ICCJ. Decizia nr. 2828/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2828/2014
Dosar nr. 1459/1/2014
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1459/1/2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuientul C.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 125 din 5 martie 2014 a Curţii de Apel Suceava, invocând în drept dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului cererii de revizuire s-a susţinut că Decizia nr. 125 din 5 martie 2014 prin care s-a respins recursul împotriva sentinţei civile nr. 6984 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeş este potrivnică Deciziei civile nr. 805 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentinţa nr. 459 din 17 martie 2011 a Tribunalului Argeş şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanțe.
A arătat revizuientul că prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța nu a respectat dispoziţiile obligatorii ale instanţei de casare, potrivit art. 315 C. proc. civ., iar hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept.
A susţinut revizuientul că cele două hotărâri sunt potrivnice întrucât prin decizia de casare s-au dat îndrumări instanţei de rejudecare să judece fondul cauzei, iar această instanţă nu s-a conformat îndrumării date şi a respins acţiunea, hotărârea fiind nemotivată în fapt şi în drept.
Revizuientul a expus pe larg istoricul litigiului şi soluţiile pronunţate, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârilor pronunţate.
Intimata C.J.P. Argeş a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire motivat de faptul că cele două hotărâri nu sunt potrivnice.
La data de 17 septembrie 2014 revizuientul C.C., în temeiul dispoziţiilor art. 519 şi 520 din Noul C. proc. civ., a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 .
În motivarea cererii s-a susţinut că, în interpretarea şi aplicarea legii, instanţele s-au pronunţat diferit.
Astfel unele instanţe au reţinut că decizia de stabilire a pensiei de serviciu trebuie să aibă în vedere venitul pe care îl are un magistrat în activitate la data emiterii deciziei; alte instanţe au stabilit că decizia trebuie să aibă în vedere venitul pe care l-a avut magistratul în activitate la data la care trebuia stabilită pensia de serviciu.
În opinia revizuientului, interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 este că la stabilirea pensiei de serviciu trebuie să se aibă în vedere venitul unui magistrat în activitate la data emiterii deciziei.
Intimata C.J.P. Argeş a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilității cererii, motivat de faptul că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai cauzelor începute după intrarea sa în vigoare.
Având în vedere că judecata în prezenta caută este începută anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., dispoziţiile art. 519-520 nu sunt incidente.
În susţinerea aceleiaşi excepţii s-a arătat că în raport de obiectul prezentei judecăţi, soluţionarea cauzei nu depinde de interpretarea dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 303/2004, care este o problemă de fond, ci de admisibilitatea căii de atac exercitată.
Cererea de revizuire cât şi cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, sunt inadmisibile pentru următoarele considerente.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, aceasta este inadmisibilă, conform celor statuate prin Decizia nr. 8/2014 de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prezentul proces a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 13 iulie 2010.
Noul C. proc. civ. a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, publicată în M. Of. al României, Partea 1, nr. 485 din 15 iulie 2010, data intrării în vigoare a acestuia fiind 15 februarie 2013.
Art. 24 Cap. III „Aplicarea legii de procedură civilă” din Titlul preliminar al C. proc. civ., reglementând legea aplicabilă proceselor noi, stabileşte că: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. "
În acelaşi mod este reglementat domeniul de aplicare a C. proc. civ. prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) Titlul II „Dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare", Cap. I „Dispoziţii tranzitorii" din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare ".
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: „Procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată ".
Posibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementată de dispoziţiile art. 519-521 C. proc. civ., reprezintă una dintre soluţiile legislative noi instituite prin acest act normativ, prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti.
În acelaşi timp, instituţia dezlegării, în prealabil, a unor chestiuni de drept reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia Înalta Curte este chemată să statueze, printr-o hotărâre de principiu, asupra unei chestiuni noi de care depinde soluţionarea pe fond şi în ultimă instanţă a unei cauze civile.
În raport cu aceste argumente, se reţine că dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, ce reglementează acest incident procedural, se aplică numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare.
Prin urmare, această procedură judiciară nouă este guvernată de regulile procesuale prevăzute de codul de procedură civilă care o instituie, inclusiv sub aspectul domeniului său de aplicare.
De asemenea se constată că problema de drept pentru care revizuientul solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile este o chestiune de drept ce ţine de fondul judecăţii cauzei ori, în cauză, prioritar este a se analiza admisibilitatea cererii de revizuire.
Raţiunea reglementării revizuirii în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin „una şi aceeaşi pricină” se înţelege întrunirea triplei identităţi cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să nu aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa fiind anularea celei de-a doua hotărâri.
Textul nu este aplicabil dacă prin două hotărâri nu s-au soluţionat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite, prima fiind o decizie de casare cu trimitere pronunţată de instanţa de recurs, iar cea de a doua decizie de respingere a recursului.
În speţă, se constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunţate în dosare diferite, ci au fost pronunţate în acelaşi dosar, în faze procesuale diferite.
Prin Decizia nr. 805/2012 Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de reclamantul C.C., a casat sentinţa nr. 1974/2011 a Tribunalului Argeş şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 6984/2012, Tribunalul Argeş a respins acţiunea reclamantului.
Prin Decizia nr. 2482/2013, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul formulat de reclamant.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie în anulare, care a fost admisă prin Decizia nr. 12/2014 a Curţii de Apel Suceava.
Prin decizia nr. 125 din 5 martie 2014, Curtea de Apel Suceava a respins recursul împotriva sentinței nr. 6984/2012 a Tribunalului Argeş.
În raport de soluţiile pronunţate de către instanţe pe parcursul soluţionării cererii de chemare în judecată este evident că, hotărârile sunt pronunţate într-un unic dosar şi nu în dosare diferite.
Încălcarea, eventuală, de către instanţa de trimitere a dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în rejudecare, nu poate constitui motiv de revizuire, ci de nelegalitate şi care a fost analizat de către instanţa de recurs.
Având în vedere acest considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 326 C. proc. civ. şi art. 510 Noul C. proc. civ. a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, formulată de revizuientul C.C.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul C.C. împotriva Deciziei nr. 125 din 05 martie 2014 a Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. 1540/46/2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2795/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2834/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
