ICCJ. Decizia nr. 1640/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1640 /2014
Dosar nr. 32836/3/2009
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 284A din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi V.C., V.N. şi SC A.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 365 din 16 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
A schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis acţiunea. A modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 mai 2009 în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator reclamanţilor la suma de 140.424 RON.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 mai 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus, în baza Legii nr. 198/2004, exproprierea şi acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 2424 mp situat în comuna S.J., judeţul Ilfov, teren aparţinând expropriaţilor SC M. SRL, V.N. şi V.C.
Terenul expropriat face parte dintr-o suprafaţă mai mare de 8400 mp dobândită de persoanele expropriate în coproprietate şi în cote egale: ½ SC M. SRL, respectiv ½ V.N. şi V.C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 19 martie 2007 la Biroul Notarial Public G.I.
Prin contractul de vânzare de drepturi litigioase autentificat din 21 decembrie 2010 la Biroul Notarial Public I.A., SC M. SRL a vândut către SC A.I. SRL dreptul litigios cu privire la obţinerea de despăgubiri ca urmare a exproprierii terenului în suprafaţă de 2424 mp ce face obiectul dosarului de faţă, în primă instanţă fiind constatată intervenită transmisiunea procesuală activă şi fiind introdusă în cauză în calitate de reclamant SC A.I. SRL.
Prin hotărârea de expropriere, despăgubirea a fost stabilită la suma de 112.590 RON, fiind consemnată la dispoziţia persoanelor expropriate, conform art. 5 şi art. 8 din lege.
Nemulţumiţi de cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, reclamanţii au formulat contestaţie împotriva hotărârii sus menţionate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004, solicitând acordarea unei despăgubiri raportat la preţul de circulaţie şi de tranzacţionare a terenurilor similare.
Expertiza efectuată în faţa primei instanţe a stabilit valoarea terenului expropriat la suma la suma de 274.900 RON, respectiv 66.700, euro.
Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată, apreciind că preţul propus de comisia de experţi nu este stabilit în conformitate cu art. 26 şi urm. din Legea nr. 33/1994, deoarece experţii s-au raportat la contracte încheiate în anul 2008 şi pentru suprafeţe mai mari decât cea supusă exproprierii şi au aplicat în mod necorespunzător anumite corecţii.
Prin motivele de apel, apelanţii au susţinut că în mod greşit prima instanţă nu a ţinut seama de raportul de expertiză efectuat, care a avut la bază metoda comparaţiei directe şi care, în opinia reclamanţilor, a stabilit o valoare justă a despăgubirilor ce se impun a fi acordate.
Critica este nefondată, deoarece raportul de expertiză întocmit în primă instanţă nu respectă criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât evaluarea terenului expropriat s-a făcut folosindu-se drept comparabile contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2008 şi nu la data evaluării (31 mai 2011).
În apel, Curtea a încuviinţat, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ., efectuarea unei noi expertize de evaluare a terenului în litigiu, în condiţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii despăgubirilor ce se cuvin expropriaţilor, constând în valoarea reală a terenului expropriat în raport cu preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel cu cel supus exproprierii, la data efectuării expertizei.
Raportul de expertiză întocmit de comisia de experţi formată din M.O., T.N.L. şi P.M. a stabilit o valoare a terenului expropriat la suma de 140.420 RON (31.997 euro), respectiv 13,20 euro/mp, echivalent 57,93 RON/mp.
Curtea a apreciat că valoarea menţionată corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea fiind raportată la preţuri de tranzacţionare efectivă a unor terenuri similare la data efectuării expertizei.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, pentru că la întocmirea raportului de expertiză nu s-au avut în vedere toate înscrisurile, respectiv contractele de vânzare-cumpărare din 2011.
În cazul în care valoarea despăgubirilor constatată de către comisa de experţi este mai mare decât oferta statului nu există obligaţia instanţei de a acorda chiar valoarea stabilită de expertiză, faţă de art. 27 din Legea nr. 33/1994.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins, în condiţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Experţii au explicat, prin chiar raportul de expertiză iniţial, care au fost motivele pentru care nu s-a ţinut cont de cele două contracte de vânzare-cumpărare invocate de către pârâtul-recurent, respectiv faptul că variaţia de preţ de 400% în numai o lună de zile pentru 3 loturi de teren similare a creat suspiciuni în privinţa realităţii preţului declarat de părţi.
De altfel, pârâtul a formulat obiecţiuni împotriva raportului de expertiză, iar instanţa le-a respins subliniind faptul că experţii au motivat, convingător în opinia instanţei, care au fost motivele pentru care au fost înlăturate cele două contracte.
Însă, prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 au fost respectate întrucât la determinarea cuantumului despăgubirilor s-a ţinut cont de alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate la nivelul anului 2011.
Faţă de cele ce preced, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre dată cu respectarea cerinţelor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 284A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1591/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1661/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
