ICCJ. Decizia nr. 826/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 826/2013
Dosar nr. 16927/300/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 27 februarie 2013
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 17 octombrie 2011 sub nr. 6667/328/2011, contestatorul L.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata R.L. IFN SA să dispună anularea actelor de executare efectuate de B.E.J. T.G. în dosarul privind executarea silită a contractului de leasing financiar nr. CLF 15459 din 1 octombrie 2008 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 3 octombrie 2011 i-au fost blocate complet toate conturile bancare, fără a-i fi comunicat vreun act procedural.
Contestatorul a menţionat faptul că în contul deschis la banca R. primeşte toate veniturile periodice provenind din muncă şi pensie, iar în contul deschis la BCR are toate economiile.
Contestatorul a invocat beneficiul de discuţiune, susţinând că titularul contractului, numitul S.F.V. dispune de bunuri şi venituri periodice din muncă urmăribile.
Totodată, contestatorul a considerat că sunt necesare lămuriri cu privire la conţinutul, întinderea, înţelesul şi aplicarea titlului executoriu.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 409 şi C. proc. civ., art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 527/2012 din 3 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Turda, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, cu motivarea că, în raport de dispoziţiile art. 400 alin. (1) şi ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ. în cazul executării silite care se desfăşoară prin poprire, instanţa de executare este judecătoria competentă potrivit sediului terţului poprit.
Astfel, întrucât executorul judecătoresc a înfiinţat poprire asupra conturilor pe care contestatorul le are deschise la R. Bank SA, ce are sediul în sectorul 2, instanţa a apreciat că Judecătoria sectorului 2 Bucureşti este competentă exclusiv să soluţioneze cererea contestatorului.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în speţă, executarea silită s-a pornit prin poprire, potrivit adresei de înfiinţare a popririi nr. 187 din 14 noiembrie 2011, căreia i-a dat curs terţul poprit R. Bank SA, identificând conturi ale debitorului, aşa cum rezultă din adresa aflată la fila 150 a dosarului Judecătoriei Turda.
La solicitarea instanţei terţul poprit a comunicat la dosarul cauzei, faptul că debitorul are conturi deschise la Agenţia Turda, cu sediul în Turda, Str. L. nr. 4, bl. A1, judeţul Cluj, rezultând că acolo s-a înfiinţat poprirea.
Astfel, având în vedere prevederile art. 454 alin. (23) C. proc. civ., reţinând, totodată că executarea prin poprire s-a efectuat în mod efectiv, asupra conturilor deschise la unitatea operaţională Agenţia Turda, prin Sentinţa civilă nr. 15532 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda contestatorul L.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata R.L. IFN SA să dispună anularea actelor de executare efectuate de B.E.J. T.G. în dosarul privind executarea silită a contractului de leasing financiar nr. CLF 15459 din 1 octombrie 2008 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare.
Este de reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.
Potrivit art. 400 C. proc. civ. „contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Totodată art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie norma de competenţă, potrivit căreia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în cazul de faţă, în circumscripţia căreia s-a efectuat poprirea.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 452 şi urm. C. proc. civ. rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
În speţă, executarea silită s-a pornit prin poprire, potrivit adresei de înfiinţare a popririi nr. 187 din 14 noiembrie 2011, căreia i-a dat curs terţul poprit R. Bank SA.
Împrejurarea că L.L. are sau nu deschise conturi la unitatea operaţională Agenţia Turda a R. Bank S.A. nu reprezintă un element al determinării competenţei teritoriale, având în vedere că prin adresa de înfiinţare a popririi nu s-a identificat această unitate operaţională.
Astfel, raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) şi art. 452 şi urm. C. proc. civ., competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul terţului poprit R. Bank SA, respectiv Judecătoria sector 2 Bucureşti, ţinând seama de faptul că acesta are sediul în Bd. Pompei, nr. 9-9A, sectorul 2, Bucureşti.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul L.L. în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 825/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 895/2013. Civil → |
|---|
