ICCJ. Decizia nr. 742/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 742/2013
Dosar nr. 10606/1/2010
Şedinţa publică din 14 februarie 2013
Prin Decizia nr. 1255 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. 2502/99/2007, a fost anulată ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 388 din 28 februarie 2007 a Tribunalului Iaşi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul P.I., iar prin Decizia nr. 583 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 248 C. proc. civ., s-a constatat perimat recursul declarat de P.I.
În considerentele hotărârii, s-a reţinut că, în speţă, la termenul din data de 3 octombrie 2007, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 punctul 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de P.I. împotriva Deciziei civile nr. 1255 din 25 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi, deoarece părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă şi nu au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
S-a mai constatat că cererea de recurs a rămas în nelucrare mai mult de un an după data suspendării, nefiind îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării procesului şi nefiind dovedit că ar exista vreun motiv care să fi suspendat cursul perimării, conform art. 250 alineat ultim C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, la data de 11 octombrie 2010, iar la termenul din 24 noiembrie 2010 instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. pentru perimarea cererii de recurs.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.I., care a apreciat ca nelegală şi netemeinică soluţia de perimare a recursului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei nr. 583 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 17 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 27 octombrie 2011, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 17 decembrie 2012, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul declarat de P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei nr. 583 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 756/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
