ICCJ. Decizia nr. 2790/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢII ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2790/2014
Dosar nr. 2466/91/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 octombrie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 25 februarie 2014 reclamanţii: A.I., M.D.B., N.S., D.C.C., I.C. M.M., M.L., (...) şi C.F., personal auxiliar la Judecătoria Focşani, toţi cu domiciliul procesual ales, pentru comunicarea actelor de procedură, la sediul Tribunalului Vrancea, prin reprezentant J.A. au chemat în judecată pe pârâţii, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Vrancea pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de ia data emiterii acestora şi în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, conform sentinţelor şi deciziilor, respectiv titlurile executorii ataşate prezentei cereri.
Prin Sentinţa civilă nr. 1787 din 07 august 2014 a Tribunalului Prahova a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în prezenta cauză unii reclamanţi au calitatea de personal auxiliar la Tribunalul Vrancea, fără a se face dovada că la data sesizării instanţei se încadrau în categoria persoanelor expres prevăzute de art. 127 C. proc. civ. De asemenea, ceilalţi reclamanţi au calitatea de personal auxiliar la Judecătoria Focşani, instanţă care nu are însă competenţa să soluţioneze litigiul, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Pe rolul Tribunalului Vrancea cauza a fost înregistrată ia data de 25 august 2014 sub nr. 2304/91/2014.
La dosarul cauzei s-a depus adeverinţa din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Vrancea cu privire la calitatea unora dintre reclamanţi de grefieri ai Tribunalului Vrancea.
Personalul auxiliar din cadrul Judecătoriei Focşani a depus cerere de disjungere a cauzei şi reţinere spre soluţionare a cauzei care îi priveşte.
Prin Sentinţa civilă nr. 357 din 15 septembrie 2014, Tribunalul Vrancea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe în privinţa reclamanţilor care au calitatea de grefieri la Tribunalul Vrancea şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. A dispus disjungerea cauzei având ca obiect acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţii grefieri ai Tribunalului Vrancea, acţiunea acestora fiind înregistrată sub nr. 2466/91/2014. În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, pentru soluţionarea conflictului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Deliberând asupra competenţei de soluţionare a cauzei, Tribunalul Vrancea a constatat următoarele:
Acţiunea în pretenţii a reclamanţilor are caracterul unui conflict individual de muncă, fiind deci de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă reclamanţii, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Cel puţin locul de muncă al reclamanţilor este pe raza teritorială de competenţă a Tribunalului Vrancea, deci competenţa de soluţionare a cauzei ar fi trebuit să revină acestei instanţei.
Însă potrivit adeverinţei din l5 septembrie 2014 a Tribunalului Vrancea au calitatea de grefieri ai Tribunalului Vrancea reclamanţii: A.I., M.D.B., N.S., D.C.C., I.C. M.M., M.L., (...) şi C.F.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în cazul grefierilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Aşadar, în mod corect reclamanţii grefieri ai Tribunalului Vrancea şi-au îndreptat cererea către Tribunalul Prahova, una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Reglementarea din art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deşi poartă denumirea de "competenţă facultativă", este de fapt obligatorie, pentru că are menirea de a asigura înlăturarea oricărei suspiciuni generată de calitatea persoanei reclamante, astfel încât este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în baza art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Tribunalul Vrancea a admis excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică pusă în discuţie din oficiu şi a decimat competenţa de soluţionare a acţiunii grefierilor Tribunalului Vrancea în favoarea Tribunalului Prahova, iniţial învestit de aceştia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, ca a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată disjunsă, reclamanţii aveau, la data promovării cererii de chemare, calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Vrancea.
Potrivit cererii de chemare în judecată şi a obiectului acesteia, reclamanţii au promovat o acţiune pentru soluţionarea unui conflict individual de muncă.
Art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 reglementează competenţa instanţei de judecată în soluţionarea conflictelor individuale de muncă, respectiv tribunalul în circumscripţia căruia se afla domiciliul reclamantului sau locul de muncă al acestuia.
Însă, art. 127 C. proc. civ. prevede: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor"".
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. sunt prevalente în cauză, fiind dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant, situaţie ce se regăseşte în speţă.
În acest sens, se reţine că, la editarea dispoziţiilor art 127 C. proc. civ., intenţia legiuitorului a fost de a stabili o competenţă teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curţi de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa în care reclamanţii, în calitatea prevăzută de acest text, îşi desfăşoară activitatea.
Pentru a putea invoca dispoziţiile legale anterior citate şi pentru a sesiza o altă instanţă este suficient ca la data promovării cererii, reclamanţii să fie judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială instanţei competente să soluţioneze cauza, aspect necontestat.
Reclamanţii s-au adresat în vederea soluţionării propriului lor litigiu de muncă Tribunalului Prahova, aflat în raza de competenţă a unei curţi de apel învecinată Curţii de Apel Braşov.
Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Prahova, respectiv la una din instanţele competente material din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul sau locul lor de muncă, şi-au manifestat opţiunea, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea cererii lor.
Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2791/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
