ICCJ. Decizia nr. 238/2014. Civil. Conflict de competenţă. Despăgubire, obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 238/2014
Dosar nr. 31139/3/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 28 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 iulie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5942/2/20012, reclamantul Ş.P. a chemat în judecată pe pârâţii Academia Română, Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi I.A.S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, emisă de pârâta Academia Română, şi a Deciziei nr. 16 din 4 mai 2012, emisă de pârâtul Institutul de Istoria Artei "George Oprescu". Totodată, pentru emiterea ilegală a Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, reclamantul se consideră vătămat într-un drept legitim, motiv pentru care solicită recuperarea prejudiciului suferit şi a daunelor morale pe care le estimează la o valoare totală de 10.000 euro, sumă ce se va stabili la valoarea în lei la cursul BNR.
Prin Sentinţa civilă nr. 980 din 12 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5942/2/20012, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamantul a solicitat prin cererea completatoare anularea "adeverinţei" nr. 734 din 8 februarie 2012 emisă de Consiliul Naţional pentru Studierii Arhivelor Securităţii, prin care nu i se atribuie pârâtului I.A.S. calitatea de lucrător al Securităţii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
A mai reţinut instanţa că Decizia nr. 132 din 20 aprilie 2011, prin care pârâtul I.A.S. a fost numit director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu" nu este un act administrativ, ci este un act juridic de numire a pârâtului într-o funcţie de conducere a unui institut din subordinea Academiei Române, care nu este o funcţie publică, postul nefiind de funcţionar public.
În acest context s-a apreciat că cererea formulată de reclamant vizează un litigiu legat de naşterea unui raport juridic de muncă, chiar dacă nu s-a făcut dovada că s-a încheiat un contract individual de muncă, raportul juridic dedus judecăţii nefiind unul de drept public, postul de director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu" nefiind o funcţie publică, în sensul Legii nr. 188/1999, pârâtul nefiind funcţionar public.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 9706 din 8 noiembrie 2013 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Ş.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Academia Română, Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, I.A.S., anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, prin care dl. I.A.S. a fost numit director la Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", precum şi Decizia nr. 16 din 4 mai 2012, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
Prin cererea precizată şi completată formulată la data de 27 noiembrie 2012, reclamantul a solicitat constatarea calităţii de colaborator de Securitate a pârâtului I.A.S. şi anularea "adeverinţei" nr. 734 din 8 februarie 2012, emisă de Consiliul Naţional pentru Studierii Arhivelor Securităţii, prin care nu i s-a atribuit pârâtului calitatea de lucrător al Securităţii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
S-a solicitat şi anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, emisă de Academia Română, având în vedere că nu s-au respectat dispoziţiile art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 24/2008 privind deconspirarea Securităţii ca poliţie politică.
În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 24/2008.
Din certificatul de grefă aflat la dosarul cauzei se constată că Decizia nr. 16 din 4 mai 2012 a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 1004 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamantul renunţând la acest capăt de cerere, astfel că, acest capăt de cerere fiind soluţionat, nu mai face obiectul prezentului litigiu.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului I.A.S., se constată că, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2004, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Referitor la capătul de cerere privind anularea adeverinţei nr. 734 din 8 februarie 2012, emisă de Consiliul Naţional pentru Studierii Arhivelor Securităţii, prin care i s-a comunicat reclamantului faptul că dl. I.A.S. nu a colaborat cu Securitatea, se constată că, potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2004 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, adeverinţele din care rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării, pot fi contestate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.
Anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011 emisă de Academia Română prin care pârâtul I.A.S. a fost numit în funcţia de director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu" este o consecinţă a celor două capete de cerere prin care s-a solicitat constatarea calităţii de colaborator de Securitate a pârâtului, precum şi anularea adeverinţei nr. 734 din 8 februarie 2012 emisă de Consiliul Naţional al Arhivelor Securităţii prin care nu i s-a atribuit calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii.
Aşa fiind, în raport de textele de lege mai sus evocate şi în raport de dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, curţile de apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2014. Civil. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 24/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
