ICCJ. Decizia nr. 690/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 690/2013
Dosar nr. 2177/114/2011
Şedinţa publică de la 21 februarie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 2177/114/2011 reclamanta SC H.S.B. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Naţional B.P. Haşdeu solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.080.487 lei reprezentând 673.389,43 lei debit principal şi 409.098 lei penalităţi calculate până ia data de 12 ianuarie 2011, urinând să fie obligat şi la penalităţile ce se vor scurge până la plata integrală a debitului principal.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat instanţei că între părţile litigante s-a încheiat contractul de execuţie lucrări din 21 iulie 2008, contract ce are ca obiect lucrări de reabilitare corp 6 - Colegiul Naţional B.P. Haşdeu Buzău.
Prin sentinţa nr. 3421 din data de 8 octombrie 2011 Tribunalul Buzău a admis acţiunea aşa cum a fost precizată, a obligat pârâtul Colegiul Naţional B.P. Haşdeu să achite reclamantei SC H.S.B. SRL debitul în valoare de 1.092.025,43 lei şi penalităţile în valoare de 412,636 Iei calculate până Ia data de 12 ianuarie 2011 Ia care se adaugă şi penalităţile în sumă de 194.984,84 Iei calculate de Ia data introducerii acţiunii respectiv 12 ianuarie 2011 şi până Ia data pronunţării 8 octombrie 2011 şi plus penalităţile ce se vor scurge până la achitarea integrală a debitului, obligând pârâtul să achite reclamantei suma de 1.451 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între SC H.S.B. SRL şi Colegiul Naţional B.P. Haşdeu s-a încheiat contractul de execuţie lucrări din 21 ianuarie 2008, contract ce avea ca obiect - lucrări de reabilitare Corp 8, Colegiul Naţional B.P. Haşdeu, reclamanta, în calitate de executant, a executat lucrările stabilite prin contractul menţionat însă datorită neachitării facturilor Ia termenele stabilite cu acordul achizitorului Colegiul Naţional B.P. Haşdeu, a stabilit că nu se mai pot executa lucrările.
Pentru lucrările efectuate şi pe baza procesului-verbal de recepţie în baza contractului menţionat au fost emise facturi - acceptate de partea adversă - pentru care s-a achitat suma de 318.115 lei, iar pentru restul neachitării facturilor la termenele stabilite, reclamanta a calculat penalităţi in conformitate cu prevederile ari. 23 pct. 2 din contractul de execuţie lucrări din 21 iulie 2008.
În conformitate cu înscrisurile depuse şi documentele expertizate de către expertul desemnat în cauză a constatat că suma datorată de pârâtă reclamantei este de 1.092.025, 43 iei din care ; debit principal 673.389,43 lei, penalităţile sunt în valoare de 412.636 lei calculate până ia data de 12 ianuarie 2011 Ia care s-au adăugat şi penalităţile calculate de la data introducerii acţiunii şi până Ia data pronunţării 30 martie 2011 în valoare de 194.984,84 Iei, inclusiv penalităţile până la achitarea integrală a debitului.
Tribunalul a apreciat că solicitarea pârâtei ca expertul să nu dea eficienţă unor clauze ale contractului din 21 iulie 2008 excede atribuţiunilor acestuia, iar debitul a fost recunoscut de pârâtă prin întâmpinarea formulata în Dosarul nr. 3480/114/2010, cauza ce a fost respinsa ca inadmisibila, având ca obiect somaţia prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007.
Prin încheierea din data de 10 octombrie 2011 Tribunalul Buzău a dispus îndreptarea erorii materiale cât şi a omisiunii strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei nr. 3421 din 8 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011, în sensul de a se însera în dispozitivul sentinţei nr. 3421 din 8 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011 suma de 1,092.025,43 iei, ca fiind suma datorată, cum este corect, în Ioc de debit, din care debit principal suma de 679.383,43 Iei, fiind menţinute restul dispoziţiilor minutei şi dispozitivului sentinţei civile susmenţionate,
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Colegiul National B.P Haşdeu criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicia.
Prin precizările şi completările la motivele de recurs depuse din 21 noiembrie 2011, recurentul-pârât a arătat că hotărârea recurată este rezultatul unei greşite aplicări a legii, fiind dată şi fără analizarea apărărilor formulate în cauză, precum şi fără analizarea decât formală a criticilor privitoare la raportul de expertiză contabilă.
Prin decizia nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul pârâtului, s-a modificat, în parte, sentinţa recurată, în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei tribunalului referitoare la debitul în sumă de 879.389,43 lei.
