ICCJ. Decizia nr. 973/2013. Civil. Brevete de invenţii. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 973/2013
Dosar nr. 7685/1/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 7062 din data de 16 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul formulat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 102 A din 21 noiembrie 2011, a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa, a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar conform art. 303 alin. (1) din acelaşi cod, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Totodată, în conformitate cu art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speţă, din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii, aflat la dosarul de apel, care cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 100 C. proc. civ., rezultă că recurentului-reclamant B.I. i s-a comunicat, prin afişare, Decizia nr. 102/A din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă la data de 23 decembrie 2011, dată completată pe procesul-verbal de persoana însărcinată cu comunicarea actului procedural.
Data poştei - 27 decembrie 2011 - invocată de recurentul-reclamant, cu ocazia dezbaterilor orale, ca fiind data când i-a fost comunicată decizia reprezintă, de fapt, data restituirii procesului-verbal - după comunicarea hotărârii către reclamant -, în vederea ataşării la dosarul de apel, ca dovadă a comunicării.
Această comunicare s-a făcut; la data de 23 decembrie 2011, astfel cum a consemnat în cuprinsul aceluiaşi proces-verbal, persoana însărcinată cu comunicarea actului procedural, respectiv agent B.I.
În raport de această dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile, s-a constatat că termenul de recurs s-a împlinit pentru reclamant la data de 09 ianuarie 2012.
Recurentul-reclamant B.I., deşi a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., nu l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menţionat, termen care a început să curgă de la data de 23 decembrie 2011 şi care s-a împlinit la 09 ianuarie 2012.
Recurentul-reclamant a formulat motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv la data de 10 ianuarie 2012 (data poştei), astfel cum reiese din ştampila aplicată pe plicul de expediere a motivelor de recurs, aflat la dosar recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare B.I., în temeiul art 318 alin. (1) C. proc. civ. arătând că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială.
Astfel, s-a susţinut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale întrucât instanţa de recurs a reţinut în mod eronat că data comunicării hotărârii instanţei de apel este 23 decembrie 2011, însă data corectă la care a fost comunicată hotărârea este 27 decembrie 2011. În raport de această dată recursul declarat de B.I. este formulat în cadrul termenului legal.
Se solicită admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea Deciziei nr. 7062 din data de 16 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, repunerea în termenul de recurs şi fixarea unui termen pentru judecarea acestuia.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestator ca temei de drept al cererii sale, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare, textul de lege care reglementează contestaţia în anulare specială instituie posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac în două ipoteze, respectiv o greşeală materială sau omiterea cercetării unui motiv de recurs.
În sensul textului mai sus citat, greşeală materială înseamnă greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
În speţă, din dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, se constată faptul că B.I. reiterează apărările din etapa procesuală a recursului cu privire la motivarea în termen a recursului.
Aşadar, contestatorul nu formulează critici privind o eventuală greşeală materială esenţială în sensul textului legal mai sus enunţat ci invocă în fapt o greşeală de judecată.
Ca urmare, motivul invocat de contestator nu poate fi primit, întrucât nu se circumscrie ipotezei prevăzute de textul de lege invocat ca temei de drept al contestaţiei în anulare.
Faţă de cele ce preced, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., aşa încât contestaţia în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 7062 din data de 16 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1068/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1059/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
