ICCJ. Decizia nr. 155/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 155/2014
Dosar nr. 3750/1/2013
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 31 ianuarie 2012, aşa cum a fost precizată, reclamantul S.C. a chemat în judecată pârâta Casa naţională de pensii publice Hunedoara, solicitând pârâtei să-i achite renta lunară care i se cuvine în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 44/1994 republicată, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 12/2004, în sensul de a i se calcula începând cu luna martie 2004 renta lunară în procent de 50% din solda de grad şi solda de funcţie, la minim ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naţionale şi nu numai în procent de 50% din solda de grad cum i s-a achitat până la data introducerii acţiunii.
Prin sentinţa nr. 2604/LM din 25 octombrie 2012, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Casa naţională de pensii publice şi, ca urmare, acţiunea reclamantului împotriva acestei pârâte a fost respinsă pe excepţie, iar pe fondul cauzei s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului împotriva pârâtei Casa judeţeană de pensii Hunedoara.
Prin decizia nr. 808 din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul S.C., solicitând admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei Casa judeţeană de pensii Hunedoara să-i calculeze renta lunară, în conformitate cu actele normative incidente.
Recurentul a arătat că menţiunea „irevocabilă” din hotărârea Curţii de Apel Alba-Iulia este ilegală, deoarece îi încalcă dreptul de a se adresa până la instanţa supremă din stat, conform art. 21 din Constituţia României şi a cerinţelor C.E.D.O., care prevăd că orice cetăţean membru al U.E. se poate adresa la C.E.D.O. numai după ce a epuizat toate mijloacele care sunt în drept să hotărască în cazul veteranilor de război: tribunalele judeţene, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului. Această excepţie se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională”.
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
În speţă, prin decizia nr. 808 din 29 aprilie 2013, irevocabilă, Curtea de Apel Alba-lulia a soluţionat recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva sentinţei nr. 2604/LM din 25 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Aşadar, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva deciziei irevocabile a Curţii de Apel Alba-lulia, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamantul S.C. este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul S.C. împotriva deciziei nr. 808 din data de 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 156/2014. Civil → |
|---|