Împotriva deciziei pronunţată în apel reclamanta a declarat recurs criticând soluţia dată sub aspectul că:
1. - hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşite calificări a căii de atac, în opinia recurentei prezenta cauză are un caracter comercial, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2008, ci art. 288 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. în motivarea acestei susţineri, recurentul susţine, în esenţă, că în mod greşit Curtea de Apel Ploieşti a procedat la soluţionarea căii de atac declarate de Colegiul Naţional B.P Haşdeu ca recurs, fără a pune în discuţie în virtutea rolului său activ, calificarea corectă a căii de atac, care în raport de dispoziţiile dreptului comun, precum şi după obiectul şi valoarea litigiului (de peste 1.000.000 de Iei) ar li trebuit să fie calificat ca apel. Procedând în acest mod, Curtea de Apel Ploieşti a lipsit părţile de un grad de jurisdicţie întrucât potrivit art. 282 alin. (1) teza finală C. proc. civ. hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, iar potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ. curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în primă instanţă.
2. - cel de-al doilea motiv de recurs se referă la nelegala compunere a completului de judecată, întrucât trebuia să fie alcătuit în compunere de 2 judecători, pentru soluţionarea apelului.
În consecinţă, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, calificarea căii de atac ca apel şi nu recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului.
De menţionat că, ulterior aprobării prin lege a O.U.G. nr. 34/2008, prevederile care consacrau dispoziţiile generale privind procedura de soluţionare a litigiilor în instanţă au suferit modificări succesive. Astfel au fost adoptate O.U.G. nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare Ia achiziţiile publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009, O.U.G. nr. 72/2009 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr, 426 din 23 iunie 2009, şi O.U.G. nr. 78/2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în M. Of. ai României, Partea I nr 453 din 2 iulie 2010. O.U.G. nr. 76/2010 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, lege adoptată cu respectarea prevederilor ari 75 şt ale art. 76 alin. (2) din Constituţie, iar celelalte ordonanţe nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament. Prin urmare, Ia data la care Curtea Constituţională efectuează controlul de constituţionalitate, sunt în vigoare dispoziţiile art. 28717 - 288 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma modificată prin ordonanţe de urgenţă, după adoptarea Legii nr. 337/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Legea nr. 278/2010 - în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată a reclamantei - prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 76/2010, a modificat dispoziţiile acesteia în sensul căi „procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante ” .
Aşadar, competenţa tribunalului de a judeca în primă instanţă este stabilită litigiilor cu privire Ia executarea contractelor de achiziţie publică, cum este şi litigiul de faţă.
Potrivit art. 28716 alin. (1) din evocata ordonanţă se prevede că; „(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secţia comercială a curţii de apel ” .
În cauză obiectul cauzei dedus judecăţii îl constituie actul încheiat între SC H.S.B. SRL şi Colegiul Naţional B.P. Haşdeu, în temeiul O.U.G, nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică contractul de execuţie lucrări din 21 ianuarie 2008, respectiv contractul ce avea ca obiect - lucrări de reabilitare Corp 6, Colegiul Naţional B.P. Haşdeu. În baza acestui contract de achiziţie publică reclamanta, în calitate de executant, a executat lucrările stabilite prin contract însă, datorită neachitării facturilor la termenele stabilite, cu acordul achizitorului Colegiul Naţional B.P. Haşdeu, a stabilit că lucrările nu mai pot fi continuate.
În cauză, în raport de obiectul cererii care vizează executarea unui contract de achiziţii publice, Înalta Curte constată că, sunt incidente dispoziţiile art. 288 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2008, modificată prin Legea nr. 278/2010. Având în vedere aceste dispoziţii şi faptul că normele de competenţă materială sunt de ordine publică, litigiul cade în competenţa materială, dar şi teritorială, a secţiei comerciale a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
Hotărârea pronunţată de tribunal este supusă numai recursului conform art. art. 28716 alin. (1) din evocata ordonanţă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că decizia nr. nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civila, de contencios administrativ şi fiscal, este irevocabilă, motiv pentru care, această decizie nu este susceptibilă de recurs.
În situaţia în care Curtea de Apel a judecat ca instanţă de recurs - cum este cazul în speţă - împotriva hotărârilor pronunţate în recurs - irevocabile nu mai pot fi atacate cu un nou recurs, ceea ce ar însemna recurs Ia recurs.
În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, şi într-o anumită ordine.
Ori, în pricina de faţă, prin prezentul recurs declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs - recurs ia recurs, Înalta Curte urmează să îl respingă ca inadmisibil.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei ca inadmisibil.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC H.S.B. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2013. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI... | ICCJ. Decizia nr. 271/2013. Civil → |
|---|
