ICCJ. Decizia nr. 2621/2014. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2621/2014
Dosar nr. 6055/108/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 748 din 18 aprilie 2011, Tribunalul Arad, secţia comercială, a respins acţiunea astfel cum a fost precizată, promovată de reclamanta SC I.C.I.M. SA Arad în contradictoriu cu pârâtele CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti şi Regionala C.F.R. Timişoara, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă.
Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, l-a format obligarea pârâtelor la plata sumei de 119.778,18 lei reprezentând contravaloare lucrări efectuate şi neachitate la obiectivul „Amenajare Apartamente de Serviciu" conform facturii din 23 octombrie 2008 emisă în baza contractului de execuţie din 2001 şi a actului adiţional din 2003.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, prima instanţă a constatat că această excepţie a fost soluţionată prin sentinţa nr. 731 din 14 aprilie 2009, fiind incidente prevederile art. 1 alin. (1), (3) şi (7) din Decretul nr. 167/1958 şi adresa din 11 august 2006 emisă de reclamantă contra pârâtei.
Pe fondul cauzei, din aprecierea probelor de la dosar, inclusiv expertiza tehnică administrată în cauză, s-a constatat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, nefinalizând lucrarea la data convenită în graficul de execuţie, că părţile nu au încheiat procesul-verbal de recepţie finală, context în care beneficiarul nu şi-a însuşit situaţiile de lucrări ale executantului şi nici factura emisă la 23 octombrie 2008, neexistând astfel obligaţia de plată în ce o priveşte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea soluţiei în sensul admiterii cererii aşa cum a fost ea precizată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, prin Decizia nr. 275 din 12 decembrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta SC I.C.I.M. SA şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul admiterii acţiunii precizate şi obligării în solidar a pârâtelor la plata sumei de 119.778,18 lei, menţinând în rest dispoziţiile apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti şi Sucursala Centrul Regional de întreţinere şi Reparaţii C.F. Timişoara.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4771 din 04 decembrie 2012 a admis recursurile declarate de recurenta-pârâtă CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Centrul Regional de întreţinere şi Reparaţii C.F. Timişoara şi de recurenta-pârâtă CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 275/2011 din 12 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Înalta Curte a subliniat că motivarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie convingătoare, coerentă şi logică iar pentru atingerea acestui scop, analiza pe care considerentele o conţine trebuie să privească susţinerile şi apărările părţilor, în raport cu limitele legale ale fazei procesuale, în sensul de a se răspunde la acestea, iar nu de a fi obstaculate, neabordarea lor lăsând loc şi la suspiciuni, conchizând că pentru soluţionarea cauzei şi soluţionarea excepţiilor invocate se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 10 ianuarie 2013, instanţa de apel procedând la o reluarea a judecăţii apel, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 114 din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC I.C.I.M. A. SA - prin lichidator judiciar Expert Sprl, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Regionale C.F.R. Timişoara şi a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta SC I.C.I.M. A. SA - prin lichidator judiciar Expert Sprl, în contradictoriu cu pârâta CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 119.778,18 lei.
A fost menţinută dispoziţia sentinţei atacate privind respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, fiind obligată pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti să plătească reclamantei-apelante suma de 6.513 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la cele două excepţii procesuale, prematuritatea şi prescripţia, ambele invocate în apărare de către intimata-pârâtă CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti că sunt nefondate, acestea excluzându-se reciproc atâta vreme cât prematuritatea vizează un drept care nu este actual, în timp ce prescripţia sancţionează pasivitatea creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea dreptului său subiectiv născut şi actual în termenul de prescripţie prevăzut de lege, iar din această perspectivă s-a apreciat că acţiunea introdusă în luna noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Arad a fost formulată în termen de către reclamant.
