ICCJ. Decizia nr. 2405/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2405/2014
Dosar nr. 6640/lII/2013/a1
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 26 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. nr. 597/LM din 14 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 6640/111 din 22 august 2013, a fost respinsă contestaţia formulată de C.M., domiciliată în comuna Budureasa, jud. Bihor, în contradictoriu cu mtimata C.J.P. Bihor, cu sediul în municipiul Oradea, jud. Bihor, C. fisc., prin care a contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea C.M., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, la data de 05 februarie 2014.
La termenul din 28 aprilie 2014, Curtea de Apel Oradea a dispus suspendarea cauzei în baza dispoziţiilor ari. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (denumit în continuare C. proc. civ.), pentru lipsa părţilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea C.M., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 28 aprilie 2014, sub nr. 6640/111/2013/a1, şi repartizat spre soluţionare completului de filtru nr. 7.
Cererea de recurs nu a fost motivată în fapt şi în drept. Ulterior, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 17 raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, recurenta-contestatoare a depus motive de recurs semnate şi ştampilate de avocat B.P., având ataşate împuternicirea avocaţială; motivele de recurs formulate de către recurentă nu au fost însă încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., aceasta susţinând că, din motive financiare, independente de voinţa sa, nu a putut să fie prezentă ia strigarea cauzei la Curtea de Apel Oradea, întrucât comuna în care domiciliază se află la o distanţă de 80 de km faţă de Oradea; prin aceleaşi motive de recurs, recurenta a conceput critici şi împotriva sentinţei civile nr. nr. 597/LM din 14 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă.
După comunicarea motivelor de recurs, a întâmpinării la recurs şi după depunerea răspunsului la întâmpinare, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raportul întocmit s-a constatat, pe de o parte, că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, în cauza neexistând motive de ordine publică care să poată fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că încheierea de suspendare din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, astfel că hotărârea ce urmează a fi pronunţată de curtea de apel este o hotărâre definitivă, în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat părţilor, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiză este prioritară faţă de ce a nulităţii, pentru netncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-I respinge, ea inadmisibil, pentru următoarele considerente;
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe calea procesuală aleasă de titularul căii de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., „Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă".
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fâră drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 153 lit g) coroborat cu art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice raportate la art. VIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare Ia asigurările sociale mi sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
De asemenea, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, prevede că „secţia I civilă, secţia I civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio alta cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel".
în consecinţă, nici acest temei din legea specială nu permite reţinerea caracterului admisibil al recursului întrucât, pe de o parte, încheierea de suspendare a soluţionării apelului nu este o hotărâre nedefinitivă, iar pe de altă parte, o hotărâre judecătorească (încheierea de suspendare) nu poate fi calificată drept un act judecătoresc, de orice natură, teza finală a textuiui citat fiind alternativă ipotezei hotărârii nedefînitive şi, prin urmare, aplicabilă situaţiilor în care obiectul recusuiui este un alt act al instanţei decât o hotărâre judecătorească nedefmitivâ (hotărârile judecătoreşti fiind sentinţe, decizii ori încheieri, conform art. 424 alin. (1) - (5) C. proc. civ.).
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale privind modul de stabilire a drepturilor de pensie, iar în conformitate cu prevederile invocate din Legea nr. 263/2010, din Legea nr. 304/2004 şi potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că încheierea de suspendare din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apei declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Cum excepţia de inadmisibilitate a prezentei căi de atacs prin raportare la caracterul definitiv al hotărârii supuse acesteia, este prioritară, în concurs cu excepţia de nulitate pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cauza va fi soluţionată pe calea celei dintâi excepţii.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.M., domiciliată în comuna Budureasa, jud. Bihor, împotriva încheierii de şedinţă din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Bihor, cu sediul în municipiul Oradea, jud. Bihor.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă nicîunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2385/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2406/2014. Civil → |
|---|
