Suspendarea provizorie a executării sentinţei civile până la soluţionarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în cadrul apelului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 3155/2013
Dosar nr. 4301/2/2013
Şedinţa publică de la 09 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a civilă, la data de 18 august 2013 petenta SC M.W.D. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC L.S.W. SRL prin administrator judiciar Agenţia de Reorganizare Judiciară IPURL, ca instanţa să dispună suspedarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în Dosarul nr 703/903/2013 până la soluţionarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în cadrul apelului.
În conformitate cu prevederile art. 280 alin. (4), petenta a depus ,. cauţiune în cuantum de 10.000 RON consemnată la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti cu recipisa de consemnare nr. R1., emisă de Banca C.- Unitatea V. la data de 03 iulie 2013.
Prin cererea formulată la termenul de judecată din data de 23 iulie 2013, petenta a solicitat ca instanţa să dispună restituirea cauţiunii în cuantum de 10.000 RON arătând că cererea de suspendare provizorie a executorii sentinţei civile nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 703/33/2012, a rămas fără obiect întrucât suma poprită de BEJ - N.D.M. în cuantum de 281.953,57 RON şi 13.408,15 RON cheltuieli de executare a fost executată în întregime asa cum reiese din O.P. nr. O1. din 09 iulie 2013 şi O.P. nr O2. din 10 iulie 2013.
Prin sentinţa civilă nr. 82 din 23 iulie 2013 Curtea de Apel Bucuresti, secţia a V-a civilă, a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 ca rămasă fără obiect şi a respins cererea de restituire a cauţiunii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că sentinţa civilă nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 a fost executată astfel că cererea de suspendare provizorie a executării silite a acestei sentinţe a rămas fără obiect întrucât nu se poate suspenda provizoriu o executare silită care a fost finalizată prin realizarea întregii creanţe stabilite prin titlul executoriu.
Cu privire la cererea de restituire a cauţiunii, Curtea de Apel a reţinut că întrucât procesul în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 a fost început înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., în conformitate cu prevedrile art. 3 din Legea nr. 78/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentului proces precum şi tuturor cererilor aferenta acestuia urmează a le fi aplicate dispoziţiile Vechiului C. proc. civ.
Totodată, Curtea de Apel a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7231 din Vechiul C. proc. civ. pentru admiterea cererii de restituire a cauţiunii întrucât hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei nu a rămas irevocabilă astfel că în aceste condiţii intimata este în termen să formuleze o eventuală cerere de despăgubiri, cât timp nu a declarat expres că renunţă la formularea unei astfel de cereri.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta SC M.W.D. SA solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul restituirii cauţiunii în sumă de 10.000,00 RON consemnată de petentă la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti cu recipisa de consemnare, emisă de Banca C.
În susţinerea recursului său recurenta a arătat că având în vedere că instituţia cauţiunii, ca instituţie independentă aparţine executării silite şi având în vedere că executarea sentinţei a cărei executare silită a solicitat a fi suspendată s-a făcut sub imperiul Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. consideră că în speţa sunt aplicabile dispoziţiile art. 1063 alin. (4) din actul normativ mai sus arătat.
Totodată, recurenta a învederat că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 7231 C. proc. civ. (vechiul cod) arătând că acest text de lege are în vedere situaţia în care hotărârea a cărei executare silită s-a suspendat este irevocabilă iar partea a cărei hotărâre a fost suspendată, nu a făcut în 30 de zile cerere de despăgubire. Or, în speţă, nu se poate formula o cerere de despăgubire tocmai pe motiv că executarea sentinţei şi-a urmat cursul firesc nefiind cu nimic împiedicată.
Analizând criticile formulate de recurentă împotriva sentinţei atacate, Înalta Curte apreciază că acestea pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunţata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situaţie în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluţiei cu argumente din care să rezulte că, din conţinutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă Ia încălcarea unei norme de drept substanţial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice.
