ICCJ. Decizia nr. 1749/2014. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1749/2014
Dosar nr. 41/3/2014
Şedinţa publică din 4 iunie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 101/S/2012, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Muzeul Judeţean de Etnografie, în contradictoriu cu pârâţii Judeţul Braşov, M.I.A. şi V.A.
A constatat nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 12/2009 emisă de preşedintele Consiliului Judeţean Braşov.
A constatat că reclamantul are drept de administrare operativă asupra imobilului înscris în C.F. Braşov.
A dispus radierea dreptului de proprietate al pârâţilor M.I.A. şi V.A. înscris asupra imobilului.
A respins celelalte pretenţii ale reclamantului.
A obligat pârâţii M.I.A. şi V.A. să plătească reclamantului suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Judeţul Braşov.
Prin Decizia civilă nr. 147/Ap din 23 octombrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de pârâţii M.I.A. şi V.A. împotriva sentinţei civile nr. 101/S din 03 aprilie 2012, a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A respins în totalitate cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Muzeul Judeţean de Etnografie împotriva pârâţilor Judeţul Braşov, prin preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, M.I.A. şi V.A.
A păstrat din sentinţă dispoziţiile de respingere a excepţiilor lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Judeţul Braşov.
A înlăturat din sentinţă dispoziţia de obligare a pârâţilor M.I.A. şi V.A. la plata cheltuielilor de judecată.
A respins cererea apelanţilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, prin Decizia nr. 5759 din 11 decembrie 2013, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov împotriva Deciziei civile nr. 147 Ap din 23 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La data de 6 ianuarie 2014, Muzeul de Etnografie Braşov a formulai cerere de revizuire.
Prin motivele cererii de revizuire, revizuientul Muzeul de Etnografie Braşov a susţinut următoarele:
Prin încheierea de C.F. din 24 iunie 2008 a O.C.P.I. Braşov, s-a luat măsura radierii din C.F. Braşov a dreptului de administrare intabulat în beneficiul Muzeului de Etnografie Braşov. Acest drept de administrare pe care Muzeul de Etnografie Braşov îl dobândise în anul 1991 presupune aptitudinea titularului său de a exercita în numele proprietarului dreptul de proprietate cu privire ia acel bun imobil 2. Prin Decizia civilă nr. 422/A din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 31528/197/2012, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 631 din 9 mai 2014, a fost admisă plângerea împotriva încheierii de C.F. din 2008 cu consecinţa radierii din C.F. Braşov a dreptului de administrare operativă în favoarea Muzeului de Etnografie Braşov; s-a dispus efectuarea acestor modificări şi în noua C.F. Braşov.
Această hotărâre judecătorească a devenit executorie la data pronunţării deciziei de recurs, fiind dată în materie de carte funciară, respectiv 19 mai 2014, dată ulterioară celei pronunţării deciziei atacate cu revizuire, respectiv îl decembrie 2013.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., o hotărâre este revizuibilă dacă, după pronunţarea ei s-a desfiinţat sau modificat o hotărâre pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Încheierea de carte funciară este dată de un judecător, fiind deci, o hotărâre a unei instanţe de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 5759 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se reţine că încheierea de C.F. din 24 iunie 2008 produce efecte în sensul că Judeţul Braşov este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, însă, ca efect al Deciziei civile nr. 422/A din 20 noiembrie 2013 a Tribunalului Braşov, asupra imobilului are un drept de administrare Muzeul de Etnografie Braşov, care exercită dreptul de proprietate cu privire la imobilul ce face obiectul notificării.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că „prioritatea este a se stabili cine exercită dreptul de proprietate în numele statului cu privire la hunul ce face obiectul notificării or, prin Decizia nr. 422/2013, irevocabilă, s-a stabilit că cel ce exercită dreptul de proprietate în numele statului este administratorul, respectiv Muzeul de Etnografie Braşov.
Revizuientul, pentru argumentele expuse, a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la punctele 1-10 aîe articolului de lege menţionat.
Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca aceasta instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.
Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalităţii căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul cauzei, nefiind susceptibile de revizuire acele hotărâri care nu întrunesc această cerinţă.
Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire.
Prin hotărârea atacată cu revizuirea, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov (revizuientul din prezenta cauză) împotriva Deciziei civile nr. 147 Ap din 23 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată instanţa de recurs - atacată cu revizuirea - nu îndeplineşte cerinţa impusă de prevederiie art. 322 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin această hotărâre nu s-a soluţionat fondul cauzei ci a fost menţinută soluţia pronunţată de instanţa de apel.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii, nefiind o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, prin care să fi fost evocat fondul, astfel că va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientui Muzeul de Etnografie Braşov împotriva Deciziei nr. 5759 din 11 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 196/62/2012*.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 1745/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2039/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|