ICCJ. Decizia nr. 2846/2014. Civil. Uzucapiune. Accesiune. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2846/2014
Dosar nr. 702/3/2010
Şedinţa publică din 23 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2010, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţiei a V-a civilă, sub nr. 702/3/2010, reclamanta Parohia „D.”, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, reprezentat prin primarul general şi Statul Român reprezentat prin M.C.C., a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în sector 3, Bucureşti în suprafaţa totală, de 615 mp şi a dreptului de proprietate dobândit prin accesiune imobiliară asupra construcţiilor identificate şi delimitate pe acest teren.
Prin sentinţa civilă nr. 2401 din 21 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.C.C., ca fără obiect, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia „D.”, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, reprezentat prin primarul general şi Statul Român, reprezentat prin M.C.C. şi s-a constatat că reclamanta, Parohia „D.”, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului în suprafaţă de 608, 85 mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul specialitatea topografie-cadastru B.I.D. (anexele 1 şi 2) şi dreptul de proprietate, prin accesiune imobiliară asupra următoarelor imobile: C1 - biserică în suprafaţă de 247,80 mp, C2 - casa parohială în suprafaţă de 87,90 mp, C3 - glasvand - terasa în suprafaţă de 14,73 mp, C4 - trepte în suprafaţă de 2.06 mp, C5 - trepte şi platformă de beton construite pe o suprafaţă de 27,05 mp, identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul specialitatea construcţii civile şi industriale S.F., precum şi prin raportul de expertiză specialitatea topografie efectuat în cauză de către expert B.I.D., imobil ce figurează înregistrat în evidenţele Primăriei Municipiului Bucureşti la nivelul anului 1986 cu adresa poştală C.V., şi Str. B.D., respectiv cu adresa C.V. la nivelul anului 1940.
Examinând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.C.C., în cauza de faţă, reclamanta a formulat acţiunea în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti şi Statul Român, învederând că acesta este reprezentat de M.C.C. Or, faţă de acest cadru procesual fixat de către reclamantă, în baza principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil, M.C.C. nu poate invoca lipsa calităţii sale procesuale pasive, o astfel de excepţie fiind lipsită de obiect, întrucât această entitate nu a fost chemată în judecată în calitate de pârât, ci în calitate de reprezentant al Statului Român. Deşi tribunalul a pus în vedere pârâtului să facă precizări sub acest aspect, nu au fost aduse lămuriri în sensul de a se susţine dacă se invocă o lipsă a calităţii de reprezentant al Statului Român şi cum acest pârât nu a făcut nicio altă precizare referitoare la reprezentarea sa în cadrul acestui litigiu, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.C.C., ca lipsită de obiect.
În ceea ce priveşte fondul cererii deduse judecăţii, tribunalul a reţinut că, sunt întrunite în persoana reclamantei condiţiile dobândirii prin uzucapiunea de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 608, 85 mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul specialitatea topografie, cadastru B.I.D. (anexele 1 şi 2), fiind făcută dovada faptului că aceasta a stăpânit timp de 30 de ani în mod continuu, neîntrerupt, public, paşnic şi sub nume de proprietar terenul ce face obiectul acţiunii.
Cu privire la construcţii, faţă de dispoziţiile art. 488 şi art. 492 C. civ., potrivit cărora, orice construcţie făcută pe un teren este prezumată a fi făcută de către proprietarul acestui pământ, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până ce se dovedeşte proba contrară, tribunalul a constatat şi dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pe acest teren, identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.
Împotriva sentinţei tribunalului, a declarat apel pârâtul M.C.P.N., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile apelate şi, reţinând cauza spre rejudecare, în fond, să se respingă acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar prin Decizia nr. 308/A din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Lipsa calităţii procesual pasive a apelantului, nu a fost reţinută, faţă de faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti şi Statul Român, indicat ca fiind reprezentat de M.C.C.; cum obiectul acesteia este constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra unui teren, respectiv a unor clădiri prin accesiune, o astfel de acţiune este formulată în contradictoriu doar cu adevăratul proprietar sau fostul proprietar.
