ICCJ. Decizia nr. 2798/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2798/2014
Dosar nr. 47140/3/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr.1364 din 25 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea:formulată de reclamanţii P.M.C. şi P.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA; a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 3062 mp situat în Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov, expropriat prin Hotărârea din 30 august 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Ştefăneştii de Jos, lai 29.771 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinui că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 august 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru terenul de 3.062 mp situat în Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov, s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 128.045 Iei.
Expertiza efectuată în cauză de către comisia de experţi desemnată potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 a avut drept obiective stabilirea valorii de circulaţie a imobilului expropriat, stabilirea cuantumului complet ai despăgubirilor, atât la data transferului dreptului de proprietate, cât şi Ia momentul efectuării expertizei, stabilirea prejudiciului cauzat proprietarilor ca urmare a exproprierii parţiale, respectiv dacă valoarea restului de teren rămas va scădea sau nu ca urmare a efectuării lucrării de 'utilitate publică.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, la data transferului dreptului de proprietate - 5 iunie 2009, valoarea de circulaţie a terenului expropriat era de 260.537 lei, iar la data efectuării raportului de expertiză - 4 februarie 2012 era de 3.29.771 lei.
Experţii au concluzionat că în urma exproprierii, reclamanţii au încercat un prejudiciu, neevaluat însă, din cauza nefolosînţei terenului, care Ia acel moment avea categoria arabil extravilan, prejudiciul încercat fiind rezultat din venitul ce ar fi putut rezulta din exploatarea agricola a terenului.
Tribunalul a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
În privinţa modului de calcul al despăgubirilor, tribunalul a reţinut că experţii au calculat valoarea despăgubirii ţinând cont de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel cu cel expropriat, în acest sens fiind anexate raportului de expertiză oferte de vânzare ale unor terenuri similare celui expropriat.
Din concluziile raportului de expertiză s-a constatat că valoarea propusă de 129.771 lei, se încadrează între cea stabilită de expropriator şi cea solicitată de reclamanţi.
Cu privire la prejudiciul invocat de contestatori, constatat de experţi, însă neevaluat, tribunalul a constatat această pretenţie neântemeiată.
Astfel cum rezultă din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, motivul pentru care reclamanţii au dobândii terenul în cauză a fost reprezentat de dezvoltarea unui proiect imobiliar, urmând ca imobilele rezultate să le valorifice prin închiriere sau vânzare.
Prin urmare, câtă vreme reclamanţii nu au înţeles să dea o destinaţie agricolă terenului în cauză, este neîntemeiată solicitarea acestora privind repararea unui prejudiciu ce ar fi rezultat din imposibilitatea desfăşurării unei activităţi pe care nu au desfăşurat-o pe acel teren şi nici nu intenţionau să o desfăşoare în viitor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi pârâta CN A.D.N.R. SA;, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 327/A din 11 decembrie 20.13, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze eu minori şi de familie, a respins, ca nefbndat, apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei nr. 1364 din 25 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti; a admis apelul declarat de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe ; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată pârâta pentru imobilul expropriat la suma de 179.917 lei către reclamanţi; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că principala critică îndreptată împotriva hotărârii apelate, formulată de ambii apelanţi, vizează faptul că expertiza de stabilire a valorii despăgubirii cuvenite reclamanţilor în urma exproprierii terenului în suprafaţă de 3.062 mp situat în Ştefăneştii de Jos, judeţ Ilfov, nu a avut în vedere preţurile de tranzacţionare pe piaţa liberă a terenurilor similare la data efectuării expertizei, ci ofertele de vânzare a unor terenuri similare.
În baza rolului devolutiv, instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize evaluatoare în cauză, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a terenului expropriat la momentul efectuării expertizei, urmând a se avea în vedere de către experţii desemnaţi contractele de vânzare-cumpărare depuse ca înscrisuri noi în dosar de către apelanta pârâtă.
Raportul de expertiză a fost depus de experţi la data de 15 mai 2013, din cuprinsul lui rezultând că valoarea de piaţă a terenului expropriat reclamanţilor la data efectuării expertizei, feţă de contractele de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare, este de 179.917 lei.
Curtea de apel a constatat că experţii au respectat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
La termenul de judecată din data de 26 iunie 2013, instanţa de apel a încuviinţat ca experţii să răspundă obiecţiunilor formulate de către apelanta pârâtă la raportul de expertiză, solicitând experţilor să verifice un număr de 10 noi contracte de vânzare-cumpărare prezentate de apelantă, provenind de la O.C.P.I.
