nicio încheiere de şedinţă care să soluţioneze o astfel de problemă, motivul invocat de contestatoare nu are suport legal, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. în primă ipoteză prevăzută de lege.
Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor nu face posibilă reţinerea vreunuia dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de acest art. 317 C. proc. civ., respectiv când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă astfel că cererea formulată în acest temei nu poate fi primită.
În acest context, pentru considerentele arătate, contestaţia în anulare se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 4234 din 30 octombrie 2012, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a ll-a Civilă, în dosarul nr. 45234/300/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 854/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 977/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
---|