ICCJ. Decizia nr. 2792/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2792/2014
Dosar nr. 2840/91/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 358 din 28 mai 2013 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. 2840/91 din 11 aprilie 2013 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul C.G.V. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea şi a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului ajutorul prevăzut de art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII, Cap. II, Secţiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, cuantumul acesteia reprezentând valoarea a 14 salarii de bază ale reclamantului, avute anterior pensionării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin Decizia civilă nr. 199 din 31 martie 2014 a Curţii de Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea, a fost schimbată în tot sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.G.V. ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.G.V., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 10 iunie 2014.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimata Primăria municipiului Botoşani a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de prevederile art. 483 C. proc. civ., precum şi excepţia nulităţii, pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
De asemenea, recurentul-contestator C.G.V. a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. XV din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut, pe de o parte, că cele dezvoltate de către recurent cu titlu de motive de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
Completul de filtru C7, la data de 8 septembrie 2014, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctul de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă părţile nu au formulat un punct de vedere.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 20 octombrie 2014, fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauza, a cărei analiză este prioritară faţă de cea a nulităţii, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-i respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale privind modul de acordarea a drepturilor băneşti stabilite prin art. 20 alin. (2) Anexa VII, Cap. II, Secţiunea a III-a din Legea nr. 284/2010.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. rezultă că Decizia civilă nr. 199 din 31 martie 2014 a Curţii de Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 2840/91/2013 nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G.V. împotriva Deciziei civile nr. 199 din 31 martie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2791/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2795/2014. Civil → |
|---|
