ICCJ. Decizia nr. 2811/2013. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2811/2013
Dosar nr. 1693/1/2013
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele B.C. şi R.I. împotriva Deciziei nr. 237/R din 8 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale; au fost obligate recurentele la plata sumei de 3720 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC L. SA.
Împotriva acestei decizii, la data de 15 martie 2013, reclamantele Z. (C.) A., B.C. şi R.I. au formulat contestaţie în anulare, fără a indica temeiul de drept pe care îşi întemeiază cererea.
În motivarea căii de atac exercitate contestatoarele susţin că prin încheierea pronunţată la data de 20 septembrie 2012, instanţa de recurs a admis preschimbarea termenului de judecată într-un alt dosar decât cel dedus judecăţii, în care nu au fost părţi şi nu au fost citate, astfel că nu au cunoscut termenul dispus după preschimbare, considerând că Ie-a fost încălcat dreptul la apărare.
Totodată, susţin că, judecându-se dosarul la data de 1 noiembrie 2012 în urma soluţionării cererii de preschimbare, au fost puse în imposibilitatea de a-şi susţine recursul şi de a se apăra, astfel că li s-a încălcat grav dreptul la apărare. Susţin că nu au fost citate corect.
Contestatoarele arată şi faptul că instanţa nu a analizat toate motivele invocate de recurente încălcând grav dreptul la apărare în sensul art. 6 din C.E.D.O.
Intimata SC L. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi excepţia lipsei de interes a contestatoarei Z.A. şi, în subsidiar respingerea contestaţiei în anulare ca fiind neîntemeiată.
Deliberând prioritar asupra excepţiei lipsei de interes privind pe contestatoarea Z. (fostă C.) A. şi asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei în anulare de contestatoarea B.C., invocate de intimata SC L. SA, Înalta Curte le va admite pentru următoarele considerente:
În motivarea contestaţiei în anulare, se susţine că necitarea contestatoarelor la termenul din data de, 01 noiembrie 2012 ar fi condus la imposibilitatea acestora de a-şi susţine recursul şi de a-şi formula apărările care se impun în cauză.
Scopul imediat al declarării căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare este admiterea acesteia şi rejudecarea recursului formulat împotriva Deciziei nr. 237 din 08 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, finalitatea urmărită fiind admiterea recursului şi casarea ori modificarea deciziei recurate.
În acest context, Înalta Curte constată că Z.A. nu a exercitat calea recursului împotriva acestei decizii.
Prin urmare, faţă de soluţia de respingere a recursului declarat de reclamantele B.C. şi R.I., aceasta nu are nici un interes să invoce nelegala sa citare pentru termenul din data de 01 noiembrie 2012- dată la care s-a judecat recursul, de vreme ce soluţia pronunţată este conformă atitudinii sale procesuale, de a nu ataca hotărârea instanţei inferioare, Înalta Curte de Casație și Justiție, menţinând hotărârea atacată.
În aceste condiţii, având în vedere pe de o parte faptul că Z.A. nu a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 237 din 08 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, fiind implicit de acord cu soluţia pronunţată, iar pe de altă parte că aceasta a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei Înaltei Ccurții de Casație și Justiție prin care această decizie este menţinută ca fiind temeinică şi legală, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică absolut niciun interes în promovarea prezentei căi extraordinare de atac.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes privind pe contestatoarea Z. (fostă C.) A. şi, în consecinţă, respinge contestaţia în anulare formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţi, secţia a ll-a civilă, ca fiind lipsită de interes.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desfiinţa, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de textele legale care o reglementează, decizii pronunţate de instanţele de recurs.
Termenul de exercitare este prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că împotriva hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În speţă, decizia contestată fiind irevocabilă, nu a fost comunicată părţilor, însă la dosar există dovada că la data de 15 noiembrie 2012, contestatoarea B.C. a luat cunoştinţă de hotărârea pronunţată de instanţa de recurs. Astfel, în Dosarul nr. 7084/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători - la fila 13, se află cererea formulată de B.C. prin care solicită eliberarea de copii xerox din Dosarul de recurs nr. 4930/95/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, inclusiv filele la care se află decizia din 01 noiembrie 2013 (filele 142-148).
Prin urmare, contestaţia în anulare, astfel cum a fost formulată de contestatoarea B.C. la data de 15 martie 2013, se constată că a fost declarată cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi, în consecinţă respinge, ca tardiv introdusă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a temeiului de drept invocat de contestatoarea R.I., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 4930/95/2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele B.C. şi R.I. împotriva Deciziei nr. 237/R din 8 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, având în vedere că obiectul recursului viza o hotărâre irevocabilă, pronunţată în calea de atac a recursului.
