ICCJ. Decizia nr. 2801/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2801/2014
Dosar nr. 2684/99/2013*
Şedinţa publică din 21 octombrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalului Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1513 din 5 decembrie 2013, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului M.G.; a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.E. şi M.G., în contradictoriu cu pârâtele SC E.O.N.E.R. SA şi SC E.O.N.M.D. SA, a respins cererea de chemare în garanţie a SC E.O.N.M.D. SA formulată de pârâta SC E.O.N.E.R. SA precum şi cererea de chemare în garanţie a SC A.Ţ.A. SA, formulată de pârâta SC E.O.N.M.D. SA.
La darea hotărârii instanţa a reţinut, în esenţă, cele ce urmează:
Urmare a sesizării reclamantei B.E. din data de 12 august 2011, a fost încheiat procesul verbal din 29 august 2011 prin care reprezentanţii pârâtei SC E.O.N.E.R. SA au constatat în urma verificărilor efectuate la locuinţa acesteia din sat Piciorul Lupului, com. Ciurea, judeţul Iaşi că erau arse aparate electrocasnice, respectiv televizorul, frigiderul şi aparatul de electromasaj .
Reclamanta B.E. are încheiat cu pârâta SC E.O.N.E.R. SA contractul de furnizare a energiei electrice din 6 decembrie 2011 pe durată nedeterminată, art. 8 din contract obligând pârâta în calitate de furnizor să despăgubească pe consumator în cazul deteriorării unor receptoare electrice în situaţia în care au apărut tensiuni mai mari decât cele admise în normele tehnice.
Deteriorarea aparatelor menţionate din locuinţa reclamantei a fost cauzată de fluctuaţii de tensiune, aspect care nu a fost negat de către pârâte, în calitate de furnizor de energie şi respectiv prestator al serviciului de distribuţie a energiei electrice active, fapt care dă dreptul reclamanţilor la despăgubiri, în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice în cazul reclamantei şi în temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ. în cazul reclamantului M.G., urmare a defectării aparatului de electromasaj.
În privinţa daunelor materiale, instanţa a reţinut că deşi prejudiciul material există, suma cuvenită cu titlu de despăgubiri trebuia dovedită.
Reclamanţii nu au depus documentele de provenienţă pentru bunurile arse, pentru a exista un reper obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor materiale.
De asemenea, aceştia nu au apelat la operatori service autorizaţi pentru a se stabili dacă aparatura mai putea fi reparată, pentru evaluarea costului reparaţiei sau dacă dimpotrivă funcţionalitatea normală a fost grav afectată, fiind imposibilă remedierea.
Instanţa a mai constatat că pârâta SC E.O.N.M.D. SA a achitat reclamantului M.G., anterior introducerii acţiunii, suma de 3.226,90 lei, conform extrasului de cont din data de 6 august 2012, sumă reprezentând despăgubiri prin care a înţeles să acopere prejudiciul suferit de reclamanţi pentru pagubele constatate prin procesul din 29 august 2011.
În aceste condiţii s-a constatat că este neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale în cuantum de câte 2.500 lei.
Referitor la daunele morale, s-a reţinut că, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă, acestea se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de reclamant, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării etc.
În prezenta cauză reclamanţii au invocat frecventele fluctuaţii de tensiune, probleme de sănătate în cazul reclamantului M.G. şi încadrarea acestuia în grad de handicap grav, situaţia materială dificilă. Aceste împrejurări nu au legătură concretă cu daunele morale solicitate, având în vedere că modul în care pârâtele şi-au îndeplinit în timp serviciile pentru care deţin autorizaţie nu fac obiectul analizei prezentului litigiu, iar starea de sănătate a reclamantului poate fi supusă atenţiei organelor competente de specialitate implicate în tratamentul şi protecţia persoanelor cu nevoi speciale.
Referitor la evenimentul din luna august 2011, s-a arătat că este real faptul că reclamantul nu s-a putut folosi de aparatul de electromasaj, însă aceasta nu a depus acte medicale în sensul că aparatul îi este recomandat ca fiind indispensabil pentru recuperarea funcţională, iar neutilizarea acestuia i-ar fi produs suferinţe psihice, de natură a-i afecta semnificativ condiţiile de viaţă.
De asemenea, reclamanta B.E. nu a indicat modalitatea în care a fost afectată prin defectarea aparatelor electrocasnice, faţă de aceasta nefiind vădit un prejudiciu moral care să necesite a fi reparat de către pârâte.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, învestită cu apelul declarat de reclamanţi împotriva hotărârii primei instanţe, prin Decizia civilă nr. 69 din 28 martie 2014, a respins calea de atac pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 167 C. proc. civ., dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, ceea ce înseamnă că probele trebuie să fie pertinente şi concludente cauzei. O probă este pertinentă dacă are legătură cu obiectul cauzei şi concludentă dacă este de natură să conducă la soluţionarea cauzei.
Or, în raport de teza probatorie invocată de apelanţi pentru proba cu martori, în mod corect instanţa a stabilit că administrarea acesteia nu este pertinentă şi concludentă cauzei.
