ICCJ. Decizia nr. 2887/2014. Civil . Expropriere. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2887/2014
Dosar nr. 3319/2/2012
Şedinţa publică din 28 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 28 noiembrie 2008, S.C. P.O.C. S.R.L. a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi Consiliul local Otopeni, judeţ Ilfov - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - să constate că despăgubirea reală cuvenită pentru exproprierea terenului situat în Otopeni, str. H.C.C. nr. 91, judeţul Ilfov, cu nr. cadastral 57/1, în suprafaţă de 688 m.p., reprezintă echivalentul în RON al sumei de 332.878,4 euro iar pentru construcţiile şi instalaţiile aflate pe acest teren, echivalentul în RON al sumei de 35.000 euro şi să oblige pârâtul la plata de despăgubiri, (echivalentul în RON al sumei de 230.866,4 euro) reprezentând diferenţa dintre suma reală cuvenită de 332.878,4 euro şi suma de 102.012 euro acordată pentru exproprierea nemişcătorului, la care se adaugă echivalentul în RON al sumei de 35.000 Euro pentru construcţiile şi instalaţiile aflate pe teren.
Prin Sentinţa nr. 482 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia ca tardiv formulată.
Prin Decizia nr. 557 din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul contestatoarei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond, la Tribunalul Bucureşti, reţinând că petentul - care nu a formulat cerere de despăgubire - are la dispoziţie termenul de 3 ani prevăzut de art. 9 teza I din Legea nr. 198/2004, astfel încât raportând termenul arătat la data emiterii hotărârii de despăgubire, 29 mai 2008, petentul se afla în drept să exercite calea contestaţiei.
În rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa nr. 1.351 din 8 iulie 2011, a admis în parte acţiunea, a modificat Hotărârea nr. 12 din 29 mai 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 oraş Otopeni, judeţul Ilfov, doar în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate şi a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 504.399,59 RON cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeţei de 688 m.p. teren din oraşul Otopeni str. H.C.C. nr. 91, judeţul Ilfov, cu nr. cadastral 57/1 din care 367.186,14 RON reprezintă valoarea terenului iar 137.213 RON reprezintă valoarea investiţiilor situate pe teren, pârâtul fiind obligat şi la plata sumei de 2407,20 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că expertiza a stabilit o valoare de 125,29 euro/m.p., ceea ce echivalează la data expertizei (1 euro = 4,2597 RON) cu o valoare de 86.200 euro sau 367.186,14 RON pentru suprafaţa de 688 m.p. ce face obiectul exproprierii, dispusă prin hotărârea contestată, la care se adaugă suma de 32.212 euro sau 137.213,45 RON pentru investiţiile realizate pe teren de reclamantă (sumă recunoscută şi acceptată de pârât prin însăşi hotărârea de stabilire a despăgubirilor), deci, în total, 118.412 euro sau 504.399,59 RON, valoare care este echivalentă celei stabilite prin respectiva hotărâre.
În ceea ce priveşte investiţiile făcute de reclamantă pe terenul în cauză, tribunalul a constatat că aceasta pretinde că valoarea lor se ridică la suma de 35.000 euro, invocându-se şi costul racordării la utilităţi. Întrucât s-a precizat că nu s-a făcut vreo dovadă cu privire la valoarea pretinsă de reclamantă, de altfel, apropiată de cea oferită, în euro, de pârât, iar racordarea la utilităţi va fi suportată de expropriator, tribunalul a luat în considerare suma oferită de expropriator pentru aceste investiţii, respectiv 32.212 euro.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâtul Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 205 A din 12 mai 2014, a schimbat în parte sentinţa, în sensul admiterii în parte a acţiunii.
A respins capătul de cerere vizând despăgubirile cuvenite pentru imobil.
A menţinut dispoziţia din sentinţă, privind acordarea despăgubirilor pentru investiţiile efectuate pe teren.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 12 din 29 mai 2008, Ministerul Transporturilor - Comisia Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local Otopeni, a dispus exproprierea şi a aprobat acordarea despăgubirilor aferente imobilului situat în Otopeni, str. H.C.C. nr. 91, judeţul Ilfov având nr. cadastral 57/1 în suprafaţă totală de 688 m.p, aparţinând persoanei expropriate S.C. P.O.C. S.R.L.; iar despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, în cuantum total de 372.333,60 RON (echivalent a 102.012,00 euro) a fost consemnată în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi art. 8 din lege.
Cuantumul despăgubirii pentru teren, se mai arată, a fost stabilit la suma de 68.800 euro, iar pentru investiţiile efectuate pe acesta, la suma de 32.212 euro.
În ceea ce priveşte momentul la care se raportează stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate, au fost avute în vedere prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 precum şi interpretarea acestor prevederi legale, în sensul că, la stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite reclamantei trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de textul menţionat, şi anume, preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, prin expertiza efectuată în apel, s-a reţinut că valoarea terenului la data efectuării expertizei este de 144.065,11 RON, echivalentul a 32.315,36 euro.
Conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator.
