ICCJ. Decizia nr. 2775/2014. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2775/2014
Dosar nr. 12875/121/2011
Şedinţa publică din 17 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 12875/121/2011 reclamanta SC C. SA Matca, a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul local al comunei Matca, să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, teren şi construcţii cumpărate la licitaţie publică din data de 19 iunie 1991.
În fapt, în motivarea acţiunii a arătat că, după desfiinţarea C.A.P.-urilor, s-au constituit Comisii de lichidare a acestora, iar comuna Matca, jud. Galaţi a vândut la licitaţie publică o serie de bunuri ce aparţineau C.A.P.-ului din comună. Arată că, potrivit art. 28 din Legea nr. 18/1991, fermele zootehnice, construcţiile şi alte mijloace fixe se vindeau împreună cu terenurile de sub acestea şi cele necesare utilizării lor normale. Pentru că nu exista valoare contabilă pentru terenuri şi nici o modalitate de evaluare a terenurilor, comisia de lichidare a hotărât să vândă construcţiile împreună cu terenurile, acestea urmând regimul juridic al construcţiilor.
Comisia din comuna Matca, jud. Galaţi a hotărât că factura emisă de C.A.P. poate fi asimilată cu un act de vânzare-cumpărare, acesta fiind motivul pentru care pe factura respectivă este menţionat faptul că se transmite şi terenul de sub fermele zootehnice.
Reclamanta a cumpărat la licitaţie publică în anul 1991 fermele zootehnice, brutăria din comuna Matca şi brutăria din comuna Corod.
De la licitaţia publică din 19 iunie 1991 reclamanta arată că s-a comportat ca un adevărat proprietar asupra terenurilor aferente construcţiilor cumpărate la licitaţie.
Arată reclamanta că în perioada 2004 - 2005 a solicitat instituţiei Prefectului judeţului Galaţi eliberarea unui ordin care să ateste dreptul de proprietate asupra terenurilor, drept recunoscut până la acea dată de primarii comunei Matca, a formulat o acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5141/2005 al Judecătoriei Tecuci, acţiune iniţial admisă de Judecătoria Tecuci Tribunalul Galaţi, însă a fost admis apelul Consiliului local şi a fost casată sentinţa Judecătoriei Tecuci. În urma judecării recursului Curtea de Apel Galaţi a admis recursul reclamantei şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Până în anul 2006 nimeni nu a contestat dreptul său de proprietate asupra terenurilor şi că de fapt la licitaţia din 19 iunie 1991 a plătit preţul şi pentru terenuri. În toată această perioadă s-a comportat ca un bun proprietar al terenului şi a avut o posesie utilă, iar în perioada 1991 - 2006 Primăria comunei Matca a eliberat o serie de adeverinţe din care rezultă dreptul său de proprietate asupra terenurilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1847 C. civ.
La data de 15 martie 2012, reclamanta a arătat că înţelege să se judece şi în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială comuna Matca, aceasta fiind persoana juridică ce eventual poate pretinde un drept de proprietate asupra terenurilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 27 mai 2013, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local Matca, a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului Consiliul Local Matca ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Matca.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Matca, tribunalul a apreciat că în raport cu obiectul prezentului dosar, pârât nu poate fi decât persoana care este proprietar al terenului în cauză, iar proprietar al terenurilor în cauză nu poate fi decât unitatea administrativ teritorială, singura cu personalitate juridică şi cu patrimoniu propriu. Prin urmare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Matca.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate intervenită prescripţia achizitivă în ceea ce priveşte terenurile aferente fermelor zootehnice nr. 4 şi 5 din comuna Matca şi a brutăriei din aceeaşi comună.
Deşi reclamanta nu a indicat dacă se referă la prescripţia de 30 de ani sau la cea de până la 20 de ani, tribunalul a constatat că în cauză nu se putea vorbi de uzucapiunea de 30 de ani întrucât de la data licitaţiei, 19 iunie 1991 au trecut până în prezent 22 de ani, deci o perioadă insuficientă pentru a se putea uzucapa conform art. 1847 în referire la art. 1890 şi următoarele C. civ. (vechi).
În ceea ce priveşte uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, tribunalul a constatat că nu este îndeplinită condiţia justului titlu, prevăzută de art. 1895 C. civ., întrucât factura prin care a dobândit construcţiile nu reprezintă just titlu. Prin Decizia civilă nr. 358 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Galaţi, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 708/R din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, a fost admis apelul unităţii administrativ teritoriale Matca şi a fost respinsă acţiunea reclamantei de constatare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză. În această decizie s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că la licitaţia din 19 iunie 1991 nu s-au vândut şi terenurile, astfel încât nu există act translativ de proprietate.
