ICCJ. Decizia nr. 2858/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2858/2014
Dosar nr. 11270/303/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti sub nr. 11270/303/2014, petentul B.E.J. C.L., la cererea creditoarei C.A.R.-R.A.T.B.-I.F.N., a solicitat încuviinţarea executării silite privind debitoarul P.M., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut din 19 septembrie 2013.
În drept, au fost invocate prevederile art. 665 raportat la art. 781 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6282 din 05 septembrie 2014 Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat cauza la Judecătoria Târgovişte. În esenţă, a reţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat neconstituţional art. 650 alin. (1) C. proc. civ., normă cu caracter special, care prevedea stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de executare, în funcţie de locul situării biroului executorului judecătoresc, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun, respectiv dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.
Prin sentinţa nr. 3428 din 25 septembrie 2014, Judecătoria Târgovişte, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
A reţinut că faţă de Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, prin care Curtea Constituţională, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., singura soluţie care răspunde exigenţelor acestei decizii este stabilirea competenţei instanţei de executare prin raportare la modalitatea de executare silită indicată, atât în cererea de executare silită cât şi în încheierea executorului judecătoresc de înregistrare a cererii.
Or, în realitate s-a solicitat executarea silită prin poprire a unor sume datorate debitorului de către un terţ, astfel că, instanţa competentă material este cea de la sediul terţului poprit, nefiind vorba de o competenţă alternativă. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 21 din Legea nr. 138 din 16 octombrie 2014, cu referire la modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate în sensul că: „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
Normele procedurale referitoare la competenţa după materie sunt norme imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel încât acestea sunt de imediată aplicare, neexistând posibilitatea de a deroga de la aplicarea lor.
Din verificarea actelor de la dosar, rezultă că prin cererea de executare silită, s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin orice formă, inclusiv prin poprire pe veniturile salariale acordate de terţul poprit, în vederea recuperării debitului de 4548,19 RON şi a cheltuielilor de executare silită.
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum fost modificat prin Legea nr. 138/2014 rezultă că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.
Cum, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se află în comuna R., jud Dâmboviţa, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul acestuia, respectiv, Judecătoria Târgovişte.
Pentru considerentele arătate, se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2840/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2878/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
