ICCJ. Decizia nr. 829/2013. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 829/2013
Dosar nr. 6262/62/2011
Şedinţa publică din 20 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 12.034 din 11 decembrie 2009, Judecătoria Braşov a admis acţiunea precizată şi completată, formulată de reclamanţii S.H.R. şi P.M.V. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov, prin primar şi Comisia locală Braşov de aplicare a legilor fondului funciar.
A dispus dezmembrarea imobilului teren în suprafaţă totală de 50.003,60 m.p., situat în Braşov, Şos. Cristianului, f.n., înscris în CF Braşov, nr. x, conform raportului de expertiză.
A constatat nulitatea absolută a titlului cu care Statul Român a preluat acest teren, a actului de împroprietărire în favoarea „moştenitorilor Lt. Col. S.G. ” şi a înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea acestora.
A dispus rectificarea CF prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea „moştenitorilor Lt. Col. S.G. ” şi a Statului Român.
A dispus înscrierea în CF Braşov cu nr. top. Nou 12306/3/3 a terenului arabil de 11.489 m.p. în favoarea reclamantului 2 cu titlu de drept de cumpărare prin cesiune de la reclamantul 1.
A constatat preluarea în fapt abuzivă asupra terenului de către Statul Român şi de către Comisia locală Braşov de aplicare a legilor fondului funciar.
A obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele de sub nr. top. X reclamantului 1 şi nr. top. X reclamantului 2.
A luat act de renunţarea la judecată în contradictoriu cu pârâţii A.D.S. Bucureşti, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajişti Braşov şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin decizia nr. 88/ AP din 15 martie 2011, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis apelul declarat de Comisia locală Braşov de aplicare a legilor fondului funciar şi Municipiul Braşov, prin primar împotriva sentinţei, pe care a anulat-o.
A admis excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Tribunalul a constatat că acţiunea formulată de reclamanţi este o acţiune în revendicare de drept comun şi că, raportat la valoarea obiectului litigiului, competenţa materială aparţine Tribunalului Braşov.
După rejudecare, prin sentinţa nr. 431/ S din 5 decembrie 2011, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Braşov, prin primar şi Comisia locală Braşov de aplicare a legilor fondului funciar şi a respins, în consecinţă, acţiunea faţă de aceştia.
A luat act de renunţarea reclamanţilor la judecată în contradictoriu cu pârâţii A.D.S. Bucureşti, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajişti Braşov şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Tribunalul a constatat că, prin actul de cesiune de drepturi succesorale încheiat între reclamanţi la data de 7 mai 2008, reclamantul S.H. a cedat reclamantului P.M.V. drepturile de moştenire asupra bunului imobil - teren agricol - în suprafaţă de 11.489,00 m.p. înscris în CF Braşov sub nr. top. X, ce a făcut obiectul notificării nr. 4105/2002.
Reclamantul S.H., alături de antecesorul său, S.E., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 19 martie 1991, în condiţiile Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr. x pentru suprafaţa de teren de 2,64 ha.
Conform înscrisurilor aflate la dosar, terenul în cauză a fost identificat în Tarlaua 170, parcela A 1232 şi a fost transmis Comisiei locale Braşov de aplicare a legilor fondului funciar pentru punerea în posesie a beneficiarilor legii.
Punerea terenului la dispoziţia comisiei nu înseamnă că aceasta are o posesie nelegitimă, ci mai degrabă o detenţie precară, condiţionată în timp de realizarea procedurii speciale de reconstituire.
Cum cei doi pârâţi nu se află în posesia terenului, aceştia nu au calitate procesuală pasivă, a constatat tribunalul.
Prin decizia nr. 42/ AP din 24 aprilie 20/2, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanţi.
Instanţa de apel a reţinut că, prin decizia civilă nr. 88/ AP, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Braşov a statuat cu putere de lucru judecat că acţiunea este o acţiune în revendicare, de drept comun, realizată prin intermediul mijloacelor specifice cărţilor funciare.
Municipiul Braşov, prin primar nu are calitate procesuală pasivă, pentru că nu este titularul înscris în cartea funciară şi nici posesorul terenurilor.
Nici dispoziţiile Legii nr. 215/2001, care definesc patrimoniul privat al unităţii administrativ teritoriale şi instituie procedura de dobândire a bunurilor cu acest titlu, nu-i conferă calitate procesuală pasivă.
Cât priveşte Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, instanţa de apel a reţinut că art. 52 din Legea nr. 18/1991 oferă calitate procesuală, activă sau pasivă, acestui organ administrativ doar în procesele de fond funciar.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii S.H.R. şi P.M.V.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au arătat că acţiunea cu care au sesizat instanţele de judecată este o acţiune în constatarea nulităţii înscrierilor de CF şi lipsei titlului de preluare a imobilului de către Statul Român.
Chiar dacă s-ar accepta că s-a statuat deja asupra naturii acţiunii, cel înscris trebuie să existe şi să fie individual determinat.
În cauză, atât Municipiul Braşov, prin primar, cât şi Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar au calitate procesuală pasivă pentru că sunt posesori neproprietari.
