ICCJ. Decizia nr. 758/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-a CIVILĂ
Decizie nr. 758/2013
Dosar nr. 207/57/2012
Şedinţa publică de la 26 februarie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamantul F.R. împotriva Deciziei civile nr. 671/2012 a Tribunalului Alba, pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Alba, pentru judecarea apelului.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că potrivit art. 2821 C. proc. civ. sunt supuse apelului, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON inclusiv, că în cauza de faţă scopul acţiunii îl constituie redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil a cărui valoare este mai mare de 100.000 RON, astfel că şi calea de atac care trebuia judecată în cauză de tribunal este apelul.
Tribunalul Alba a judecat cauza în complet de 3 judecători, deşi faţă de valoarea litigiului şi de prevederile art. 2821 C. proc. civ., potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, actualizată trebuia să judece în complet de 2 judecători, astfel că instanţa nu a fost constituită potrivit prevederilor legale, fiind încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 671/2011 din 16 septembrie 2011, Tribunalul Alba, secţia civilă, a respins recursul declarat de reclamantul F.R., împotriva Sentinţei civile nr. 5144 din 29 octombrie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia şi a obligat recurentul să plătească pârâţilor A.I. şi A.L., suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2012, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, revizuenţii, A.I. şi A.L. au solicitat modificarea Deciziei civile nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul F.R., în sensul respingerii recursului ca nefondat şi menţinerii Deciziei civile nr. 671/2011 a Tribunalului Alba, secţia civilă, pronunţată în recursul anterior, în acelaşi dosar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor pe care se întemeiază prezenta cerere, revizuenţii au arătat că există două hotărâri potrivnice irevocabile, Decizia civilă nr. 671/2011 din 16 septembrie 2011 a Tribunalului Alba, secţia civilă şi Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, ambele date de instanţe de recurs, în una şi aceiaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Revizuenţii consideră că Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă este nelegală, pentru că este ulterioară Deciziei civile nr. 671/2011 a Tribunalului Alba, secţia civilă, prin care a fost infirmată o hotărâre irevocabilă şi că potrivit art. 299 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi cele date fără drept de apel, deci cele date în recurs nu mai pot fi supuse unui nou recurs.
De altfel şi termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii şi că în cauză nu s-a făcut comunicarea, deci nu există un asemenea termen, motiv pentru care recursul judecat de Curtea de Apel Alba Iulia se impune a fi respins ca inadmisibil.
Revizuenţii critică soluţia curţii de apel de admitere a recursului declarat de reclamant, de casare a deciziei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, pentru soluţionarea căii de atac a apelului în raport de stabilirea valorii obiectului acţiunii şi compunerea completului de judecată, susţinând că odată stabilită valoarea litigiului în faţa instanţei de fond, aceasta nu mai poate fi schimbată.
Ca atare, cum Tribunalul Alba a hotărât că raportat la valoarea declarată şi timbrată de recurent, recursul iar nu apelul este calea legală de atac, fapt pentru care, în complet legal constituit, acesta a şi procedat la judecata recursului, iar prin Decizia nr. 671/2011, l-a respins ca nefondat, astfel că atât afirmaţia instanţei de recurs privind valoarea imobilului cât şi cea privind compunerea completului de judecată de la tribunal nu sunt corecte.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 228/2012 din 19 aprilie 2012, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul F.R. a transmis întâmpinare la data de 13 aprilie 2013, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, precum şi excepţia inadmisibilităţii acesteia, motivat de faptul că în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de depunere al cererii de revizuire este de 1 lună, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., şi se va socoti, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când acestea au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; şi de neîndeplinirea cerinţelor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în cauză nu este vorba de două hotărâri definitive contradictorii, acestea fiind pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 civilă raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată de intimatul F.R. prin întâmpinarea transmisă la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi pe cale de consecinţă, o va respinge, pe considerentele ce succed:
Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 (dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate), termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte de la data pronunţării ultimei decizii.
Având în vedere că Decizia nr. 40 din 2 februarie 2012, a cărei revizuire se solicită, nu se înscrie în categoria celor menţionate, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată de intimatul F.R.
Înalta Curte examinând Decizia civilă nr. 40/2012 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte condiţiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire şi anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Astfel, în lumina acestor dispoziţii, revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere şi poate fi făcută doar în situaţia în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.
Din verificarea întregii documentaţii, apare în mod clar că decizia a cărei revizuire se cere nu evocă fondul cauzei, prin aceea că soluţia dată a fost de admitere a recursului reclamantului F.R., casarea Deciziei civile nr. 671/2012 a Tribunalului Alba, secţia civilă, şi trimiterea cauzei pentru judecarea apelului la Tribunalul Alba, iar cele două hotărâri pretins potrivnice sunt pronunţate în cadrul aceleiaşi cauze, şi în acelaşi dosar, în faze procesuale diferite, determinate de căile de atac exercitate.
Astfel se constată că, în cauză, nu sunt întrunite nici condiţiile generale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi nici cele specifice reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire neînscriindu-se în niciuna din ipotezele reglementate de evocatele texte legale, Înalta Curte, va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată de intimatul F.R. Admite excepţia inadmisibilităţii.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.I. şi A.L. împotriva Deciziei nr. 40 din 2 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 832/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 761/2013. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
