ICCJ. Decizia nr. 2834/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2834/2014
Dosar nr. 1756/120/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţa, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 1756/120/2014 la data de 11 aprilie 2014, reclamanţii S.R.C., S.C.I., P.O.A., C.V., G.E., G.M.C., M.E., S.M., B.L.R. şi D.S.C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza titlurilor executorii şi neachitate până în prezent, începând cu data pronunţării hotărârilor judecătoreşti ce constituie titluri executorii şi până la data plăţii efective.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentinţele civile ataşate cererii de chemare în judecată, pârâţii au fost obligaţi la sporul de confidenţialitate de 15% şi respectiv la sporul de stres de 50%, hotărârile fiind definitive şi irevocabile, iar executarea silită şi plata sumelor de bani ce erau datorate a fost suspendată, ulterior plata fiind eşalonată prin diverse acte normative.
Reclamanţii au mai arătat că prin sentinţele civile menţionate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflaţie, fără dobânzi, însă solicitarea acestor dobânzi-daune, pe cale separată, nu este împiedicată de vreo dispoziţie legală, atâta timp cât obligaţia legală subzistă şi că aşadar, acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1082 şi 1088 C. civ. din anul 1864, respectiv art. 1531 şi art. 1535 C. civ. din anul 2009, fără a necesita dovedirea vreunui prejudiciu.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 863 din 25 iunie 2014, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a decide astfel, instanţa Tribunalului Dâmboviţa a reţinut că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată constând în drepturi salariale datorate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi cum, din actele dosarului, rezultă că domiciliul acestora este în raza Tribunalului Argeş, această instanţă este competentă să soluţioneze pricina, în raport de art. 266 şi art. 269 C. muncii.
Tribunalul Dâmboviţa a motivat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. privind competenta facultativă deoarece, chiar dacă textul nu distinge, prin trimiterile pe care le face la alin. (1) se înţelege că problema unei competenţe facultative se pune numai în cazul grefierilor a căror activitate se desfăşoară în cadrul unei instanţe de judecată, nu şi în cazul grefierilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetului. Astfel, alin. (1) din art. 127 C. proc. civ. la care alin. (3) face referire cuprinde această precizare "are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", ipoteza în care un grefier din cadrul parchetului nu se poate regăsi.
Tribunalul Dâmboviţa, având în vedere prevederile legale menţionate şi constatând că reclamanţii au domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Argeş, în baza art. 132 C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel învestit, prin Sentinţa nr. 1614 din 01 octombrie 2014, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Argeş a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant, situaţie ce se regăseşte în speţă, reclamanţii având calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.
Tribunalul Argeş a statuat că, în raport de art. 127 C. proc. civ., Tribunalului Dâmboviţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei şi, constând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., i-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 octombrie 2014, fiind fixat termen pentru soluţionare la 22 octombrie 2014.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. prevede că "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii." iar alin. (3) că "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de reclamant, norma interzice sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, reclamantului revenindu-i însă alegerea între mai multe alte instanţe dintre cele indicate de legiuitor.
În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefiera, are calitatea de a pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanţa competentă - chiar dacă este cea la care pârâtul respectiv îşi desfăşoară activitatea -, fie vreuna din instanţele arătate de legiuitor.
Atât în prima ipoteză, cât şi în cea de-a doua, atunci când reclamantul nu se adresează instanţei competente, intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale, deoarece instanţa sesizată nu soluţionează, în mod obişnuit, cererea cu care este învestită.
Referitor la norma de competenţă statuată de art. 127 alin. (3) C. proc. civ. cu privire la grefieri, în aplicarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă în cauză se reţin următoarele:
Din interpretarea teleologică a prevederilor alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., rezultă că înţelesul noţiunii de "grefieri" nu poate avea sensul strict de grefieri care-şi desfăşoară activitatea în cadrul instanţelor judecătoreşti, fiind evident, că, în raport de dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea (...), textul, de lege se aplică şi în situaţia grefierilor care-şi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, în cadrul acestor parchete desfăşurându-şi activitatea, de altfel, şi procurorii, pe care, aceeaşi normă legală îi menţionează expres.
Pentru temeiurile arătate, în speţă, operează prorogarea legală a competenţei teritoriale statuată prin art. 127 C. proc. civ., astfel că instanţa competentă să soluţioneze raportul juridic dedus judecaţii de către reclamanţii S.R.C., S.C.I., P.O.A., C.V., G.E., G.M.C., M.E., S.M., B.L.R. şi D.S.C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi Ministerul Finanţelor Publice este Tribunalul Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Definitivă.
Decizia se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2828/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2836/2014. Civil → |
|---|