Raportat la obiectul acţiunii reclamantei, s-a constatat că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.C.P.N., ca lipsită de obiect, deoarece pretinsul posesor neproprietar al imobilului compus din terenul și construcțiile în litigiu, este Statul Român reprezentat de pârât în litigiile referitoare la dreptul de proprietate şi atributele acestuia.
Statul este cel care garantează proprietatea, cel care asigură protejarea bunurilor care fac parte din patrimonial cultural național, nu alte instituții locale sau consilii, iar autoritatea administraţiei publice centrale deţinătoare a imobilului, în speţă apelantul M.C.P.N., este doar un titular al dreptului de administrare.
Referitor la faptul că este necesară înlăturarea neconcordanţelor existente între considerente şi dispozitiv, deoarece în dispozitivul hotărârii atacate, la punctul al doilea din cuprinsul acesteia, instanța de fond a reţinut calitatea de pârât a apelantului, s-a arătat că o astfel de eroare poate fi îndreptată uzitând de dispozițiile art. 281 C. proc. civ., privind îndreptarea erorilor materiale.
În ceea ce privește solicitarea apelantului privind introducerea în cauză a Secretariatului de Stat pentru Culte, structură cu personalitate juridică proprie, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, s-a arătat că acesta având ca obiectiv general dezvoltarea parteneriatului dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi cultele religioase recunoscute de lege în domeniul social, cultural şi educaţional, prin promovarea în beneficiul întregii societăţi a relaţiei de respect şi cooperare între cultele recunoscute de lege, nu justifică, soluţionarea cererii reclamantei în contradictoriu şi cu acesta.
Nefondată s-a considerat şi susținerea apelantului privitoare la faptul că în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aflate în administrarea M.C.C., imobilul Parohia „D.” nu figurează înscrisă în acest inventar, deoarece din cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 10 ianuarie 1940 de către C.Î.C.F. Bucureşti, rezultă că imobilul a fost înscris în favoarea Statului Român, prin Ministerul cultelor, Parohia „D.” având dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 220 mp, asupra bisericii şi casei parohiale.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâtul M.C.C. a declarat recurs, solicitând în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În esenţă, recurentul a arătat că se impune reanalizarea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a M.C.C. ca reprezentant al Statului Român din perspectiva examinării în mod corect a mijloacelor de probă administrate coroborate cu o interpretare şi aplicare corectă a textelor legale aplicabile cauzei şi a actelor normative invocate. A considerat că M.C.C. este o instituţie a administraţiei publice centrale de specialitate şi nu proprietar sau administrator al bunului imobil în litigiu, astfel că nu are atribuţii ca reprezentant al statului în litigiile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor culturale imobile.
Înalta Curte, la termenul din 23 octombrie 2014, a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Se contată că acţiunea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă în contradictoriu şi cu Statul Român reprezentat de M.C.C., iar sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost pronunţată în contradictoriu şi cu această parte.
În principiu, hotărârea civilă are efecte numai cu privire la părţile care au participat la soluţionarea cauzei.
Prezentul recurs este formulat de M.C., în nume propriu şi nu ca reprezentant al Statului Român, calitate în care a fost chemat în judecată şi a figurat în sentinţa civilă nr. 2401 din 21 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Cum singurele părţi care pot exercita recursul sunt cele care au participat la soluţionarea cauzei, iar M.C.C. a fost chemat în proces, în cadrul acţiunii de uzucapiune şi accesiune doar ca reprezentant al Statului Român, acesta nu poate formula recurs în nume propriu, deoarece nu a stat în proces în această calitate.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de M.C.C. se priveşte ca inadmisibil şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul M.C.C. împotriva Deciziei nr. 308/A din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2845/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 2847/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