Mai mult, actul translativ de proprietate nu poate să provină de la adevăratul proprietar (aşa cum încearcă să probeze reclamanta), ci de la un proprietar aparent deoarece, dacă actul translativ de proprietate ar proveni de la adevăratul proprietar, ne-am afla în faţa unui real transfer de proprietate şi nu în faţa unui act care să constituie just titlu care să stea la baza prescripţiei achizitive de 10 până la 20 ani.
Atât timp cât nu există îndeplinită condiţia justului titlu, nu este necesar a se analiza şi celelalte condiţii ale prescripţiei achizitive.
Prin Decizia civilă nr. 11/A din 05 februarie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C. SA Matca.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii şi la situaţia de fapt prezentată în cuprinsul acesteia, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementează uzucapiunea de 10-20 de ani şi, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor în litigiu, ca efect al uzucapiunii, în mod legal şi temeinic a respins pretenţiile acesteia.
Astfel, prescripţia achizitivă de scurtă durată presupune, pe lângă exercitarea unei posesii utile, şi existenţa justului titlu, precum şi buna-credinţă, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.
Întemeindu-şi pretenţia de dobândire a dreptului de proprietate pe dispoziţiile referitoare la prescripţia achizitivă de 10-20 de ani, reclamanta a invocat ca just titlu factura din 20 noiembrie 1991, emisă de C.A.P. Matca, cu care a cumpărat, în urma vânzării la licitaţie din data de 19 iunie 1991, fermele zootehnice 4 şi 5, precum şi o brutărie, toate situate în comuna Matca.
În acest cadru procesual, instanţa de fond, analizând înscrisul respectiv, a constatat, în mod legal şi temeinic, că factura nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat just titlu, în accepţiunea art. 1897 C. civ. întrucât, nu cuprinde nicio menţiune cu privire la teren ci doar cu privire la construcţiile ce au format obiectul vânzării la licitaţie. Împrejurarea susţinută de reclamantă în sensul că, Comisia de lichidare a C.A.P.- urilor din comuna Matca ar fi hotărât că factura emisă de C.A.P. Matca poate fi asimilată unui act de vânzare-cumpărare a terenurilor este lipsită de relevanţă juridică şi nu poate da înscrisului respectiv valoarea unui just titlu în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 1897 C. civ.
Pe de altă parte, vânzarea terenurilor nu se poate face decât în formă autentică, factura respectiv neavând caracterul unui act autentic în sensul C. civ.
Mai mult decât atât, aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, prin Decizia civilă nr. 358 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Galaţi, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 708 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, în privinţa terenului, în urma vânzării la licitaţie din anul 1991, nu s-a transferat dreptul de proprietate către SC C. SA Matca.
Rezultă, aşadar, că înscrisul prezentat de reclamantă nu întruneşte condiţiile art. 1897 C. civ. pentru a fi considerat just titlu - adică un titlu translativ de proprietate, care să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar, astfel că, nerecunoscându-i-se acestuia eficienţa de just titlu, care să facă posibilă prescripţia achizitivă în condiţiile art. 1895 - 1899 C. civ., în mod corect acţiunea în constatare promovată de reclamantă a fost respinsă.
Împotriva menţionatei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, apelanta-reclamantă SC C. SA Matca, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv de recurs se menţionează că, în mod greşit calea de atac a recursului a fost calificată ca fiind apel.
De asemenea, se arată că SC C. SA Matca a fost înfiinţată în perioada când se desfiinţau cooperativele agricole de producţie din comuna Matca şi, în acest context, potrivit art. 28 din Legea nr. 18/1991, a fost constituită o comisie de lichidare care a organizat licitaţia publică din 19 iunie 1991 pentru a vinde bunuri mobile şi imobile ale fostelor cooperative agricole de producţie.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 18/1991, fermele zootehnice, construcţiile şi alte mijloace fixe se vindeau numai împreună cu terenurile de sub ele, cât şi terenurile necesare utilizării normale a acestor construcţii şi alte mijloace fixe.
În aceste condiţii au fost cumpărate bunurile, construcţii şi teren, încheindu-se un proces-verbal de adjudecare şi emiţându-se factura din 20 noiembrie 1991, în care se menţiona transferul dreptului de proprietate asupra a 2 ferme zootehnice (Calea nouă + Drumul belşugului cele două ferme zootehnice au fost licitate cu terenul din incintă). În factură se menţionează şi preţul cumpărării de 17.600.000 lei, preţuri care se practicau la acea vreme.
