ICCJ. Decizia nr. 148/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 148/2014
Dosar nr. 9272/107/2011**
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 30 iunie 2011, reclamantul B.C.H.W. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC S.L. SRL, SC A.L. SRL şi SC A.C. SRL să se dispună:
- anularea contractului de închiriere încheiat între pârâtele SC S.L. SRL şi SC A.L. SRL având ca obiect spaţiul situat în localitatea S. judeţul Alba;
- obligarea pârâtei SC S.L. SRL la eliberarea acestui spaţiu;
- obligarea pârâtei SC S.L. SRL la schimbarea sediului social al societăţii din localitatea S., judeţul Alba şi radierea menţiunilor privind sediul din registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Alba;
- obligarea pârâtei SC S.L. SRL la sistarea activităţii de producţie, confecţii piele, textile, ce o desfăşoară în spaţiul menţionat;
- obligarea pârâtelor SC S.L. SRL, SC A.L. SRL şi SC A.C. SRL la revenirea spaţiului de producţie situat în localitatea S., judeţul Alba, la situaţia anterioară încheierii contractului de închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 24/COM/2011, Tribunalul Alba a respins acţiunea reclamantului, reţinând în considerente că imobilul care face obiectul contractului de închiriere contestat a fost dobândit de către pârâta SC A.L. SRL prin cumpărare de la SC A. SA, ulterior dreptul de proprietate fiind transmis către SC A.C. SRL, ca urmare a hotărârii A.G.A. din 2008 de divizare a SC A.L. SRL.
Legalitatea transmisiunii dreptului de proprietate ca urmare a divizării, precum şi ipotecarea acestui imobil în favoarea Băncii C.R. au fost contestate în instanţă de către reclamant, în cadrul Dosarului nr. 6433/107/2009 al Tribunalului Alba, iar prin decizia nr. 3046 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă acţiunea promovată de către reclamant.
S-a constatat că reclamantul a solicitat, în cadrul Dosarului nr. 5793/107/2010 a Curţii de Apel Alba-lulia şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor şi Comerţului, vizând imobilul închiriat, prin sentinţa nr. 241/2011, instanţa de fond respingând, ca tardivă, acţiunea reclamantului.
Tribunalul a reţinut că la acest moment nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat nelegalitatea dobândirii şi transmiterii către pârâta SC A.L. SRL a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt amplasate construcţiile ce fac obiectul locaţiunii către SC S.L. SRL. În măsura în care cu privire la imobilul în cauză s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că ipotecarea acestuia este legală s-a apreciat că aceeaşi soluţie este valabilă şi în cazul închirierii, care figurează, alături de ipotecare, printre operaţiunile juridice menţionate de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
În concluzie, prima instanţă a reţinut că, de fapt, contractul de închiriere nr. 1737/2005 nu este anulabil sub aspectul reglementării prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 54 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Alba-lulia, secţia a II-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.C.H.W. împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii declarării recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa a analizat cu prioritate această excepţie.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Dispoziţiile art. 101 C. proc. civ. prevăd modul de calcul al termenului, iar potrivit alin. (1) „Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.”
Totodată, alin. (5) al art. 101 prevede că „Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.”
În speţa dedusă judecăţii, cererea de recurs a fost depusă la data de 17 august 2012, fiind înregistrată la Curtea de Apel Alba-lulia la data de 21 august 2012.
Decizia atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 31 iulie 2012, ultima zi de formulare a recursului fiind 16 august 2012 (într-o zi de joi), astfel că recursul s-a declarat peste termenul legal, urmând a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.C.H.W. împotriva deciziei nr. 54 din data de 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 147/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 150/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