Instanţa de fond a stabilit, raportat la probele administrate în cauză şi la poziţia procesuală a pârâţilor-intimaţi, că, în urma fluctuaţiilor de tensiune existente în zona în care locuiesc apelanţii-reclamanţi, acestora li s-a defectat un frigider, un televizor şi un aparat de masaj, astfel încât au suferit un prejudiciu material.
În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului material produs, apelanţii-reclamanţi au solicitat obligarea pârâţilor la suma de 5.000 lei, fără însă a produce dovezi în legătură cu valoarea reală a acestor bunuri, dacă acestea au fost într-adevăr deteriorate în asemenea măsură încât nu au mai putut fi reparate.
Aşa fiind, instanţa de fond corect a avut în vedere la stabilirea contravalorii bunurilor deţinute suma de 3.226,90 lei, sumă pe care pârâţii-intimaţi au achitat-o apelanţilor-reclamanţi la data de 6 august 2012.
Aceasta deoarece, pârâţii-intimaţi au dovedit că la stabilirea acestei sume s-a avut în vedere preţul de vânzare din magazinele de specialitate a unor bunuri de acelaşi gen, respectiv a unei combine frigorifice, a unui televizor şi a unui aparat masaj.
Curtea a notat că, din argumentele folosite de instanţă în motivarea respingerii acestui capăt de acţiune, rezultă în mod elocvent şi explicit că instanţa s-a pronunţat în raport cu ambii reclamanţi şi faţă de ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 lei, respectiv câte 2.500 lei pentru fiecare reclamant.
Nici criticile vizând greşita respingere a capătului de acţiune vizând daunele morale nu a fost găsită întemeiată.
În ceea ce priveşte capătul de acţiune vizând obligarea pârâţilor la plata daunelor morale către reclamanţi în cuantum de 100.000 lei, reclamanţii au susţinut că fluctuaţiile de tensiune ce au dus la deteriorarea televizorului, combinei frigorifice şi aparatului de masaj, au produs consecinţe şi pe plan psihic ce le-au afectat viaţa de zi cu zi, iar în ceea ce-l priveşte pe reclamantul-apelant M.G. acesta este încadrat într-un grad de handicap grav, iar faptul că nu a mai putut folosi aparatul de masaj i-au accentuat suferinţele fizice şi psihice, iar lipsa celorlalte două electronice i-au afectat traiul zilnic.
Chiar dacă rolul daunelor morale este acela de a compensa suferinţele pe plan psihic prin care au trecut persoanele vătămate, acestea trebuie să fie dovedite şi se apreciază în raport de legătura de cauzalitate între faptele prejudiciabile şi consecinţele negative suferite, trebuind să fie apreciate în echitate, respectiv să nu fie niciun izvor de îmbogăţire fără justă cauză pentru cel ce le solicită, şi nicio o amendă excesivă pentru cel ce urmează a le plăti.
Or, în cauză, chiar dacă s-a creat un disconfort ca urmare a fluctuaţiilor de tensiune şi a deteriorării aparatelor electrocasnice, această situaţie nu poate fi caracterizată ca fiind atât de traumatizantă încât să fi produs suferinţe puternice pe plan fizic, psihic şi social de natură a fi acoperite prin plata unei sume de bani cu titlu de daune morale.
Astfel, în ceea ce priveşte pe reclamanta-apelantă B.E., nu s-a putut reţine nicio modalitate concretă, prin care situaţia creată ar fi afectat-o pe plan psihic, iar în ceea ce-l priveşte pe apelantul M.G., acesta deşi a invocat că lipsa aparatului de masaj i-a afectat grav starea fizică, pe fondul handicapului grav pe care îl are, nu a dovedit că acest aparat era indispensabil în recuperarea funcţiilor vitale şi nefolosirea lui i-ar fi produs suferinţe, iar disconfortul creat prin deteriorarea aparatelor electrocasnice a avut un impact atât de puternic, de natură a-i afecta viaţa pe plan psihic, fiind astfel nevoit să se afle în situaţia în care se impune o reparaţie bănească cu titlu de daune morale.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul M.G., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul constatării prejudiciului şi a culpei pârâtelor, având drept consecinţă acordarea daunelor materiale şi morale în cuantumul solicitat prin cererea introductivă, precizată, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea nu este convingătoare sub aspectul exonerării pârâtelor în condiţiile în care din înscrisurile existente la dosar rezultă că s-au produs prejudicii şi că întreruperile de energie electrică sunt frecvente.
Se mai arată că susţinerile apelanţilor sunt redate pe două pagini, iar cele ale intimatelor se rezumă la o frază.
O altă critică se referă la împrejurarea că instanţa s-a rezumat doar la examinarea înscrisurilor din dosar, respingând probele testimoniale solicitate de recurent, fără însă a motiva hotărâre luată.
