ICCJ. Decizia nr. 967/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 967/2013
Dosar nr. 803/42/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 2 august 2011, reclamanţii U.A.T. Pucioasa şi Primarul oraşului Pucioasa în contradictoriu cu pârâta Asociaţia D.I.R.C.T.D.P.D.S. în judeţul Dâmboviţa au solicitat anularea hotărârii nr. 44/2011 adoptată de pârâtă, cât şi obligarea acesteia să comunice reclamanţilor hotărârea Asociaţiei D.I.R.C.T.D.P.D.S. 44/2011, documentele de fundamentare şi procesul-verbal al şedinţei adunării generale din 19 mai 2011.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că hotărârea nr. 44/2011 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind contrară Legii speciale nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor.
Reclamanţii au mai arătat că în hotărârea a cărei anulare se cere nu a fost menţionat temeiul legal, nu este numerotată, nu a fost votată de primarul oraşului Pucioasa şi se bazează pe acte nelegale, care au fost deja atacate în instanţă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, motivat de faptul că Asociaţia D.I.R.C.T.D.P.D.S. a fost înfiinţată în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2000 (astfel cum rezultă din actul constitutiv şi statutul Asociaţiei, autentificate sub nr. 52 din 9 ianuarie 2011, respectiv 53 din 9 ianuarie 2001 de către BNP N.N.) iar potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din actul normativ menţionat, cererea de anulare se soluţionează de către judecătorie.
Prin Sentinţa civilă nr. 2180 din 22 septembrie 2011 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dâmboviţa şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 855 din 13 august 2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru şi al statutului-cadru al asociaţiilor D.I.R.C.T.D.P.D.S. cu obiect de activitate, servicii de utilităţi publice, Asociaţia D.I.R.C.T.D.P.D.S. este constituită şi funcţionează în baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, iar conform art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, sub nr. 4835/120/2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 4133 din 17 septembrie 2012, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi, în consecinţă, a suspendat din oficiu orice altă procedură şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului ivit, respectiv Curţii de Apel Ploieşti, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în condiţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Târgovişte a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii dedusă judecăţii se încadrează în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, nicidecum în dispoziţiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, situaţie în care a apreciat că, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dâmboviţa prin secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Sesizată fiind cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 21CC din data de 12 noiembrie 2012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile legale - art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (ce defineşte autoritatea publică şi actul administrativ), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 4 lit. m) din Anexa nr. 1 a Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 109/2007, art. 10 alin. (2) - (3) din Legea nr. 51/2006, instanţa competentă să soluţioneze litigiul în speţă este tribunalul, ca instanţă de contencios administrativ, obiectul cererii de chemare în judecată încadrându-se în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, lege specială faţă de disp. art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000.
Împotriva acestei sentinţe, a exercitat calea de atac a recursului pârâta Asociaţia D.I.R.C.T.D.P.D.S. Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în judeţul Dâmboviţa, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Pârâta a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul de a se constata că Judecătoria Târgovişte este competentă să judece litigiile privind constatarea nulităţii hotărârilor adunării generale (hotărâri asimilate actelor administrative), cauze în care reclamantul are calitatea de membru asociat, iar pârâtul este o asociaţie D.I.R.C.T.D.P.D.S..
În dezvoltarea criticilor formulate, pârâta a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 51/2006 şi a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, texte legale ce nu îşi găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză, obiectul acţiunii nefiind constatarea nulităţii unui contract administrativ.
Recurenta a susţinut că sunt aplicabile în speţa de faţă prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004, asociaţia fiind înfiinţată în baza acestui act normativ.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilităţi publice "raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, dintre asociaţiile D.I.R.C.T.D.P.D.S. cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor de drept public. "
Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 prevăd că "Asociaţiile D.I.R.C.T.D.P.D.S. cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se constituie şi dobândesc personalitate juridică potrivit prevederilor O. G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii." Totodată, teza finală a alin. (3) prevede că "Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."
Art. 51 alin. (32) din Legea nr. 51/2006 prevede că "Litigiile dintre unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii D.I.R.C.T.D.P.D.S. cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi asociaţie se soluţionează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul asociaţiei ".
Legea nr. 51/2006 este legea specială aplicabilă în cauză în raport cu O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, invocată de recurent în susţinerea motivelor de recurs.
În această situaţie, O.G. nr. 26/2000 este legea generală, iar potrivit principiului specialia generalihus derogant legea specială derogă de la legea generală.
Dispoziţiile exprese imperative din legea specială aplicabilă atribuie instanţei de contencios administrativ competenţa de a soluţiona litigiul promovat de U.A.T. Pucioasa şi Primarul oraşului Pucioasa în contradictoriu cu Asociaţia D.I.R.C.T.D.P.D.S. în judeţul Dâmboviţa privind anularea hotărârii Asociaţiei D.I.R.C.T.D.P.D.S. nr. 24 din 3 decembrie 2010 adoptată de pârâtă, cât şi obligarea acesteia să comunice reclamanţilor hotărârea.
Drept urmare, potrivit prevederilor exprese ale legii speciale aplicabile, mai sus menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Dâmboviţa.
Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii nefiind incidente condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa încât recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Asociaţia D.I.R.C.T.D.P.D.S., Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa împotriva Sentinţei nr. 21CC din data de 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2013. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 958/2013. Civil → |
|---|
