ICCJ. Decizia nr. 2879/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2879/2014
Dosar nr. 1429/33/2013
Şedinţa publică din 28 octombrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 343/A din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte apelurile declarate de pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, împotriva Sentinţei civile nr. 395 din 3 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a menţinut Dispoziţia nr. 4958 din 5 august 2008, cu privire la acordarea, în favoarea reclamantei K.A., de despăgubiri, în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 2053 m.p. teren, imposibil de restituit în natură, în sumă de 456.269, 86 euro.
A păstrat, în rest, dispoziţiile din sentinţa apelată.
La 6 decembrie 2013, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a formulat cerere de revizuire a acestei decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, invederând instanţei că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri noi - convenţia de partaj voluntar nr. 60 din 2 octombrie 2006 şi alte acte de stare civile care au existat la data pronunţării deciziei atacate dar, au fost reţinute de partea potrivnică - care sunt determinante pentru soluţionarea cauzei, şi care ar putea conduce la pronunţarea unei soluţii total diferite, în sensul respingerii plângerii formulată de K.A., în temeiul Legii nr. 10/2001.
La 14 ianuarie 2014, A.M., T.R. şi G.Z., au formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul revizuentului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, arătând că actele depuse în calea extraordinară de atac, cu titlu de "acte doveditoare" fac dovada că intervenientele sunt persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele în litigiu.
Prin Decizia nr. 156/A din 13 februarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins ca nefondată cererea de revizuire, reţinând în esenţă că niciuna din ipotezele vizate prin dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu se regăsesc în speţă.
A respins totodată, în baza dispoziţiilor art. 52 C. proc. civ., încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie, apreciind că aceasta nu este admisibilă în calea de atac a revizuirii.
Astfel, se arată pentru a se putea invoca acest motiv şi a fi admisă cererea de revizuire trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, înscrisul trebuind să fie prezentat de partea care exercită calea de atac;
- înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;
- înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o cauză mai presus de voinţa părţii interesate;
- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Revizuentul invocă în sprijinul cererii de revizuire, ca reprezentând acte noi, certificatul de deces al lui A.F. şi A.A., certificatele de naştere ale lui A.A. şi A.A., certificatul de căsătorie a lui A.A. cu L.A. şi a lui K.N. şi A.A., cât şi buletinul de identitate a lui K.A. şi Convenţia de partaj nr. 60/2 octombrie 2006.
Mai reţine instanţa că, din examinarea dosarului nr. 3333/117/2008 al Tribunalului Cluj având ca obiect soluţionarea plângerii formulată de reclamanta K.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, rezultă că, urmare notificării formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis dispoziţia nr. 4958/2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru restul terenului în suprafaţă de 2844 mp, înscris în CF 21297, cu nr. top 14071 şi pentru construcţiile expropriate şi demolate, în favoarea reclamantei.
La "pronunţarea" acestei dispoziţii pârâtul revizuent a reţinut, urmare analizării actelor depuse la notificarea formulată, că revendicatoarea K.A. are calitate de persoană îndreptăţită fiind în parte coproprietar tabular şi în parte moştenitoarea fostului coproprietar tabular în baza actelor de stare civilă, împreună pentru cota de 6/24-a parte din teren şi construcţie şi a anexei la decretul de expropriere, ceea ce duce la concluzia că, actele de stare civilă invocate în susţinerea cererii de revizuire au existat şi au fost analizate cu ocazia emiterii Dispoziţiei nr. 4958/2008 de către pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, cât şi cu ocazia judecării plângerii formulată de reclamanta K.A. împotriva Dispoziţiei nr. 4958/2008 plângere care a făcut obiectul Deciziei civile nr. 343/A din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj.
Ca atare, conchide curtea de apel, actele invocate de revizuent, (acte de stare civilă şi convenţia de partaj voluntar din 2 octombrie 2006) nu pot fi considerate înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă nu ar fi fost folosite în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, ele existând şi fiind cunoscute de părţi în timpul judecăţii, astfel încât nimic nu le împiedica să uzeze de dispoziţiile art. 172 şi 175 C. proc. civ., pentru a fi administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen legal atât revizuentul cât şi intervenientele A.M., T.R. şi G.Z.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, Primarul Municipiului Cluj-Napoca critică decizia dată asupra revizuirii, după cum urmează:
- hotărârea conţine o motivare succintă, prin care nu se răspunde la toate argumentele prezentate de revizuent în sprijinul căii extraordinare de atac.
- toate actele de stare civilă, depuse în susţinerea cererii, au fost aduse la cunoştinţa revizuentului de către interveniente, nefiind cunoscute la data judecăţii.
Din informaţiile relevate de aceste acte, rezultă că K.A. (născută A.) nu putea revendica terenul aferent cotei de 2/24 din C.F. nr. 21297. Aceste acte, nu au fost depuse în probaţiune de K.A., în lipsa acestora, neputându-se alcătui arborele genealogic, pentru stabilirea corectă a relaţiilor de rudenie dintre persoanele înscrise în C.F. 21297.
- convenţia de partaj voluntar din 2 octombrie 2006, apare, de asemenea, ca un înscris nou, în condiţiile în care a fost înregistrată la Primăria Municipiului Cluj-Napoca, abia la data de 6 noiembrie 2013.
