ICCJ. Decizia nr. 955/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 955/2013
Dosar nr. 778/42/2012
Şedinţa publică de la 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii U.A.T. oraşul Pucioasa prin Primar şi Primarul oraşului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta A.D.I. – R.C.T.D.P.D.S. în judeţul Dâmboviţa ” , pentru ca prin hotărârea ce urma a se pronunţa, instanţa să o oblige pe pârâtă să comunice Hotărârea A.D.I. nr. 51/2011, Proiectul Hotărârii în cauză, documentele de fundamentare şi Raportul nr. 1112 din 6 mai 2011, anularea în totalitate a Hotărârii nr. 51/2011 întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale incidente.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 2536 din 18 octombrie 2011.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa a reţinut că legea specială a asociaţiilor şi fundaţiilor, respectiv O.G. nr. 26/2000 prevede în mod expres la art. 23 (alin. (3)) că „cererea de anulare a hotărârii A.G.A. a asociaţiei se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul”.
Judecătoria Târgovişte, pronunţându-se asupra excepţiei necompetenţei materiale, a admis-o prin sentinţa civilă nr. 4066 din 12 septembrie 2012, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi constatând conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza Curţii de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile ce apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ şi că potrivit art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006 soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare fiind a tribunalului în a cărei competenţă teritorială se află sediul operatorului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a stabilit, prin sentinţa nr. 12/ CC din 22 octombrie 2012, competenţe de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În considerentele sentinţei instanţa a apreciat că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară au personalitate juridică, sunt de utilitate publică, iar acestora nu le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, astfel cum în mod greşit a apreciat Tribunalul Dâmboviţa, în soluţia pronunţată, competenţa revenind tribunalului potrivit Legii nr. 51/2006 art. 51 alin. (31) şi a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe la data de 6 noiembrie 2012 pârâta A.D.I. - R.C.T.D.P.D.S. în judeţul Dâmboviţa a declarat recurs, pe care l-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă şi a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul de a constata că, Judecătoria Târgovişte este competentă să soluţioneze cauza.
A susţinut că Hotărârea nr. 51/2011 adoptată de Adunarea Generală a Asociaţiei priveşte modul de îndreptare a unor erori din bazele de date transmise de primării, neavând legătură cu încheierea unui contract administrativ, astfel că în mod greşit au fost invocate prevederile art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, acesta neavând legătură cu speţa, în cauză nefiind incident art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 alin. (9) C. proc. civ. modificarea hotărârii atacate se poate cere dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, textul reglementând două ipoteze: când hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În recurs, recurenta vizează cea de-a doua ipoteză, invocând-aplicarea greşită a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006.
Analizând recursul din această perspectivă, înalta Curte apreciază că, instanţa care a judecat conflictul negativ de competenţă a apreciat corect asupra aplicabilităţii în speţă a art. 51 (31) din Legea nr. 51/2006 raportat la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 faţă de împrejurarea că Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară este autoritate publică şi, totodată, emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 5 din 14 iulie 2009 privind Regulamentul şi Caietelor de sarcini pentru activităţile de salubrizare din judeţul Dâmboviţa.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei privind conţinutul hotărârii a cărei anulare se cere, faţă de împrejurarea că în speţă se află în litigiu o societate de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate servicii de utilitate publică şi operatori, asupra cărora art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 este imperativă în stabilirea legii speciale, litigiul având ca obiect anularea unui act administrativ unilateral, intrând astfel sub incidenţa art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit considerentelor de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi în consecinţă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.D.I. - R.C.T.D.P.D.S. în judeţul Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 12/ CC din 22 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 657/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 897/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