Prin răspunsul Ia obiecţiuni de la fila 135 dosar apel, experţii, motivat, au reţinut un singur contract de vânzare-cumpărare din cele 10, respectiv contractul din 22 martie 2032 şi, coroborând acest contract cu cete avute în vedere la efectuarea expertizei, au menţinut valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor intimaţi la suma de 179.917,21 lei.
Motivele înlăturării de către experţi a celorlalte 9 contracte de vânzare-cumpărare au fost cenzurate şi acceptate de către instanţa de apel întrucât parte din contracte aveau date de tranzacţionare îndepărtate de data efectuării expertizei (anul 2010 şi 2011), iar contractul din 18 ianuarie 2012 se referă la vânzarea unei fâşii de teren cu o lăţime de doar 4 m, situaţie care nu este similară cu terenul în litigiu.
Faţă de această situaţie de fapt, curtea de apel a constatat că valoarea legală a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor intimaţi este de 179.917 lei, sens în care a admis recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aşa cum acesta a solicitat în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2013, chiar dacă reclamanţii nu au înţeles să formuleze apel în cauză.
Curtea de apel a respins apelul pârâtei C.N.A.D.N.R, S.A, întrucât chiar dacă această pârâtă a solicitat prin apel recalcularea valorii despăgubirilor în funcţie de valoarea de piaţă stabilită prin comparaţie cu alte contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare, i s-ar crea acesteia o situaţie mai grea în propria cale de atac, având în vedere valoarea mai mare a despăgubirilor stabilită de experţi.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi solicitând modificarea hotărârii recurate şi desfiinţarea sentinţei tribunalului, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanţi, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, atât apelul formulat de pârâta, cât şi apelul formulat de către Ministerul Public au vizat aceleaşi motive de nelegalitate ale sentinţei pronunţate de instanţa de fond, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, intimaţii-reclamanţi nedeciarând apel în prezenta cauză.
Aşadar, intimaţii-reclamanţi au fost mulţumiţi cu cuantumul despăgubirilor astfel cum a fost stabilit de către instanţa de fond în urma probelor administrate, respectiv de 129.771 lei şi nici nu au înţeles să declare apel incident.
Ministerul Public are doar calitatea de participant în procesul civil, acesta nebeneficiind de acordarea despăgubirilor şi ca atare, nu se poate subroga în drepturile titularului dreptului la acţiune.
Recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel a acordat mai mult decât au cemt intimaţii-reclamanţi şi ca soluţia ar fi fost de respingere a ambelor apeluri declarate în cauză.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Criticile formulate de pârâtul-recurenţ nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece vizează, de fapt, o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) şi art. 296 C. proc. civ. ceea ce face aplicabil cazul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.
În speţă, împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel atât pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, cât şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Ambii apelanţi au invocat aceleaşi motive de nelegalitate ale sentinţei pronunţaie de instanţa de fond, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat în funcţie de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Astfel, în motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat soluţia atacată pe considerentul că „instanţa de judecată nu putea omologa raportul de expertiză şi majora cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor de către expropriator prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor din 30 august 2009 şi din 11 iunie 2009."
Potrivit prevederilor art. 295 alin. (1) teza I C. proc. civ. „instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă."
Contrar acestor dispoziţii legale, Curtea de Apel Bucureşti, admiţând apelul declarat de Ministerul Public, a dispus modificarea sentinţei atacate, în sensul obligării pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. către reclamanţi la un cuantum majorat al despăgubirilor.
Sub acest aspect, este de reţinut şi faptul că, potrivit interpretării date de literatura de specialitate şi de jurisprudenţă, în situaţia specială a exercitării căii de atac de către Ministerul Public în interesul uneia dintre părţi, situaţia acesteia nu va putea fi înrăutăţită, instanţa neputând modifica sau casa hotărârea în defavoarea acelei părţi.
Dispoziţiile art. 296 C. proc. civ. consacră principiul neagravăi ii situaţiei părţii în propria cale de atac (non reformatio in pejus), a cărui aplicare face ca instanţa de control judiciar să nu poată pronunţa o soluţie prin care să-i creeze părţii o situaţie mai grea decât cea stabilită prin hotărârea atacată.
Or. în speţă, dat fiind limitele cererilor de apel, pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. i s-a creat o situaţie mai grea în propria sa cale de atac, fiind obligat la plata unor despăgubiri mai mari decât cele stabilite de către instanţa de fond, deşi reclamanţii, mulţumiţi de soluţie, nu au declarat apel, având calitatea de intimaţi.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii pe aspectele contestate şi că, astfel, sunt îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi admis recursul pârâtului Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 327/A din data de 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în parte decizia atacată.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1364 din 25 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2800/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