Or, se mai arată, notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către K.A., a fost soluţionată la 5 august 2008, deci la 3 ani de la data încheierii convenţiei de partaj prin care intimata a înţeles să renunţe la drepturile sale conferite prin Legea nr. 10/2001, în favoarea celor 3 succesoare, intervenientele din prezenta cauză.
- greşit s-a apreciat asupra inadmisibilităţii cererii de intervenţie care, trebuia admisă în principiu, în condiţiile în care are natura juridică a unei simple apărări.
- în considerarea criticilor anterioare, cheltuielile de judecată solicitate de K.A., trebuiau respinse.
Invocând, în sprijinul criticilor formulate împotriva aceleiaşi decizii, temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, intervenientele susţin în esenţă că formularea unei cereri de intervenţie accesorie în căile extraordinare de atac este permisă de legiuitor, în condiţiile în care se prezintă ca o simplă apărare, în favoarea uneia din părţi.
Tot astfel, se arată, soluţia de respingere în principiu a cererii de intervenţie este inechitabilă, raportat la succesiunea evenimentelor ce pot apărea, urmare soluţionării cererii de revizuire.
Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 51 din C. proc. civ. de la 1865, invocat de recurentele interveniente, cererea de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs.
Textul nu se referă însă la formularea unei astfel de cereri, în căile extraordinare de atac a căror finalitate este retractarea hotărârii atacate, întrucât s-ar ajunge la schimbarea cadrului procesual iniţial, fixat de reclamant.
Problema de drept în discuţie a fost, de altfel, tranşată de instanţa supremă care, în practica sa constantă a reţinut că o cerere de intervenţie (atât principală cât şi, după caz, accesorie) poate fi făcută numai pe parcursul derulării procesului civil, până la data pronunţării unei hotărâri irevocabile, ca act final prin care instanţa soluţionează litigiul şi care, capătă acest caracter după ce au fost epuizate căile ordinare de atac sau, ca urmare a neexercitării acestora.
Or, cum revizuirea este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt cercetate aspecte de natură să conducă la retractarea hotărârii atacate, aceasta se poate discuta numai în prezenţa celor care au fost părţi la judecata ce s-a purtat asupra fondului şi doar asupra a ceea ce a format obiectul judecăţii, în considerarea limitelor investirii instanţei.
În consecinţă, s-a statuat - prin mai multe decizii, date de instanţa supremă - că cererea de intervenţie, formulată direct în calea extraordinară de atac a revizuirii, este inadmisibilă - (a se vedea, în acest sens, Deciziile nr. 424 din 9 februarie 1999, nr. 3362/2000, nr. 5527/2001, nr. 11/2002, etc.)
Nu în ultimul rând, este de reţinut că, în baza textului pe care-şi fundamentează cererea - art. 51 C. proc. civ. - ce în cauză aveau posibilitatea să formuleze o cerere de intervenţie accesorie, în etapa procesuală a soluţionării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 343/A din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, hotărâre ce face obiectul revizuirii, în cauza de faţă.
Cât priveşte criticile formulate de recurentul revizuent, Primarul Municipiului Cluj-Napoca;
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Ca atare, pentru retractarea hotărârii ce se cere a fi revizuită legea impune întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, una din acestea referindu-se la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deţinut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Or, simpla împrejurare că s-au descoperit unele înscrisuri probatorii, după pronunţarea hotărârii, nu legitimează calea extraordinară de atac a revizuirii, decât dacă se face şi dovada imposibilităţii de prezentare a acestora, or reţinerii lor de partea potrivnică, ceea ce în speţă nu este cazul.
Astfel, aşa cum corect reţine instanţa de revizuire, printr-o motivare explicită şi documentată, având în vedere raporturile derulate între revizuent şi intimata K.A. (corespondenţă şi solicitare de depunere acte în vederea soluţionării notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001) cât şi faptul că înscrisurile invocate (în special, actele de stare civilă) erau practic, la dispoziţia părţilor care, şi le puteau procura de la instituţiile abilitate, neprezentarea acestora la data soluţionării cauzei în fond, apare mai degrabă ca o neglijenţă a revizuentei şi nu ca o împrejurare "mai presus de voinţa" sa, asimilabilă forţei majore, de natură a face admisibilă cererea de revizuire.
Tot astfel, simpla necunoaştere a unor înscrisuri ce priveau imobilul, poate fi privită mai degrabă ca o deficienţă de pregătire a apărării, în litigiul având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulată de K.A., împotriva Dispoziţiei nr. 4958/2008, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Se subliniază încă o dată, posibilitatea pe care o aveau recurenţii, fie de a-şi face diligent apărările (în cazul Primarului Municipiului Cluj-Napoca) fie de a interveni, în etapa procesuală a soluţionării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 343/A din 9 decembrie 2010, dată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Cum, cererea de revizuire a fost respinsă, recurentul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a căzut în pretenţii, instanţa făcând în mod corect aplicaţiunea dispoziţiilor art. 274 (1) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, recursurile urmează a se respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuentul Primarul municipiului Cluj Napoca şi de intervenienţii A.M., T.R., G.Z. împotriva Deciziei nr. 156/A din 13 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata K.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2878/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2886/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
