ICCJ. Decizia nr. 2291/2014. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2291/2014
Dosar nr. 2514/1/2014
Şedinţa publică din 19 septembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin Decizia civilă nr. 2463 din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta D.S.V.S.A. Dolj, în contradictoriu cu reclamantul L.S., iar sentinţa civilă nr. 211 din 21 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii reclamantului prin care a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A. Dolj, să constate că, începând cu 01 ianuarie 2011, contractul său de muncă a devenit contract pe durată nedeterminată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a susţinut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie cu Decizia civilă nr. 1205 din 07 aprilie 2014 şi cu Decizia civilă nr. 1206 din 07 aprilie 2014, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câştig de cauză reclamanţilor, salariaţi ai aceleiaşi pârâte D.S.V.S.A. Dolj, în acţiuni ce au avut acelaşi temei juridic.
De asemenea, revizuentul a invocat şi jurisprudenţa C.E.D.O. cu privire la practica neunitară a instanţelor judecătoreşti.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia.
Înalta Curte, la termenul din 19 septembrie 2013, a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sas arătate, înalta Curte constată că cererea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed;
Revizuentul a solicitat instanţei anularea Deciziei civile nr. 2463 din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. Dolj, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu alte decizii ale aceleiaşi instanţe de apel (Curtea de Apel Craiova), pronunţate în pricini similare (acţiuni în constatare), în privinţa altor salariaţi, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidenţă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente decisive ori decizorii sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală, care corespunde efectului negativ, autoritatea lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată, nu tot astfel se întâmplă atunci când, acest efect al hotărârii judecătoreşti se manifestă pozitiv; efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior între aceleaşi părţi, tară posibilitatea de a mai fi contrazis.
Or, câtă vreme în prima ipoteză susţinută de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiaşi instanţe (Curtea de Apel Craiova), pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi ce sunt salariaţi ai aceleiaşi intimate, revizuentul nu poate obţine anularea deciziei instanţei de recurs, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de cel anterior şi a cărui autoritate de lucru judecat se invocă a fi fost încălcată.
Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentului, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluţiile se pronunţă numai în interesul legii şi nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Pe de altă parte, contrar celor susţinute de revizuent, instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ ai respectării autorităţii de iucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni", constantă a jurisprudenţei C.E.D.O., afirmată de exemplu, în Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7 iulie 2009.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2463 din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia l civilă, formulată de revizuentul L.S., cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. Dolj, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2284/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2292/2014. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
