ICCJ. Decizia nr. 2170/2014. Civil. Partaj judiciar. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2170/2014
Dosar nr. 2003/1/2014
Şedinţa publică din 14 octombrie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 446/R din 18 februarie 2014 a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva Sentinţei civile nr. 15881 din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pronunţată în contradictoriu cu pârâţii S.V. şi S.J.
Ulterior, la data de 14 martie 2013, intimaţii-pârâţi S.V. şi S.J. au formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei sus-menţionate, în sensul ca instanţa de recurs să se pronunţe şi asupra cheltuielilor de judecată, întrucât demersul judiciar al reclamantei i-a determinat să angajeze unui avocat, iar în recurs, instanţa de control judiciar, a omis a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată pe care aceştia le-au solicitat.
Cererea intimaţilor-pârâţi a fost motivată în drept, în temeiul art. 2812 C. proc. civ. de la 1865.
Prin Decizia nr. 1188/R din 15 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea formulată de intimaţii-pârâţi S.V. şi S.J. în contradictoriu cu recurenta-reclamantă C.M.
A dispus completarea dispozitivului Deciziei nr. 446/R din 18 februarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că a obligat-o pe recurentă să plătească intimaţilor suma de 700 RON, cheltuieli de judecată, cu aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) din acelaşi cod.
Împotriva Deciziei nr. 1188/R din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat iniţial "contestaţie" reclamanta C.M., cale de atac pe care, ulterior, aceasta a precizat-o în şedinţa publică de la 14 octombrie 2014, ca fiind recurs.
În raport de această precizare, cu respectarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, instanţa supremă a invocat, din oficiu, admisibilitatea recursului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, faţă de prevederile art. 2813, art. 299 şi art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.
Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac este Decizia civilă nr. 1188/R din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, prin care instanţa de recurs şi-a completat Decizia iniţială cu nr. 446/R din 18 februarie 2014, în sensul că a dispus obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi.
În accepţiunea dispoziţiilor art. 2813 alin. (1) din acelaşi cod, "hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.
Aşadar, fiind dată în recurs decizia este irevocabilă, urmând, potrivit dispoziţiilor art. 2813 din cod, acelaşi regim al căii de atac, cu hotărârea a cărei completare s-a solicitat, aşa încât, Decizia nr. 1188/R din 15 aprilie 2014 nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, deoarece completează o decizie pe care a pronunţat-o instanţa de recurs şi care are caracter irevocabil, prin lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Astfel, din coroborarea textului procedural mai sus evocat, cu dispoziţiile art. 377 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora sunt considerate hotărâri irevocabile, în puterea legii, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, rezultă că decizia atacată, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, având caracter irevocabil.
Această soluţie se impune în respectarea principiilor legalităţii şi unicităţii căilor de atac şi presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfăşurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.
Aşa fiind, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.M.
Constatând că sunt incidente în cauză şi prevederile art. 274 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit cărora "partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante la 1.500 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii S.V. şi S.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.M. împotriva Deciziei nr. 1188/R din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurentă la 1.500 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii S.V. şi S.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 983/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2669/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