Pentru a fi în prezenţa celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanţial - trebuie îndeplinite următoarele condiţii; norma încălcată să existe şi să fie în vigoare Ia momentul judecăţii, să existe o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar acesta să contravină dispoziţiilor legale.
Pentru a fi în prezenţa ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice - trebuie ca instanţa, recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greşită interpretare sau faptul reţinut să fi fost greşit calificat, în rapoit cu exigenţele unui anumit text de lege.
În cauza dedusă judecăţii, disputa se poartă asupra aplicării în timp a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi a aplicării prevederilor art. 7231 din C. proc. civ. in vigoare ia data naşterii litigiului.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „dispoziţiile C. proc. civ. se apuca numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."
În speţă, se constată că se solicită restituirea cauţiunii aferente cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 916/10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă în Dosarul nr. 703/93/2012 până la soluţionarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în cadrul apelului.
Aşa cum corect a reţinut şi Curtea de Apel, cererea de restituire i cauţiunii este o cerere accesorie cererii de suspendare provizorie, astfel încât, având în vedere că procesul în care a fost pronunţată sentinţa a cărei executare silită se solicită a fi suspendată a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., tuturor cererilor aferente acestui proces urmează a le fi aplicate dispoziţiile Vechiului C. proc. civ.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (1) C. proc. civ. „cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel" iar conform alin. (4) al aceluiaşi articol „suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune, al cărei cunatum îl va fixa instanţa.", alin. (6) statuând că „până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)".
Totodată, conform art. 7231 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se depune, după caz, la Trezoreria Statului, sau la orice instituţie bancară pe numele parţii respective, la dispoziţia instanţei şi se eliberează părţii care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data Ia care, prin hotărîre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.
Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere consemnarea unei sume de bani din care urmează să se îndestuleze partea prejudiciată prin suspendarea posibilitatea de punere în executare silită a unei hotărâri judecătoreşti executorii, în situţia în care, partea care a solicitat şi a obţinut respectiva suspendare a căzut în pretenţii, urmare pronunţării unei hotărâri irevocabile în acest sens.
Analizând per a contrarie prevederile art. 7231 alin. 3 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 280 alin. (4) din acelaşi act normativ conform cărora suspendarea poate fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune, se constată că în situaţia în care cererea de suspendare a executării silite a hotărârii nu este încuviinţată de instanţă, cauţiunea urmează a fi eliberată fără a fi necesar a fi îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. respectiv fondul cauzei să fie soluţionat prin hotărâre irevocabilă şi cel îndreptăţit în cauză să nu fi formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de Ia data la care respectiva hotărâre a rămas irevocabilă.
În speţă se constată că prin sentinţa civilă nr. 62 din 23 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 916/10 aprilie 2013 pronunţata de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 ca rămasă fără obiect reţinând că executarea silita a sentinţei susmenţionate a fost finalizată prin realizarea întregii creanţe stabilite prin titlul executoriu.
Prin urmare, nefiind încuviinţată cererea de suspendare a executării sentinţei civile, mai mult decât atât aceasta fiind deja pusă în executare, nu au fost create nici premisele naşterii unui prejudiciu în patrimoniul părţii care ar fi fost împiedicată prin măsura suspendării sâ pună în executare silită sentinţa, astfel încât se impune restituirea cauţiunii if^rente cererii de suspendare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să admită recursul formulat de petenta SC M.W.D. SA împotriva sentinţei civile nr. 62 din 23 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi să modifice în parte sentinţa atacată în sensul admiterii cerererii de restituire a cauţiunii.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligate intimatele la plata către recurentă a sumei 5,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite recursul declarat de pefenta SC M.W.D. SA împotriva sentinţei civile nr. 82 din 23 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite cererea de restituire a cauţiunii.
Dispune restituirea cauţiunii în sumă de 10.000, RON consemnată de petentă la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti cu recipisa de consemnare nr. R1., emisă de Banca C.- Unitatea V. la data de 03 iulie 2013.
Obliga intimatele la plata către recurentă a sumei de 5,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3145/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1034/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
