ICCJ. Decizia nr. 937/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 937/2013
Dosar nr. 7096/1/2012/a2
Şedinţa publică din 22 februarie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 7 noiembrie 2012, petenţii A.G. şi A.E. au formulat cerere de strămutare a judecăţii litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 5116/212/2010/al al Tribunalului Constanţa la o altă instanţă egală în grad, pe motiv de bănuială legitimă.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Încheierea nr. 6404 din 25 ianuarie 2013 a respins cererea de strămutare.
Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2913, petenta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa (intimată în dosarul având ca obiect cererea de strămutare) a solicitat completarea acestei încheieri cu menţiunea acordării cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat în cuantum de 560 RON) ocazionate de procesul de strămutare, cerute prin notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 299 din 25 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte, secţia I civilă, este nefondată şi va fi respinsă pentru următoarele considerentele:
Reglementată de dispoziţiile art. 2812 (1) C. proc. civ., instituţia completării hotărârii are ca obiect şi vizează pronunţarea instanţei de judecată asupra unor capete de cerere (principale sau accesorii) sau asupra unor cereri conexe, incidentale, deoarece aceasta a omis a se pronunţa, când a soluţionat cauza.
Aşa fiind, în cazul concret dedus judecăţii, este de observat că prin încheierea a cărei completare se solicită, Înalta Curte nu a omis să se pronunţe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ci nu le-a acordat, considerând că ipoteza textului legal - art. 274 C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicarea în cazul soluţionării unei cereri de strămutare.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., dreptul comun în materie, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Însă, în cadrul soluţionării unei cereri de strămutare în baza dispoz. art. 37 alin. (1) şi 2 teza I C. proc. civ. se pun în discuţie imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor raportat la bănuiala legitimă pe care o poate avea o parte că judecătorii ar putea fi părtinitori datorită împrejurării pricinii, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale.
Prin urmare, soluţionarea unei cereri de strămutare nu priveşte "fondul" litigiului, ci doar faptul dacă soluţionarea cauzei respective poate fi realizată în condiţii de imparţialitate şi obiectivitate la instanţa iniţial sesizată, context în care nu se poate stabili că petentul "a căzut în pretenţii" în sensul dispoz. art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Această situaţie, respectiv cine este căzut în pretenţii, poate fi determinată doar după finalizarea pe fond a cauzei, prin pronunţarea hotărârii în dosarul a cărui strămutare a fost solicitată.
În acest context al analizei, operaţiunea de strămutare poate fi considerată doar o posibilă etapă în derularea litigiului în faza procesuală în care acesta se regăseşte.
În speţă, petenta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa a depus dovezi privind plata onorariului avocatei L.D. în dosarul soluţionat prin respingerea cererii de strămutare formulată de petenţii A.G. şi A.E. probe pe care le poate valorifica în vederea recuperării cheltuielilor de judecată, în litigiul care a făcut obiectul cererii de strămutare.
Cum cheltuielile de judecată includ toate cheltuielile efectuate de partea care a câştigat procesul, intimata Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa are posibilitatea de a include în cuantumul final al plăţilor ocazionate de litigiul în care este parte şi sumele reprezentând onorariu de avocat pentru reprezentarea sa juridică în cadrul procesului de strămutare.
Faţă de considerentele reţinute mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2812 (1) C. proc. civ., astfel că va respinge cererea de completare a dispozitivului formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 299 din 25 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 7096/1/2012, formulată de petenta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 910/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 809/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