Este nereală susţinerea că factura menţionată nu cuprinde nicio menţiune cu privire la teren ci doar cu privire la construcţiile ce au format obiectul vânzării la licitaţie, de vreme ce în factură se menţionează destul de clar că cele două ferme zootehnice au fost licitate împreună cu terenul din incintă.
Atât procesul-verbal de adjudecare, cât şi factura au fost autentificate la notariatul de stat Tecuci şi au fost considerate de comisia de lichidare ca fiind acte de proprietate valabile, comisia fiind constituită din ingineri economişti şi alţi specialişti, competenţi în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, care au convins conducerea SC C. SA Matca că aceste acte pot face dovada proprietăţii.
Această convingere a fost întărită şi de faptul că, în perioada care s-a scurs după cumpărarea prin licitaţie a bunurilor, atât Primăria comunei Matca, Consiliul local Matca cât şi alte instituţii au recunoscut dreptul de proprietate pe care îl are SC C. SA Matca şi au eliberat adeverinţe si certificate prin care au atestat că SC C. SA Matca este proprietara construcţiilor şi terenului dobândite prin cumpărare la licitaţia publică din 19 iunie 1991 şi că a plătit toate impozitele şi taxele prevăzute de lege pentru aceste bunuri, adeverinţele şi certificatele fiind semnate de primarii şi secretarii care erau în funcţii, nefăcându-se nici o obiecţiune.
Prin Încheierile nr. 425 din 6 februarie 2001 şi nr. 484 din 12 februarie 2001, s-a admis înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al SC C. SA Matca asupra terenului şi construcţiilor dobândite prin cumpărarea la licitaţia publică, în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Aceste înscrieri n-au fost contestate de nimeni până în prezent astfel că se poate pune în discuţie şi art. 931 din noul C. civ. privind uzucapiunea tabulară.
Asupra valabilităţii actelor încheiate în temeiul art. 28 al Legii nr. 18/1991 trebuia să se pronunţe notarul, acesta fiind cel care trebuia să aducă la cunoştinţa SC C. SA Matca, care se înfiinţase doar cu o lună înainte de licitaţia publică, despre necesitatea respectării formei autentice.
Bunurile au fost cumpărate de la un neproprietar, respectiv de la fostele cooperative de producţie, printr-un proprietar aparent, respectiv Comisia de lichidare constituită potrivit Legii nr. 18/1991 şi prin decizia Prefecturii.
Prin urmare, în mod greşit atât Tribunalul Galaţi cât şi Curtea de Apel Galaţi au apreciat că, atâta timp cât nu este îndeplinită condiţia justului titlu, nu este necesar a analiza celelalte condiţii.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi se fac referiri la greşita calificare a căii de atac a recursului ca fiind apel, recurenta nu precizează dacă aceasta reprezintă sau nu o critică. Verificând competenţa materială procesuală a instanţei, în raport de criteriul valorii obiectului pricinii, se constată că această valoare, indicată în acţiune ca fiind de 593 961 lei, atrage competenţa de primă instanţă a tribunalului, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) care stipulează că tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei şi, în raport de această valoare, nu devine incident nici art. 2821 C. proc. civ. potrivit căruia „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în (…) litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv”.
Un alt aspect de nelegalitate invocat de recurentă constă în greşita aplicare a art. 1897 C. civ., prin reţinerea inexistenţei justului titlu.
Sub acest aspect se observă, din interpretarea sistematică a art. 1895 şi a art. 1897 C. civ., că justul titlul care stă la baza prescripţiei achizitive de 10 până la 20 ani constituie un act translativ de proprietate care nu provine de la adevăratul proprietar, ci de la un proprietar aparent, dar care îi dă certitudinea dobânditorului dreptului de proprietate că a dobândit de la adevăratul proprietar, ceea ce explică cerinţa existenţei bunei credinţe a acestuia. De asemenea, potrivit art. 1897 alin. (2) C. civ., „Un titlu nul nu poate servi de bază prescripţiei de 10 până la 20 de ani”.
Ca atare, dincolo de îndeplinirea condiţiilor menţionate în art. 1897 alin. (1) C. civ., dacă titlul este nul, conform art. 1897 alin. (2) C. civ., nu poate opera prescripţia de 10 până la 20 de ani.
