ICCJ. Decizia nr. 1046/2013. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1046/2013
Dosar nr. 8450/30/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 122 din 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E.G.R. Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâta SC U.M.T. SA având ca obiect pretenţii.
S-a dispus obligarea pârâtei ia plata către reclamantă a sumei de 684387, 59 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 5705 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC U.M.T. SA, înregistrat sub nr. 8450/30/2010 pe rolul Curţii de Apei Timişoara, secţia a ll-a civilă.
Prin cererea de apel formulată, pârâta a solicitat şi suspendarea executării hotărârii apelate până la soluţionarea apelului, în temeiul art. 280 C. proc. civ.
Prin încheierea din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, s-a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 122 din 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosar nr. 8450/30/2010, până Ia soluţionarea apelului.
S-a dispus amânarea judecării cauzei 5 decembrie 2012, pentru când părţile au termenul în cunoştinţă.
S-a dispus ca reprezentantul apelantei să se conformeze dispoziţiilor instanţei cu privire ia depunerea obiectivelor pentru expertiză.
S-a dispus emiterea unei adrese către B.L.E.J. de pe lângă Tribunalul Timiş pentru a solicita desemnarea a trei experţi contabili, în vederea efectuării raportului de expertiză.
Cu privire la măsura suspendării, instanţa a reţinut că, în condiţiile în care, prin cererea de apel se invocă netemeinicia hotărârii atacate, invocându-se, pe de-o parte, prescripţia dreptului reclamantei la acţiune, iar pe de alta parte, izvorul şi modul de calcul al penalităţilor de întârziere, se justifică suspendarea vremelnică a efectului executoriu al hotărârii primei instanţe până la soluţionarea apelului.
Totodată, s-a constatat că, în ce priveşte eventualul prejudiciu suferit de reclamantă, ca urmare a întârzierii executării sentinţei, acesta poate fi acoperit din cauţiunea consemnată de pârâtă la dispoziţia instanţei.
Împotriva acestei încheieri, Ia data de 7 decembrie 2012, SC E.E.R. SA Târgu Mureş a declarat recurs, neîncadrat în drept, prin care a solicitat admiterea acestuia şi respingerea cererii de suspendare formulată de SC U.M.T. SA.
Recurenta a arătat că a învestit instanţa cu o acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 720 şi urm. C. proc. civ., născuta din raporturi comerciale (între profesionişti), pentru care a prevăzut expres, posibilitatea executării vremelnice, sentinţa pronunţata fiind executorie.
Astfel dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ., consacră forţa executorie a hotărârilor pronunţate în materie comercială, întrucât scopul urmărit de lege este acela de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile şi cheltuielile. Astfel, situaţiile invocate de către apelantă, respectiv indisponibilizarea conturilor bancare, vânzarea bunurilor mobile/imobile, afectarea activităţii societăţii nu justifică dispunerea măsurii suspendării. Elementele invocate în sprijinul suspendării executării sentinţei atacate sunt, în realitate, consecinţe previzibile ale activităţii oricărei societăţi comerciale care desfăşoară raporturi comerciale.
Totodată, recurenta consideră că, susţinerea conform căreia, suma de bani luată din contul SC U.M.T. SA s-ar afecta grav stabilitatea economică (situaţie care ar putea declanşa chiar falimentul), este una părtinitoare, care i-ar aduce prejudicii Mai mult chiar, motivarea instanţei potrivit căreia prejudiciul suferit de recurentă, ca urmare a întârzierii executării silite, poate fi acoperit din cauţiunea consemnată de pârâtă la dispoziţia instanţei, este absurdă având în vedere cuantumul vădit disproporţional dintre cele 2 sume.
Având în vedere situaţia financiară a intimatei care este din ce în ce mai precară, orice întârziere în executarea sentinţei apelate, conduce la imposibilitatea recuperării sumelor datorate.
Se mai arată de către recurentă şi faptul că, în situaţia în care sentinţa care constituie titlu executoriu ar suferi modificări în căile de atac formulate, SC U.M.T. SA are posibilitatea întoarcerii executării silite, precum şi faptul că E.E.R. SA nu este în situaţia financiară care să o pună în dificultate, în cazul în care instanţa va dispune întoarcerea executării silite.
Susţine că intimata nu are niciun interes să urgenteze soluţionarea prezentei cauze şi că va face uz de toate incidentele procesuale care pot determina amânarea judecăţii, timp în care va folosi» în continuare, suma pe care i-o datorează cu titlu de penalităţi de întârziere,
Intimata SC U.M.T. SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât recursul nu este motivat în drept, devenind incidente dispoziţiile art. 3021 lit. c) şi ale art. 303 C. proc. civ., care prevăd sancţiunea nulităţii recursului în cazul necuprinderii în cererea de recurs a motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile ari. 137 C. proc. civ., la termenul de judecată din 13 martie 2013, a reţinut pricina în pronunţare cu privire ia excepţia nulităţii recursului, pe care o consideră întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie sa cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Deşi nu se prevede expres necesitatea ca motivele respective să vizeze soluţia instanţei de apel, o asemenea cerinţă este necesară întrucât, în absenţa unor susţineri care să se refere Ia decizia recurată, astfel cum a fost argumentată de către instanţa de apel, nu se poate proceda la examinarea legalităţii hotărârii respective.
Reclamanta - reclamantă nu a încadrat susţinerile formulate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea lor nu face posibilă o asemenea încadrare, în condiţiile art. 308 alin. (3) din acelaşi cod.
Astfel, prin încheierea dată, curtea de apel a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 122 din 21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosar nr. 8450/30/2010, până la soluţionarea apelului, arătând că se justifică această măsuri întrucât prin cererea de apel se invocă netemeinicia hotărârii atacate, invocându-se, pe de-o parte, prescripţia dreptului reclamantei la acţiune, iar pe de altă parte, izvorul şi modul de calcul al penalităţilor de întârziere.
Prin motivele de recurs partea trebuie să susţină critici prin care să combată argumentele expuse de instanţa anterioară în considerentele încheierii ce face obiectul recursului, ceea ce în speţă nu se verifică.
Fără a combate cele reţinute de instanţa de apel, recurenta invocă în recurs aspecte care au făcut obiectul dezbaterilor în faţa instanţei de apel cu prilejul judecării cererii de suspendare a executării, moment la care nu şi-a exprimat poziţia.
Astfel, susţinerile referitoare la prevederile legale care conferă caracter executoriu hotărârilor pronunţate în primă instanţă în litigiile cu profesionişti, precum şi la faptul că elementele invocate în sprijinul suspendării executării sunt în realitate consecinţe previzibile ale activităţii oricărei societăţi comerciale, cele privitoare Ia afectarea stabilităţii economice şi la reţinerea privind posibilitatea acoperirii; din cauţiunea consemnată de pârâtă Ia dispoziţia instanţei, instituie motive de nelegalitate raportat la considerentele încheierii atacate.
Criticile invocate ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei pentru care a admis cererea de suspendare a executării până la soluţionarea apelului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să constate nul recursul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta SC E.E. R. SA TÂRGU MUREŞ împotriva încheierii din 7 noiembrie 201 z pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 690/2013. Civil → |
|---|