Chiar dacă a fost preluat de Statul Român, imobilul a devenit prin lege proprietatea unităţii administrativ teritoriale, faţă de împrejurarea că nu s-a regăsit niciodată în proprietatea publică a statului, ci exclusiv în cea privată.
Imobilul nu este inclus de Legea nr. 213/1998 printre cele care fac parte din domeniul privat al statului şi cum municipiul nu-şi putea înscrie dreptul de proprietate pentru că-i lipsea actul de naţionalizare de la nişte persoane neidentificate, practica judiciară este unitară în a accepta calitatea procesuală a unităţilor administrativ teritoriale în cazul acţiunilor în constatarea lipsei titlului de preluare de către stat.
Dacă instanţa era nelămurită cu privire la apartenenţa imobilului la domeniul privat al Municipiului Braşov ar fi trebuit să uzeze de rolul activ şi să solicite acestui pârât lista bunurilor cuprinse în domeniul său privat şi să analizeze lista anexă a bunurilor aflate în domeniul public al statului.
Proba asupra faptului că terenurile se află în domeniul privat al municipiului se face prin metoda excluderii celor aflate în domeniul public, pentru că, orice bun s-ar găsi în domeniul privat al statului, odată cu apariţia Legii nr. 213/1998, a trecut în proprietatea privată a unităţilor administrativ teritorială.
Comisia locală are calitate procesuală pasivă, fiind actualul posesor neproprietar care are abilitatea de a dispune în favoarea altor persoane.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile ari 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Sub un prim aspect, recurenţii susţin că acţiunea promovată nu este o acţiune în revendicare, ci o acţiune în constatarea nulităţii înscrierilor de CF şi lipsei titlului de preluare a imobilului de către Statul Român.
Acest aspect, însă, nu mai poate fi pus în discuţie în acest stadiu procesual, în condiţiile în care, aşa cum a constatat prima instanţă şi instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 88/ AP din 15 martie 2011, Tribunalul Braşov a statuat irevocabil că acţiunea promovată este o acţiune în revendicare de drept comun.
Trebuie subliniat faptul că nici una din părţi nu a recurat această decizie, astfel încât au acceptat intrarea în puterea lucrului judecat a dezlegării dată de instanţă cu privire la natura juridică a acţiunii.
Cât priveşte calitatea procesuală pasivă a Municipiului Braşov, recurenţii pleacă de la o premisă falsă, şi anume, aceea că după intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, toate bunurile aflate în domeniul privat al statului au trecut de drept în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale.
Această teză nu poate fi primită, deoarece Legea nr. 213 nu desfiinţează domeniul privat al statului şi nici nu impune trecerea de drept a bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale.
Dimpotrivă, art. 4 din lege recunoaşte domeniul privat al statului şi dispune în termeni lipsiţi de echivoc că domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ - teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public şi că asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
În plus, art. 5 alin. (2) din aceeaşi lege, în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., prevedea că dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.
Prin urmare, transferarea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al municipiului nu putea avea loc decât în condiţiile unei înstrăinări efectuate cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi nicidecum automat, în baza unei legi care nici nu cuprinde dispoziţii în acest sens.
Or, în cauză, potrivit menţiunilor de CF, imobilul a trecut în proprietatea statului, iar recurenţii nu au făcut nici o dovadă că ar fi avut loc o transmisiune legală a imobilului către patrimoniul privat al unităţii administrativ teritoriale.
In baza dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de apel a constatat în mod corect că imobilul face parte din patrimoniul statului, iar problema dubiilor şi a rolului activ, invocată de recurenţi, nu se putea pune, atât timp cât înscrisurile existente la dosar demonstrau acest lucru.
Cât priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei Comisia locală Braşov de aplicare a legilor fondului funciar, se constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, această entitate stă în proces, având calitate procesuală activă sau pasivă doar în litigiile întemeiate pe dispoziţiile legilor fondului funciar, ceea ce, desigur, nu este cazul în speţă.
În plus, cu privire la această pârâtă, trebuie observat faptul că la dosar există relaţii şi înscrisuri furnizate de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, din care rezultă că institutul a exercitat dreptul de administrare asupra imobilelor în litigiu, drept de administrare încredinţat de titularul dreptului de proprietate, respectiv de Statul Român.
Prin respectivele relaţii, s-a mai arătat şi dovedit că imobilele au fost predate Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptăţite.
În aceste condiţii, este evident că pârâta Comisia locală exercită o posesie atipică asupra imobilelor în litigiu, ce are drept scop îndeplinirea obligaţiilor de restituire către persoanele care au formulat cereri în baza legilor fondului funciar şi cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În aceste condiţii, pretenţiile recurenţilor - reclamanţi nu se puteau formula împotriva acestei pârâte decât pe calea specială instituită prin legile fondului funciar.
Pentru considerentele mai sus expuse, recursul declarat de reclamanţi este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
În cauză, intimaţii - pârâţi au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, dar cererea lor va fi respinsă, având în vedere că nu a fost probată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.H.R. şi P.M.V. împotriva deciziei nr. 42/ AP din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Respinge cererea formulată de intimaţii - pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 826/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1281/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