Recurenta-reclamantă invocă drept just titlu atât factura din 20 noiembrie 1991, cât şi procesul-verbal din 19 iunie 1991 prin care susţine că a dobândit în proprietate terenurile în litigiu în procesul de licitaţie publică desfăşurat în temeiul Legii nr. 18/1991. În opinia sa, acestea reprezintă acte autentice în accepţiunea art. 1171 C. civ., deoarece au fost încheiate cu solemnităţile cerute de art. 28 al Legii nr. 18/1991, de funcţionari publici care aveau dreptul de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut.
Astfel cum corect a observat instanţa de apel, asupra caracterului solemn al procesului-verbal din data de 19 iunie 1991, emis în procedura de licitaţie publică desfăşurată conform Legii nr. 18/1991, s-a pronunţat instanţa de judecată într-un proces anterior, finalizat irevocabil prin decizia civilă nr. 708 din 1 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, în care s-a stabilit că procesul-verbal din 19 iunie 1991 nu face dovada transmiterii proprietăţii, întrucât nu este act autentic (fila 103 a dosarului primei instanţe de fond).
Cu alte cuvinte, acest înscris nu transferă reclamantei din prezenta cauză dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze datorită lipsei cerinţelor de formă cerute sub sancţiunea nulităţii absolute, adică a formei autentice, necesară în cazul transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit art. 2 alin. (1) al Legii nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor.
Ca atare, lipsa caracterului translativ de proprietate al procesului-verbal din 19 iunie 1991 din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor de formă cerute ad validitatem, nu mai poate fi adusă în raport de art. 28 al Legii nr. 18/1991, întrucât acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat şi a fundamentat soluţia de respingere a acţiunii în constatare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului din prezentul litigiu, în cadrul altui dosar care s-a finalizat prin Decizia civilă nr. 708 din 1 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Cu alte cuvinte, în acel proces s-a stabilit cu putere de lucru judecat că procesul-verbal din 19 06 1991 este nul absolut întrucât nu îndeplineşte condiţia formei autentice, cerută ad validitatem în privinţa transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel încât, neoperând transferul dreptului de proprietate, nu s-a putut constata calitatea reclamantei de proprietară a terenului ce face obiect şi al prezentului litigiu.
Devin incidente prevederile art. 1897 alin. (2) C. civ. întrucât procesul-verbal din 19 iunie 1991, fiind un act nul, nu poate constituie just titlu, deci nu poate servi drept bază pentru prescripţia de 10 până la 20 de ani, astfel cum, în mod corect a decis şi instanţa de apel.
Întrucât factura din 20 noiembrie 1991 a fost emisă pentru punerea în aplicare a procesului-verbal din 19 iunie 1991, fiind un accesoriu al acestui înscris emis pentru plata preţului stabilit la licitaţie, nu poate fi considerată ca fiind un just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani, în accepţiunea dată acestei noţiuni prin art. 1897 C. civ., întrucât principiul accesoriu sequitur principale face ca regimul juridic al actului accesoriu să nu poată fi altul decât cel al actului principal.
În contextul în care justul titlu este un act lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea formei cerute ad validitatem, aspect care a fost stabilit cu putere de lucru judecat, devin incidente prevederile art. 1897 alin. (2) C. civ. în raport de care prezenta acţiune nu putea fi admisă, datorită neîndeplinirii uneia dintre cerinţele intervenirii uzucapiunii scurte de 10-20 de ani, aceea ca justul titlu să nu fie lovit de nulitate absolută. De vreme ce toate condiţiile cerute pentru a uzucapa au caracter cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre ele face de prisos analiza celorlalte, astfel cum corect a considerat şi instanţa de apel.
Din acest considerent, celelalte critici prin care recurenta invocă greşita interpretare a conţinutului facturii şi a procesului-verbal de licitaţie sub aspectul dovedirii includerii terenurilor în obiectul licitaţiei, cele care se referă la recunoaşterea de către alte autorităţi a calităţii sale de proprietar, cele privind recunoaşterea dreptului de proprietate al recurentei asupra terenului în litigiu prin înscrierea acestuia în cartea funciară pe numele său sau buna sa credinţă devin neconcludente, de vreme ce nu pot determina pronunţarea altei soluţii în cauză.
Astfel cum chiar recurenta susţine, aceste aspecte pot fi valorificate în temeiul art. 931 din noul C. civ., privind uzucapiunea tabulară, cu prilejul altui proces, însă nu pot fi analizate în cadrul acestui dosar, deoarece exced temeiului juridic al prezentei acţiuni, iar acesta nu poate fi modificat în calea de atac a apelului sau a recursului, conform art. 316 coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru argumente expuse anterior şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs invocat este apreciat ca nefondat iar recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Matca, împotriva Deciziei nr. 11/A din 05 februarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2773/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2776/2014. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