Tot nefondată s-a apreciat a fi şi excepţia de prematuritate a acţiunii, întrucât dreptul antreprenorului de a cere plata preţului se putea naşte din momentul întocmirii procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, privit ca act juridic de confirmare a conformităţii lucrărilor efectuate cu clauzele contractuale şi prin urmare, de confirmare a executării obligaţiilor de către antreprenor. Or, în lipsa unui asemenea proces-verbal de recepţie, dreptul subiectiv a devenit actual din momentul în care s-a constatat refuzul ferm al pârâtei de a participa la realizarea recepţiei şi de a semna procesul-verbal, situaţie în care în persoana antreprenorului se năştea dreptul de a cere preţul lucrării chiar în absenţa unei recepţii, câtă vreme această stare de fapt este consecinţa conduitei contractuale a beneficiarului.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei-intimate CN C.F. C.F.R. SA - Sucursala Centrul Regional de întreţinere şi Reparaţii C.F. Timişoara, instanţa de apel a apreciat că aceasta nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu este parte în convenţia generatoare a raportului juridic dedus judecăţii, sens în care constată că excepţia este fondată, urmând a fi admisă.
Referitor la fondul cauzei, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a realizat o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor H.G. nr. 273/1994, întrucât este de necontestat faptul că recepţia lucrărilor nu a avut loc, în conformitate cu cerinţele acestui act normativ. într-adevăr, dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 273/1994 stabilesc în sarcina executantului obligaţia de a comunica investitorului data terminării lucrărilor prevăzute în contract printr-un document scris, această obligaţie fiind instituită în sarcina beneficiarului cu scopul de a iniţia procedura de recepţie a lucrărilor ce presupune predarea efectivă a acestora şi constatarea respectării cerinţelor cantitative şi calitate ale lucrării în raport de clauzele contractuale.
Or în prezenta cauză, pârâta-intimată a preluat obiectivul respectiv, fără acordul executantului, cu toate lucrările care au fost efectuate şi l-a folosit încă din anul 2005, culegând fructele produse ca urmare a lucrărilor efectuate şi procedând la închirierea celor 4 apartamente care, urmare a lucrărilor realizate în temeiul contractului încheiat între părţi au devenit utilizabile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtele CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti şi CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională de C.F. Timişoara au declarat recurs.
Recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de Tribunalul Arad.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât reclamanta SC I.C.I.M. A. SA prin administrator judiciar Expert Sprl şi prin administrator judiciar C.I.T. Filiala Timiş nu mai este titulara dreptului pretins încălcat, dedus judecăţii, având în vedere că aceasta şi-a cedat creanţa către avocat D.D.R., ca urmare a încheierii între părţi a contractului de cesiune de creanţă din data 02 aprilie 2012, sens în care se invocă lipsa calităţii procesuale active a reclamantei SC I.C.I.M. A. SA.
Cu privire la excepţiile invocate de recurenţă şi respinse de către instanţa de apel, aceasta arată că în mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, făcându-se o greşită aplicare a normelor legale în materie, întrucât dreptul material la acţiune al reclamantei este prescris, având în vedere data încheierii contractului de execuţie lucrări şi a actului adiţional, precum şi data introducerii cererii de chemare în judecată, în cauză nefiind întrerupt termenul de prescripţie, cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei fiind strict şi limitativ prevăzute de art. 16 din Decretului nr. 167/1958.
În acest context, recurenta susţine că, instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 273/1994, care prevăd că terminarea lucrărilor se notifică de către executant şi nici dispoziţiile art. 8 din acelaşi act normativ, în care se arată că investitorul organizează recepţia lucrărilor în termen de 15 zile de la data notificării, apreciind în acest fel că, aceste etape de lucrări nu pot fi considerate că au fost respectate.
O altă critică de nelegalitate se referă la faptul că instanţa de apel a respins în mod eronat şi excepţia prematurităţii acţiunii, având în vedere că în cauză nu sunt dovezi care să ateste refuzul ferm al recurentei de a participa la realizarea recepţiei lucrărilor.
