ICCJ. Decizia nr. 3174/2014. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3174/2014
Dosar nr. 756/59/2014
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2014
Asupra cauzei de raţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 07 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 756/59/2014 (ce are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta V.V. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 09 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 11040/30/2012*, în contradictoriu cu intimaţii Judecătoria Timişoara, Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta V.V., de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum şi a art. 29 din O.U.G. nr. 103/2013, reţinându-se că, potrivit exigenţelor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile cauzei şi nu sunt de natură să influenţeze soluţia ce se va pronunţa în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, revizuenta V.V.
În motivarea recursului, se arată că instanţa trebuia să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum şi art. 29 din O.U.G. nr. 103/2013, aceste texte având legătură cu cauza, fiind aplicabile în revizuire.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
Se apreciază că motivele de nelegalitate, astfel cum au fost dezvoltate, pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi examinate în consecinţă.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 dispune că:
(1)"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia,
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de instanţa de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Rezultă că instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate realizează un prim filtru legal, sesizând Curtea Constituţională numai atunci când excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Altfel spus, instanţa de judecată are competenţa şi obligaţia legală de a examina excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii sale, din perspectiva condiţiilor impuse în acest sens de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
Condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate se referă la existenţa legăturii obiectului excepţiei cu soluţionarea cauzei [art. 29 alin. (1)], la titularul excepţiei - oricare dintre părţile litigiului, instanţa de judecată, procuror [art. 29 alin. (2)], precum şi la inexistenţa unei decizii anterioare a Curţii Constituţionale care să fi constatat neconstituţionale prevederile ce fac obiectul excepţiei [art. 29 alin. (3)].
Aceste condiţii sunt cumulative, aşa încât neîndeplinirea oricăreia dintre ele, face ca excepţia de neconstituţionalitate să fie inadmisibilă, cu consecinţa imposibilităţii sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia, conform dispoziţiilor exprese ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
Reiese aşadar, că pot face obiectul unei astfel de excepţii " legi sau ordonanţe" ori "dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare", adică norme de drept în vigoare care trebuie să aibă "legătură cu soluţionarea cauzei", anume, în aplicarea directă a cărora judecătorul urmează să judece litigiul sau anumite incidente ivite pe parcursul acestuia.
În cauză, obiectul litigiului îl constituie cererea de revizuire formulată de revizuenta V.V. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 09 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 11040/30/2012*.
Dată fiind această situaţie, faţă de aspectele de specificitate ale căli de atac extraordinare a revizuirii, (hotărârile ce pot fi atacate, regulile de judecată ce prevăd că dezbaterile sunt limitate numai la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază), în mod corect s-a concluzionat că analiza constituţionalităţii art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum şi a art. 29 din O.U.G. nr. 103/2013, în circumstanţele cauzei pendinte, apare ca fiind irelevantă, întrucât instanţa de revizuire nu cercetează fondul cauzei, ci se limitează doar la condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Prin urmare, respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pe motiv că nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa sa, curtea de apel s-a pronunţat în limitele competenţei sale, prevăzute expres de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, contrar susţinerii recurentei-revizuente.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea atacată a fost dată cu respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente - art. 29 alin. (6) rap. la alin. (1) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992, astfel că, nefiind îndeplinite condiţiile cazului de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recursul revizuentei apare ca nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.V. împotriva încheierii de şedinţă din 07 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3169/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 3175/2014. Civil → |
|---|
