ICCJ. Decizia nr. 2278/2014. Civil. Actiune în daune delictuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2278/2014
Dosar nr. 9230/55/2013
Şedinţa publică din 18 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia civilă, la data de 25 septembrie 2013, în urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 5435 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Arad, reclamanta R.M.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA, prin Sucursala Arad, şi cu intervenientul forţat R.S.G., acordarea de daune materiale în sumă de 9.577 lei constând în cheltuieli efectuate cu taxele pentru diverse investigaţii, tratamente de recuperare, medicamente, cheltuieli cu combustibilul pentru deplasări pentru investigaţii şi pentru recuperare, cheltuieli pentru însoţitor, precum şi diferenţa între salariul net cuvenit şi indemnizaţia de concediu medical, conform centralizatorului şi chitanţelor şi facturilor; 4.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului, distrus în totalitate în accidentul de circulaţie, în sensul că nu este posibilă repararea acestuia şi daune morale în cuantum de 150.000 euro pentru prejudiciile de ordin nepatrimonial ce i-au fost cauzate, constând în suferinţele fizice şi psihice, prejudicii de agrement precum şi ca urmare a faptului că viaţa reclamantei a fost pusă în pericol.
Reclamanta a invocat în drept dispoziţiile art. 20 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3021 din 6 decembrie 2013, Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta R.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Arad, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A.A. SA, prin Sucursala Arad şi cu intervenientul R.S.G.
Prin Decizia civilă nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II a civilă , s-a respins apelul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Arad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.M.I., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 07 aprilie 2014 şi înaintat de această instanţă, la data de 10 aprilie 2014, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus, la data de 14 aprilie 2014, comunicarea cererii de recurs, punând în vedere părţilor să formuleze întâmpinare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 15 alin. (3) raportat la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013.
La data de 16 mai 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata pârâtă SC A.A. SA, Sucursala Arad, iar la data de 10 iunie 2014, recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.
În baza dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la data de 18 iunie 2014, Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C4, la data de 18 iunie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 38-40 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor. La data de 26 iunie 2014 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentei reclamante R.M.I., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 septembrie 2014, cu citarea părţilor.
În şedinţa publică din 18 septembrie 2014, reprezentanta intimatei pârâte SC A.A. SA, Sucursala Arad, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei, nu sunt supuse recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În speţa supusă analizei, prin acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 154.000 euro şi 9.577 lei, în total 696.293 lei, calculaţi la cursul leu/euro de la data introducerii acţiunii.
Hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamanta R.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Arad.
Faţă de valoarea pretenţiei dedusă judecăţii, cauza se circumscrie dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă , ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.M.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva Deciziei nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2260/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2279/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