Pe fondul cauzei, se susţine că instanţa de apel nu a avut în vedere la pronunţarea soluţiei, situaţia de fapt reală, în desfăşurarea contractului, deşi reclamanta a susţinut faptul că a executat în totalitate şi la termen lucrările, conform prevederilor contractului de execuţie din 2001 şi a actului adiţional din 2003, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, întrucât nu a depus la dosarul cauzei situaţiile de lucrări ce se solicita a fi recunoscute şi semnate de recurentă.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, în limitele controlului de legalitate şi a temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi va fi admis în considerarea următoarelor argumente:
Referitor la criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor ce privesc condiţiile exercitării acţiunii civile, care stabilesc faptul că, calitatea procesuală prezintă o importanţă considerabilă peste care instanţa nu poate trece în soluţionarea cauzei, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care îşi dispută dreptul litigios, iar calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecaţii.
Astfel, pentru a avea calitate procesuală activă în raportul juridic dedus judecăţii, reclamanta SC I.C.I.M. SA Arad trebuie să fie titularul dreptului pretins încălcat, cerinţă care trebuie să fie îndeplinită nu doar la înregistrarea cererii de chemare în judecată ci şi pe parcursul procesului, or, atâta timp cât la pronunţarea hotărârii din data de 16 septembrie 2013 în patrimoniul SC I.C.I.M. SA nu se mai afla dreptul dedus judecaţii, acesta fiind cedat încă din data de 02 aprilie 2012, ca urmare a încheierii între părţi a contractului de cesiune de creanţă, în persoana reclamantei nu mai sunt întrunite concomitent calitatea de titular al dreptului pretins încălcat şi aceea de titular al acţiunii.
Din această perspectivă, instanţa de apel, în rejudecare va avea în vedere acest aspect de care nu a ţinut seama la data soluţionării apelului, precum şi celelalte critici formulate în cauză, întrucât faţă de soluţia de trimitere nu se mai justifică analiza celorlalte critici formulate în recurs.
Recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională de C.F. Timişoara a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii primei instanţe.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât reclamanta SC I.C.I.M. A. SA nu mai este titulara dreptului pretins încălcat, dedus judecăţii, sens în care se invocă lipsa calităţii procesuale active a reclamantei SC I.C.I.M. A. SA, având în vedere că aceasta şi-a cedat creanţa către avocat D.D.R., ca urmare a încheierii între părţi a contractului de cesiune de creanţă din data 02 aprilie 2012.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel a respins în mod greşit excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, întrucât dreptul material la acţiune al reclamantei este prescris, având în vedere data încheierii contractului de execuţie lucrări şi a actului adiţional, precum şi data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, se susţine că nu s-a făcut dovada lucrărilor executate, iar potrivit legii, singura modalitate de a dovedi existenţa lucrărilor efectuate este procesul-verbal de recepţie al lucrărilor, conform dispoziţiilor H.G. nr. 273/1994, care prevăd cum se recepţionează şi se predă o lucrare efectuată în baza unui contract şi cu respectarea graficului de lucrări.
Analizând criticile formulate de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională de C.F. Timişoara, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul să fie respins, pentru următoarele argumente:
Din argumentarea motivelor de recurs invocate de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională de C.F. Timişoara, se constată că această parte a criticat decizia din apel doar cu privire la soluţiile referitoare la excepţiile pronunţate în cauză, fără însă a critica soluţia de respingere a cererii formulate de reclamantă împotriva sa, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din această perspectivă se constată că, pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională de C.F. Timiş nu a făcut dovada interesului în prezenta cauză, faţă de împrejurarea că acţiunea împotriva sa a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar C. proc. civ. stabileşte că interesul persoanei în solicitarea unui drept trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, condiţii pe care această parte nu le mai îndeplineşte, astfel că, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că se impune respingerea acţiunii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti împotriva deciziei atacate, pe care o va casa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională de C.F. Timişoara, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 114 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională de C.F. Timişoara împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2619/2014. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2624/2014. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