Faptul menţinerii sentinţei nu reprezintă o motivare propriu-zisă întrucât, prin respingerea probei testimoniale, s-a aflat în imposibilitate de a demonstra prejudiciul solicitat de recurent şi mama sa cu privire la valoarea bunurilor.
Recurentul arată că instanţa a greşit atunci când nu a analizat culpa pârâtei.
Motivarea instanţei de apel cu privire la criticile formulate în ce priveşte lipsa legăturii de cauzalitate între furnizarea defectuoasă a energiei şi problemele resimţite de reclamanţi ignoră îngreunarea activităţilor cotidiene şi la creşterea cheltuielilor familiei din cauza alterării alimentelor pe care nu le pot păstra într-un frigider nealimentat electric, din cauza deplasărilor care trebuiesc făcute în municipiul Iaşi pentru cumpărarea altor alimente ceea ce presupune din nou cheltuieli de deplasare şi pentru hrană, cheltuieli pe care nu le-ar fi suportat dacă frigiderul ar fi funcţionat; alterarea stării de sănătate a reclamantului, dependent de electromasajul efectuat zilnic cu aparatul Infraslim şi nevoit, prin urmare, să suporte durerea fizică şi depresia cauzată de acest lucru; stresul implicit şi grija mereu crescândă a mamei sale pentru sănătatea sa fizică şi psihică, văzând cum încearcă să reziste durerilor fizice, cum depune eforturi suplimentare pentru a-şi menţine tonusul muscular.
Intimata SC E.O.N.E.R. SA, prin întâmpinarea formulată, invocă excepţia netimbrării cererii de recurs precum şi excepţia nulităţii recursului.
Pe fondul cererii solicită respingerea recursului cu motivarea, în esenţă, că reclamanţii nu au putut produce dovezi cu privire la valoarea reală a bunurilor deteriorate şi la daunele morale solicitate. Se mai arată că instanţa a analizat corect elementele răspunderii civile delictuale.
Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate constată caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Înalta Curte, constată că recursul declarat de reclamantul M.G., cu toate că motivele invocate nu sunt pe deplin structurate juridic, poate fi analizat pe fond, întrucât se invocă, pe de o parte, lipsa argumentelor referitoare la culpa pârâtei, precum şi greşita respingere a cererii privind acordarea daunelor morale, pe de altă parte.
Cu alte cuvinte, excepţia nulităţii recursului invocată de intimată este nefondată.
Prioritar, Înalta Curte învederează că, urmare a faptului că recursul a fost declarat doar de reclamantul M.G., statuările instanţei superioare de fond cu privire la pretenţiile reclamantei B.E. au putere de lucru judecat.
Drept urmare, criticile recurentului referitoare la daunele morale solicitate de reclamantă precum şi cele privind criteriile avute în vedere de instanţă la respingerea cererii de acordare a unui cuantum superior valori de 1.929,89 lei acordate de pârâtă pentru aparatele deteriorate (combină frigorifică -1.299,99 lei şi televizor - 629,90 lei) nu pot face obiect al recursului câtă vreme titulara drepturilor deduse judecății nu a exercitat calea extraordinară de atac a recursului.
Recurentul invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proC. civ. cu referire la neanalizarea culpei pârâtei la producerea daunelor materiale şi morale pretinse prin acţiune.
Contrar opiniei recurentului, decizia este redactată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cât priveşte analizarea condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ.
Astfel, instanţa porneşte de la premisa întrunirii cumulative a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale atunci când menţionează că intimata a achitat contravaloarea aparatului pentru masaj (1.297,01 lei - 295 euro), proprietate recurentului, defectat în urma apariţiei unor tensiuni electrice mai mari decât cele admise.
Cu alte cuvinte, se reţine culpa pârâtei la producerea prejudiciului material.
Însă, ceea ce contestă recurentul este cuantumul despăgubirii materiale, ce reprezintă un element de fapt, ce nu poate face obiect al recursului față de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., ce permit cenzurarea deciziei pronunţate în apel doar pentru nelegalitate nu şi pentru netemeinicie.
Acesta este şi motivul pentru care nu pot fi analizate în această etapă procesuală criticile referitoare la modul în care instanţa superioară de fond a administrat şi interpretat probatoriul din cauză.
Cât priveşte prejudiciul moral pretins de reclamant, constând în aceea că imposibilitatea folosirii aparatului de masaj i-au accentuat suferinţele fizice şi psihice, instanţa, nu neagă existenţa unor stări de disconfort, apreciind însă că situaţia nu este atât de traumatizantă încât să fi produs suferinţe puternice pe plan fizic, psihic şi social de natură a fi compensate prin plata unei sume de bani.
Cele reţinute prin decizie sunt corecte, întrucât existenţa unui prejudiciu moral, oricât ar fi de plauzibil, nu rezultă ex re, reclamantul având obligaţia să probeze, aşa cum se reţine, prin decizie prejudiciul suferit.
Aşa fiind, nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată.
Înalta Curte, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă SC E.O.N.M.D. SA
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva Deciziei nr. 69 din data de 28 martie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2800/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2818/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