Prin contestaţia în anulare formulată împotriva acestei decizii, contestatoarea R.I. formulează trei motive de anulare:
1. faptul că nu a fost citată la data de 20 septembrie 2012, dată la care s-a soluţionat cererea de preschimbare a termenului de judecată fixat în Dosarul nr. 4930/95/2009;
2. faptul că nu a fost legal citată la termenul din data de 01 noiembrie 2012, dată la care s-a soluţionat recursul;
3. faptul că instanţa nu ar fi analizat toate motivele de recurs invocate în cauză.
Motivele invocate de contestatoarea R.I. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. La termenul din data de 20 septembrie 2012 s-a judecat cererea de preschimbare formulată de SC L. SA în Dosarul nr. 4930/95/2009, această cerere făcând obiectul unui Dosar separat, respectiv nr. 4930/95/2009/a1, conform prevederilor regulamentului de organizare internă a instanţelor.
Potrivit art. 153 C. proc. civ., "termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice (...); completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
Având în vedere că aceste dispoziţii legale prevăd în mod imperativ faptul că soluţionarea cererilor de preschimbare se face fără citarea părţilor, Înalta Curte constată că necitarea contestatoarei pentru termenul din data de 20 septembrie 2012, dată la care s-a soluţionat cererea de preschimbare, nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor referitoare la citarea părţilor, de vreme ce însuşi legiuitorul a stabilit că pentru judecarea acestei categorii de cereri nu este necesară citarea părţilor, judecata desfăşurându-se în camera de consiliu.
2. Contrar susţinerilor contestatoarei, din analiza actelor existente la dosarul de recurs, se constată că aceasta a avut cunoştinţă de faptul că termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2013 s-a preschimbat la data de 01 noiembrie 2012 încă de la data de 25 octombrie 2012, dată la care B.C. (care este şi mandatara contestatoarei R.I.) a studiat dosarul, aspect ce rezultă din cererea de copii întocmită la această dată.
De asemenea, la data de 30 octombrie 2012, aceasta a formulat recurs împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2012 prin care s-a preschimbat termenul de judecată, precizând ulterior că această cale de atac ar fi contestaţie în anulare şi nu recurs. Astfel, de vreme ce aceasta a atacat tocmai încheierea prin care s-a admis cererea de preschimbare, nu putea invoca necunoaşterea termenului din data de 01 noiembrie 2012.
Normele care reglementează cazul de anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. protejează interesul privat al contestatorului care nu a fost legal citat la data când s-a judecat pricina, neavând posibilitatea de a se apăra în cauză.
Fiind vorba de un interes privat rezultă că anularea deciziei pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este guvernată de regimul juridic aplicabil nulităţilor virtuale, caz în care instanţa nu poate dispune anularea actului nelegal decât în condiţiile art. 105 C. proc. civ.
Prin urmare, pentru a dispune anularea deciziei pronunţate la data de 01 noiembrie 2012, este necesar ca partea să facă dovada unei vătămări cauzate ca urmare a judecării cauzei la acea dată, precum şi dovada faptului că această vătămare nu poate fi înlăturată astfel decât prin anularea actului respectiv.
Înalta Curte constată că dovedirea unei vătămări este imposibil de realizat, având în vedere că există dovezi că termenul din data de 01 noiembrie 2012 la care s-a judecat recursul a fost cunoscut de contestatoare, astfel încât aceasta nu poate invoca încălcarea dreptului la apărare ca urmare a necunoaşterii acestui termen de judecată.
3. Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare specială, are în vedere ipoteza în care instanţa analizează recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate şi, respingând recursul sau admiţându-l doar în parte, a omis să se pronunţe asupra vreunui motiv de recurs.
Premisa obligatorie pentru incidenţa acestui caz de anulare o reprezintă soluţionarea recursului prin analizarea motivelor de recurs, numai în acest caz putându-se aprecia asupra omisiunii cercetării vreunuia dintre aceste motive.
Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de recurs nu a intrat în cercetarea legalităţii deciziei ce a făcut obiectul recursului, aceasta procedând la soluţionarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii recursului.
Prin urmare, întrucât hotărârea instanţei de recurs s-a întemeiat exclusiv pe soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii, este exclusă posibilitatea omisiunii cercetării vreunuia dintre motive, de vreme ce obiectul cercetării judecătoreşti nu a vizat analizarea recursului, ci doar a admisibilităţii acestuia.
Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 318 din acelaşi cod, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.I. împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes invocată de intimata SC L. SA privind pe contestatoarea Z. (fostă C.) A. şi, în consecinţă, respinge contestaţia în anulare formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca fiind lipsită de interes.
Admite excepţia tardivităţii invocată de intimata SC L. SA şi, în consecinţă respinge, ca tardiv introdusă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.I. împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţat în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2771/2014. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 2895/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