Întrucât valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză este mai mică decât cea oferită de expropriator, văzând dispoziţiile legale menţionate mai sus, instanţa de apel a constatat că este neîntemeiat capătul de cerere referitor la despăgubirile cuvenite pentru teren.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. P.O.C. S.R.L. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, critică decizia dată în apel, după cum urmează:
- au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care "obligau" instanţa să se raporteze la valoarea înscrisă cu titlu de despăgubire în hotărârea atacată (68.800 euro) dar şi la rezultatul expertizei şi pretenţiile expropriatului, pentru ca în final să hotărască asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite, care nu puteau fi inferioare celor oferite de expropriator.
Or, se arată, fără să facă o apreciere concretă între cele 3 valori, instanţa se limitează doar la respingerea solicitărilor reclamantei vizând acordarea despăgubirilor cuvenite.
- s-au încălcat prevederile art. 481 C. civ. de la 1864, în vigoare la momentul exproprierii, conform cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Recurentul solicită de asemenea şi repunerea în termenul de depunere a motivelor de recurs prevăzut de art. 303 (2) C. proc. civ. de la 1865, învederând că hotărârea atacată nu a fost comunicată la sediul procesual ales de reclamantă, aşa cum s-a solicitat la termenul din 28 aprilie 2014 şi s-a şi consemnat în încheierea de şedinţă.
Văzând prevederile art. 303 (1) şi (2) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, Înalta Curte va admite această cerere şi va dispune repunerea în termenul de depunere a motivelor de recurs, pentru următoarele considerente.
Potrivit textului mai sus citat, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Tot astfel, termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speţă, deşi declaraţia de recurs s-a făcut la 21 mai 2014, iar motivele de recurs au fost depuse la 5 august 2014, se constată că instanţa de apel nu a dat curs cererii formulată de reclamantă, prin apărător, de a se comunica toate actele de procedură la sediul procesual ales din Bucureşti, str. B.N. nr. 17, Sector 3.
Urmare acestei împrejurări, la cererea părţii, comunicarea s-a realizat la 31 iulie 2014 când s-a eliberat reclamantei, prin apărător, o copie de pe decizia atacată, dată în raport cu care urmează a se calcula termenul definit prin lege pentru depunerea motivelor.
Recursul formulat, urmează a se respinge însă, în considerarea argumentelor ce succed.
Se constată că, analizând susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză, instanţa de control judiciar a pronunţat o soluţie care respectă exigenţele art. 27 din Legea nr. 33/1994, republicată, invocate de recurentă ca fiind încălcate, printr-o motivare de altfel, lapidară şi lipsită de consistenţă.
Potrivit textului mai sus citat, primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.
Corelativ, alineatul 2 dispune că despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Trebuie reamintit că, pentru terenul în suprafaţă de 688 m.p., situat în Otopeni, judeţ Ilfov (expropriat în vederea realizării lucrării de utilitate publică: Fluidizare trafic pe DN1 Km 8+100 ... şi centura rutieră în zona de nord a Municipiului Bucureşti), prin Hotărârea contestată nr. 12 din 29 mai 2008 - s-a stabilit o despăgubire în valoare totală de 102.012 euro, reprezentând 68.800 euro, pentru teren şi respectiv 32.212 euro, contravaloarea investiţiilor, efectuate de expropriat.
Suma pretinsă de reclamantă prin acţiune este de 230.866,4 euro, reprezentând diferenţa dintre suma apreciată ca fiind cuvenită - 332.874,4 euro - şi suma de 102.012 euro, acordată ca despăgubire.
Cum, instanţa de control judiciar a constatat că expertiza efectuată la instanţa de fond, nu a respectat exigenţele art. 26 al Legii nr. 33/1994, în apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare care să aibă în vedere criteriile stabilite de lege, precum şi evoluţia pieţei imobiliare.
Raportul de expertiză tehnică, refăcut urmare dispoziţiilor instanţei şi obiecţiunilor formulate de părţi, a stabilit, pentru terenul expropriat, o valoare de 46,97 euro/m.p., respectiv un total de 32.315,36 euro fără T.V.A., la nivelul anului 2013, data efectuării expertizei.
Au fost avute în vedere comparabile reprezentate de contracte de vânzare-cumpărare ale unor suprafeţe de teren similare cu cel aflat în litigiu, precum şi scăderea, sau chiar stagnarea pieţei imobiliare, faţă de perioada la care se raportează reclamanta.
Tot astfel, reţinând că preţul obişnuit al imobilelor de acelaşi fel, din unitatea administrativ teritorială respectivă este mai mic (urmare evoluţiei pieţei imobiliare) decât cel oferit de expropriator, în varianta preţurilor de tranzacţionare avută în vedere de experţi (singura în concordanţă cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994) în mod corect, prin raportare la prevederile art. 27 (2) din acelaşi act normativ, instanţa de control judiciar a menţinut valoarea despăgubirilor cuvenite pentru teren, astfel cum a fost consemnată în Hotărârea nr. 12 din 29 mai 2008, dată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, din cadrul C.N.A.D.R.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs, cerere formulată de recurenta-reclamantă S.C. P.O.C. S.R.L.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva Deciziei nr. 205/A din 12 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2883/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2893/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
