ICCJ. Decizia nr. 2699/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2699/2014
Dosar nr. 118/2/2014
Şedinţa publică din 14 octombrie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin decizia nr. 422 din 13 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de N.N. împotriva deciziei nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă în contradictoriu cu intimaţii D.A., R.N., C.D.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt susceptibile de revizuire hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din interpretarea acestui text procedural rezultă că principala condiţie de admisibilitate a unei cereri de revizuire - înainte de a se trece la analiza motivelor de revizuire invocate de către revizuent - este aceea ca cererea de revizuire să fie formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti susceptibile de revizuire.
Din verificarea cuprinsului cererii cu care a fost sesizată, Curtea a constatat că, în cauză, obiect al căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii îl constituie decizia civilă nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, aceasta fiind o decizie pronunţată în calea de atac a recursului.
Prin urmare, hotărârile prin care se respinge calea de atac a recursului, păstrându-se situaţia de fapt, sau hotărârile prin care se anulează recursul sau se constată nul, nu sunt susceptibile de revizuire.
Din această perspectivă, Curtea a reţinut că, în speţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, recursul a fost respins ca nefondat, instanţa netranşând problema de drept dedusă judecăţii, prin cererea de chemare în judecată.
Toate aceste aspecte vin să fundamenteze concluzia, în sensul că, instanţa, în recurs nu a făcut o analiză a raporturilor juridice deduse judecăţii, ceea ce echivalează cu neevocarea fondului.
Curtea a constatat, aşadar, că evocarea fondului este o condiţie de admisibilitate a revizuirii, or, cum în cauza de faţă decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunţată în recurs, iar acesta a fost respins, ca nefondat, fără a se evoca fondul, instanţa a apreciat că nu este admisibilă cererea de revizuire.
De altfel, cererea revizuentului este inadmisibilă şi prin raportare la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat în cauză.
Astfel, potrivit acestui text, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Prin urmare, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin „înscrisuri noi" se înţeleg acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece numai în această situaţie ele au putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitatea de a le prezenta.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi, dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă, datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit, ulterior, anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa, a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să determine admiterea cererii de revizuire.
Aşa fiind, în ceea ce priveşte art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a considerat că acest text de lege vizează o ipoteză riguros determinată şi care implică o serie de cerinţe, ce trebuie îndeplinite cumulativ, în lipsa îndeplinirii acestora, nefiind deschisă de legiuitor, calea de atac a revizuirii.
În cadrul revizuirii nu se mai pune, deci, problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecăţii finalizate cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Împotriva deciziei nr. 422 din 13 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a exercitat „apel” revizuentul N.N., cale de atac, pe care, Înalta Curte a calificat-o ca fiind recurs şi, în raport de care, a invocat, din oficiu, la termenul din 14 octombrie 2014 admisibilitatea acestuia, faţă de prevederile art. 328 alin. (1) din acelaşi Cod.
Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recursul din prezenta cauză este decizia nr. 422 din 13.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Este de observat, că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1582 din 14 octombrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin această din urmă hotărâre fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii D.M. şi N.N. împotriva deciziei civile nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Călăraşi, dată în contradictoriu cu pârâţii R.N., C.D. şi N.C.
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Aşadar, în accepţiunea textului procedural mai sus evocat, rezultă că, în cazul în care cererea de revizuire s-a judecat de către o instanţă de recurs, hotărârea dată în revizuire nu mai este susceptibilă de recurs, întrucât este irevocabilă.
Ca atare, în speţă, decizia a cărei revizuire s-a solicitat (nr. 1582 din 14 octombrie 2013) este o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 şi, potrivit art. 328 alin. (1) din acelaşi Cod, cum hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită, rezultă indubitabil, că şi această decizie are acelaşi caracter irevocabil şi nu poate forma obiect al cenzurii în recurs.
Această soluţie se impune în respectarea principiilor legalităţii şi unicităţii căilor de atac şi presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfăşurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.
Aşa fiind, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul N.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul N.N. împotriva deciziei nr. 422 din 13 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2664/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2701/2014. Civil. Grăniţuire. Contestaţie... → |
|---|
